12 definiții pentru arhiereu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arhieréu sm [At: COD. VOR. 45/12 / V: (înv) -ei(u), -ireu, arfiriu / S: (înv) archi- / P: ~hi-e~ / Pl: ~ei / E: vsl apχиepeи] 1 Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului Si: (înv) vlădică, (îvr) arhipăstor 2 (Spc) Episcop fără eparhie și fără jurisdicție episcopală, dar care oficiază ceremoniile prescrise în arhieratic.

ARHIERÉU, arhierei, s. m. Cea mai înaltă treaptă în ierarhia bisericească. ♦ Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului ortodox (episcop, arhiepiscop, mitropolit); arhipăstor, ierarh. [Pr.: -hi-e-] – Din sl. arhierei.

ARHIERÉU, arhierei, s. m. Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului; arhipăstor, ierarh. [Pr.: -hi-e-] – Din sl. arhierei.

ARHIERÉU, arhierei, s. m. Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului (episcop, arhiepiscop, mitropolit). Deci vă rog, părinți arhierei, de mă veți vedea aproape de moarte, să mă tundeți călugăr. NEGRUZZI, S. I 159. – Pronunțat: -hi-e-.

ARHIERÉU, arhierei, s. m. Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului. [Pr.: -hi-e-] – Slav (v. sl. arhierei < gr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arhieréu (-hi-e-) s. m., art. arhieréul; pl. arhieréi, art. arhieréii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARHIERÉU s. (BIS.) ierarh, (rar) arhipăstor, (înv.) sfetitel. (Episcopul intră în categoria ~ilor.)

ARHIERÉU ~i m. Nume generic pentru gradele superioare ale clerului (episcop, arhiepiscop, mitropolit). [Sil. -hi-e-] /<sl. arhierei

arhiereu m. 1. episcop sau vlădică fără eparhie; 2. orice cleric mai sus de arhimandrit și până la patriarh. [Gr. mod.].

arhieréŭ m. (ngr. arhierévs, vgr. -reûs. V. ĭereŭ). Prelat, vlădică (arhiereŭ propriŭ zis, episcop, mitropolit și patriarh). În special, episcop fără eparhie. V. preut.

arhieréu s. m. (sil. -hi-e-), pl. arhieréi, art. arhieréii

ARHIEREU s. (BIS.) ierarh, (rar) arhipăstor, (înv.) sfetitel. (Episcopul intră în categoria ~ilor.)

Intrare: arhiereu
  • silabație: -hi-e-
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arhiereu
  • arhiereul
  • arhiereu‑
plural
  • arhierei
  • arhiereii
genitiv-dativ singular
  • arhiereu
  • arhiereului
plural
  • arhierei
  • arhiereilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)