15 definiții pentru episcop (persoană) episcup


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

episcop1 sm [At: (cca 1580) CUV. D. BĂTR. II, 342 / V: (îvp) piscop, (pop) piscup, (îrg) ~cup, (reg) ip~, ipiscu smi, ipiscup, pris~ / A și: (îrg) ~cop / Pl: ~i / E: lat episcopus, ngr ἐπίσκοπος, vsl ѥпискоупъ] 1 (Înv) Inspector al unui district, oraș, al unei provincii Si: eparh. 2 Grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului. 3 Persoană care are gradul de episcop (2) (și conduce o eparhie). corectată

EPÍSCOP1, episcopi, s. m. Grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului; persoană care are acest grad (și conduce o eparhie). [Acc. și: episcóp] – Din ngr. epískopos, lat. episcopus.

EPÍSCOP1, episcopi, s. m. Grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului; persoană care are acest grad (și conduce o eparhie). [Acc. și: episcóp] – Din ngr. epískopos, lat. episcopus.

EPÍSCOP1, episcopi, s. m. Demnitar bisericesc care conduce o eparhie; vlădică. Odată slujind un episcop oarecare de hramul bisericii la Buna-vestire din Iași, părintele Duhu intră în biserică. CREANGĂ, A. 137.

EPÍSCOP ~i m. (folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) 1) Slujitor al cultului cu grad inferior celui de mitropolit. 2) Conducător al unei eparhii. [Sil. e-pis-cop] /<ngr. episckopos, lat. episcopus

episcop m. prelat însărcinat cu conducerea unei eparhii. [Gr. mod.].

*epíscop, și -óp m. (ngr. Și vgr. epískopos, inspector, episcop; it. véscovo, fr. évêque; pol. biskup; germ. bischof. V. scop). Prelat care conduce o eparhie. – Vechĭ și -cup (acc. și cúp) și píscup. V. preut.

episcopea sf [At: ȘINCAI, HR. II, 215/35 / Pl: ~ese / E: episcop + -easă] (Îvr) Soție de episcop1 (3).

feméie-epíscop s. f. (la luterani) ◊ „În acest an [în Danemarca] a fost aleasă prima femeie episcop” ◊ „22” 43/96 p. 16 //din femeie + episcop//


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epíscop (persoană) s. m., pl. epíscopi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EPÍSCOP s. (BIS.) (Transilv. și Ban.) pișpec, (înv.) vlădică.

EPISCOP s. (BIS.) (Transilv. și Ban.) pișpec, (înv.) vlădică.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

epíscóp (-pi), s. m. – Grad înalt în ierarhia bisericească, imediat inferior mitropolitului; persoană care are acest grad. De la începuturile organizării bisericii rom., a fost ales și confirmat de mitropolit, cu acceptul Domnului. – Mr. episcop. Ngr. ἐπίσϰοπος (Murnu 12). – Der. arhiepiscop, s. m., din ngr. ἀρχιεπίσϰοπος; episcopal (var. episcopesc), adj.; episcopie, s. f.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EPISCÓP1 (< ngr.) s. m. Grad înalt al ierarhiei bisericești; arhiereu. Membru al clerului superior ales de Sf. Sinod și hirotonit să prezideze săvârșirea euharistiei, să supravegheze și să coordoneze Biserica locală sau eparhia. În Biserica primară, e. era instituit de către apostoli ca supraveghetor sau conducător spiritual al parohiilor din împrejurimile orașului. Autoritatea e. nu este de natură juridică, ci harismatică. În prezent, Biserica locală desemnează e. pe unul din preoții săi, dar pentru hirotonirea lui sunt invitați episcopii eparhiilor vecine. La ortodocși și la catolici, e. este celibatar; la ortodocși este membru al Comunității monahale.

Intrare: episcop (persoană)
episcop (persoană) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • episcop
  • episcopul
  • episcopu‑
plural
  • episcopi
  • episcopii
genitiv-dativ singular
  • episcop
  • episcopului
plural
  • episcopi
  • episcopilor
vocativ singular
plural
episcup
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)