Definiția cu ID-ul 943037:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VLĂDICĂ, vlădici, s. m. Episcop. Pe vlădica Narcis mi-l închipuiam alb, c-o barbă mare, înalt, liniștit, trist. SADOVEANU, O. VII 201. De sila cui Să-mi placă tot ce-i place lui? Așa om nici vlădica nu-i, Și nu-i nici împăratul. COȘBUC, P. I 119. Și dascăli, și popi, și vlădici... se adunau la hramul bisericii din Humulești. CREANGĂ, A. 11. ◊ Expr. De la vlădică pînă la opincă v. opincă. ♦ (învechit) Stăpînitor, domn, principe. – Variantă: vlădic (COȘBUC, P. II 279) s. m.