principe¹ sm [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 221 / 17 / V: (înv) prențip, ~ncep, princip, ~nțep, ~nțeps, ~nțip^[1], ~nțipe, (nob) ~ncepe / A și: (reg) ~cipe / Pl: ~pi / E: lat princeps, -ipis, it principe] 1-2 Prinț (1-2). 3 (Fig; urmat de determinări care arată ocupații artistice) Persoană care este cea mai competentă, talentată etc. în domeniul său. 4-5 (Rar; lpl; îs) ~pii bisericii (Prelați sau) cardinali. 6 Titlu purtat de un împărat roman. 7 (Pex) Persoană care purta titlul de principe (6). 8 Titlu purtat de primii regi ai Franței, de unii domni români etc. 9 (Pex) Persoană care purta titlul de principe (8). corectat(ă)

PRINCIPE, principi, s. m. 1. Fiu sau alt descendent al unui suveran; șef al unui principat; prinț. Principele în mînă la spada-nfuriat Și vrea ca să lovească. MACEDONSKI, O. I 246. 2. (La romani) Titlu dat împăratului.

PRINCIPE s.m. (Ist.) 1. Titlu dat împăratului în Imperiul roman. 2. (la pl.; acc. principi) Nume dat soldaților veterani care formau o a doua linie în formația de luptă a unei legiuni romane. 3. Persoană care face parte dintr-o familie domnitoare sau care deține suveranitatea unui stat (mic); prinț. [< lat. princeps, cf. it. principe].

PRINCIPE s. m. 1. titlu dat împăratului în Imperiul Roman. 2. (pl.) nume dat soldaților veterani care formau a doua linie în formația de luptă a unei legiuni romane. 3. titlu purtat de conducătorul unui principat ori de către fiul sau alt descendent al unui monarh; prinț. (< it. principe, lat. princeps)

PRINCIPE ~i m. 1) Descendent al unei familii regale sau imperiale; prinț. 2) (în unele state; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător al unui principat; prinț. 3) (în Imperiul Roman) Conducător absolut al țării; împărat; monarh; suveran. /<it. principe, lat. princeps, ~ipis

principe m. 1. cel ce posedă o suveranitate sau face parte dintr’o casă suverană: principe moștenitor; fig. primul în ordinea meritului, talentului: principele poeților.

*príncipe m. (lat. princeps, principis, care ocupă primu loc, d. primus, primu, și cápere, a lua, compus ca și for-ceps, for-fex, foarfice. V. princeps, prinț). Suveran maĭ mic de cît regele (cum era principele Muntenegruluĭ). Fiŭ saŭ altă rudă a unuĭ împărat, unuĭ rege saŭ unuĭ principe. Suveran în general: Ștefan cel Mare a fost un mare principe. Fruntaș: principiĭ bisericiĭ (prelațiĭ), principele poeților, principiĭ finanțeĭ. Principe e maĭ solemn de cît prinț, care e maĭ fam.

prențip sm vz principe¹

princep sm vz principe¹

princepe sm vz principe¹

princip¹ sm vz principe¹

prințep sm vz principe¹

prințeps sm vz principe¹

prințip¹ sm vz principe¹

prințipe¹ sm vz principe¹

Metternich (Principe de) m. celebru diplomat și om de Stat austriac, fu 39 de ani ministrul de externe al Austriei (1773-1859).

Negru (Principele) m. V. Eduard.

Orange m. fluviu în Africa meridională, se varsă în Atlantic: 1900 km. ║ f. republică în S. Africei, veche colonie olandeză, recunoscută în 1852 ca. independentă (astăzi, după învingerea Burilor din 1901, anexată posesiunilor engleze din Africa de Sud): 607.000 loc. cu cap; Bloemfontein. Mine de diamant. ║ (Principe de). V. Gulielm.

principe s. m., pl. principi

principe s. m., pl. principi

principe s. m., pl. principi

PRINCIPE s. prinț, (înv.) beizadea, crăișor.

PRINCIPE s. prinț, (înv.) beizadea, crăișor.

PRINCIPE [prῖsípə], insulă în Oc. Atlantic (G. Guineii), în apropierea Ecuatorului, aparținând statului São Tomé și Principe; 128 km²; 50 km lungime; 30 km lungime. Oraș pr.: São Antonio. Țărmuri fragmentate. Relief muntos vulcanic (alt. max.: 948 m). Climă ecuatorială. Păduri tropicale. Plantații de cocotieri, trestie de zahăr, arbori de cafea și cacao. Descoperită (1471) de navigatorul portughez Pedro de Escobar. Domeniu al Coroanei portugheze (1558). Din 1975, împreună cu São Tomé și Principe, formează un stat independent.

Non est princeps supra leges sed leges supra principem (lat. „Nu-i principele (adică șeful, conducătorul) deasupra legilor, ci legile deasupra principelui”) – Frază atribuită lui Pliniu-cel-Tînăr, a fost expropriată de expresia echivalentă mai concisă: „Caesar non supra grammaticos” (vezi). LIT.