4 intrări
49 de definiții
din care- explicative DEX (27)
- ortografice DOOM (7)
- etimologice (2)
- enciclopedice (2)
- argou (2)
- sinonime (4)
- expresii (2)
- regionalisme (3)
Explicative DEX
STAN s. n. v. stană.
STAN s. n. v. stană.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
stan3 sn vz staniu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stan2 sm, sn vz stană
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stan1 sm [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 8v/33 / V: (reg) stean (Pl: stene) sn / Pl: ~i, (pop) ~uri sn / E: ucr, bg, srb стан] 1 (Pop; adesea cu determinările „dinainte”, „dinapoi” care precizează sensul) Partea din față sau cea din spate, de la brâu în sus, a cămășii țărănești (purtate de bărbați ori de femei), care acoperă pieptul sau spatele. 2 (Pop, de obicei lpl; adesea cu determinările „dinainte”, „dinapoi” care precizează sensul) Partea superioară, de la brâu în sus, dar cusută de poale, a cămășii țărănești (purtate de bărbați sau de femei), care acoperă pieptul și spatele. 3 (Mol; Mar; pex) Cămașă țărănească (purtată de femei). 4 (Mar) Partea de la talie în jos, de obicei mai largă și detașabilă, a unei cămăși purtate de femeile de la țară Si: (pop) poală. 5 (Reg) Clin (de cămașă, de fustă etc.). 6 (Trs; Mun; îf stan) Statură (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STAN1 s. n. v. stană.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STAN2, stani, s. m. 1. (Regional) Parte a cămășii femeiești, de la brîu în sus. Vine... de pe lan Cu trei puișori pe stan, Unu-i roș, altul e verde. MARIAN, NU. 231. 2. (Maram.) Parte a cămășii femeiești de la brîu în jos.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STAN, stani, s. m. (Reg.) Parte a cămășii femeiești, de la brîu în sus. ♦ Parte a cămășii femeiești, de la brîu în jos. – Bg., sb. stan.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
STAN ~uri n. pop. Partea unei rochii sau cămăși femeiești, care acoperă corpul de la talie în sus. /<ucr., sb. stan
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stan n. Mold. pieptul cămășei. [Rus. STANŬ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stan (stană) n. și f. bolovan: stanuri trunchiate despicau negurele Em. se făcură stane de piatră ISP. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Stan m. nume bărbătesc foarte răspândit: Stan sau Bran; Stan-Pățitul, om cu experiență îndelungată: la orice treabă de Stan-Pățitul întreabă PANN.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) stan (Trans.) n., pl. urĭ (vsl. stanu-, stafiune, stînă, rut. rus. „stațiune, statură, talie”) și stánă (vest) f., pl. e (din pl. stane îld. stanurĭ. V. steĭ 1, stîncă). Stană de peatră, peatră grea și nemișcată: Șloim sta ca un stan de peatră (Agrb. Int. 57). – Și stean (ea dift.), pl. urĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) stan n., pl. urĭ (ca și stan 1). Est. Corpu uneĭ cămășĭ, sacu fără mînicĭ (La cele femeĭeștĭ, stanu e de pînză de fabrică, maĭ ĭeftină, ĭar partea de sus, numită în Munt. cĭupag, e de pînză de casă brodată). – Țpl. probabil greșit cu înt. de „cĭupag”.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STANĂ, stane, s. f. Bloc, bolovan mare de piatră; p. ext. stâncă. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a fi etc.) (ca o) stană (de piatră) = a rămâne (sau a sta, a fi etc.) încremenit, nemișcat. [Var.: (reg.) stan, stean s. n.] – Din sl. stanŭ.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STANĂ, stane, s. f. Bloc, bolovan mare de piatră; p. ext. stâncă. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a fi etc.) (ca o) stană (de piatră) = a rămâne (sau a sta, a fi etc.) încremenit, nemișcat. [Var.: (reg.) stan, stean s. n.] – Din sl. stanŭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de gudovan
- acțiuni
STEAN s. n. v. stană.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STEAN s. n. v. stană.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stamă sf vz stană
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stan-pățitul sm [At: CREANGĂ, P. 179 / E: Stan + pățit2] (Fam) Persoană care a trecut prin multe în viață și care a tras învățăminte din cele întâmplate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stană sf [At: CORESI, EV. 137 / V: (îvp) stan (Pl: ~i sm, ~uri sn), stean (Pl: ~i, ~eni) sm, (îvr) ~amă, steană / Pl: ~ne, (îvr) stăni / E: vsl станъ] 1 (De obicei cu determinări care arată felul) Bloc masiv, dur și imobil (de piatră). 2 (Pex) Stâncă. 3 (Îe) A fi (sau a sta, a rămâne) ca (ori ca o) ~ (de piatră) A fi (sau a sta, a rămâne) neclintit, încremenit (ca urmare a unei emoții puternice). 4 (Reg) Vârf de stâncă. 5 (Îvp) Formă de relief alcătuită din stânci, bolovani etc. 6 (Reg; îf stan) Prăpastie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stean2 sn vz stan1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stean1 smn vz stană
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
steană sf vz stană
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STEAN s. n. V. stană.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de gudovan
- acțiuni
STAN-PĂȚITUL s. m. Nume dat unei persoane care a pățit multe și care a tras învățăminte din cele ce a văzut, care are experiență.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STANĂ, stane, s. f. (Mai ales determinat prin «de piatră») Bolovan mare de piatră; p. ext. stîncă. Stana de piatră din vîrful unui munte stă neclintită vreme de veacuri. SANDU-ALDEA, U. P. 32. Au înghețat sloi, și baba și oile s-au prefăcut toate în stane de piatră... risipite ca o turmă, pe muntele care, de-atunci, se cheamă Babele. VLAHUȚĂ, O. A. 412. Nesecata ei durere o prefăcuse în stană de piatră. ODOBESCU, S. III 302. ◊ (Metaforic) Isbășescu, stană de piatră lîngă fereastră, nu clintise nici cînd a intrat logofătul. REBREANU, R. II 191. ◊ Expr. A rămîne (sau a sta, a fi etc.) ca o stană de piatră = a rămîne (sau a sta etc.) nemișcat, neclintit, încremenit. Maria a rămas locului ca o stană de piatră. DAVIDOGLU, M. 30. După ce coborî grabnic treptele de piatră și începu a păși vesel, pe sub arcurile copacilor în floare, dintr-o dată se opri, încremeni în loc ca o stană de piatră. SADOVEANU, M. 120. ♦ (Regional, în expr.) Stană de sare = bolovan de sare. – Variante: (regional) stan, stanuri (EMINESCU, N. 49, RETEGANUL, P. I 6, ȘEZ. II 202), stean, steanuri (SLAVICI, O. I 339, MARIAN, T. 91), s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STANĂ ~e f. Bolovan mare și greu. ~ de piatră. ◊ A rămâne (sau a sta, a fi) ca o ~ de piatră a rămâne (a sta, a fi) înlemnit. /<sl. stanu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STĂN/OG ~oage n. 1) Bară care desparte animalele într-un grajd. 2) Par de care se leagă vitele. /<rus. stanok
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stean, V. stan 1.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
stan s. m., pl. stani
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stană s. f., g.-d. art. stanei; pl. stane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Stan-Pățitul s. propriu m.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stană s. f., g.-d. art. stanei; pl. stane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Stan Pățitul s. pr. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stană s. f., g.-d. art. stanei; pl. stane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stană, -ne.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
Stan s. m. – Stanislav. Sl. Stanislavŭ. Se folosește pentru a exprima ideea de „un oarecare, unul în plus”; Stan și Bran; Stan Pățitul. – Der. Stana (var. Stanca), s. f.; stancă, s. f. (ceucă, Corvus monedula), în ce privește numele comun pentru țigănci, cf. cioacă, cioară.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stană (-ne), s. f. – Bloc de piatră, bolovan, stîncă. – Var. stan, Trans. stean, megl. steană. Sl. stanŭ „ședere; oprire”, participiul lui stati „a fi” (Tiktin; Candrea) probabil confundat cu sl. stēna „zid”, cf. slov. stêna „stîncă”, cr. stina „stîncă”, bg. stĕna „perete” (Cihac, II, 360; Conev 39; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 46). Este dubletul lui stan (var. stean), s. n. (partea superioară a iei), din sl. (bg., sb., slov., pol., rus.) stan; și poate de la stînă. – Der. staniște, s. f. (ocol, țarc; cantonament, tabără), din sl. stanište; stănog (var. stanog), s. n. (barieră care separă doi cai în grajd), din rus. stanokŭ (Candrea). Stei, s. m. (colț de stîncă), var. sten în Trans. de S, este același cuvînt ca stean, în var. sa sb. stenje.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Enciclopedice
STAN, Aurelian (1910-2003, n. Bogzești, jud. Neamț), inginer român. M. de onoare al Acad. (1993), prof. univ. la București. Contribuții originale la studiul vibrațiilor, la acustica sălilor, în domeniul ultrasunetelor și a tehnicii militare („Mecanică tehnică”, „Combaterea zgomotului și vibrațiilor”, „Acustica mediului înconjurător”) .
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STAN < sl. Stani/slav, -mir < sl. stan „a sta” (în sus), a se ridica (Capidan; DR II; Weig 148). La răspîndirea lui va fi contribuit și forma Costan < Constantin; unele forme pierd pe s inițial (afereză). I. Din forma slavă cu -slav și -mir: 1. Stanislav (Dm) și s. 2. Tanislav (G Dem) și Teneslav, D, (An Pl 117); Tanislavi sau Tanigociul (Loc...); Stănislav (Ard; 16 B I 52).; – zis și Tăslav (D Gorj 125, 127). 3. Stănislavone b. 4. Stanimir act.; Stănimir (16 B I 114); Stanomir. 5. Cu afer. *Nimir > Nimirești s. (Glos); cf. Nimirov, oraș ucr. 2II. Forma scurtă: Stan: 1. Frecv. dacorom. în doc. (Dm; Rel, etc.) și act.; Stanul (Mori 6); vlah din Serbia (DR IV1; 13-15 B 183: 16 B III 318; 17 B II 100; RS 57). 2. Cu afer. Tane act.; Tanu (ib); + -vici, -anu: Tanoviceanu; Stăn/escu frecv.; -ești s.; cu afer. Tănești, ceată de moșneni (17 B I 202); Tanesco Ganciuc, 1824 (Sur XI), luat ca prenume. 3. Stănulescu act. 4. Stănulețul (17 B Ii 367). 5. + -ig + -oci: Stănigoci (17 B III 421); cu afer, v. Gociu. 6. Compuse: Stanariciul 1635 (Hris I 229); Stanciulcul (17 B II 100); Stănărău, Stan (17 B III 102); Stănăraciu (Ard); Stănăsilă, N., act.; Stanchiș; Stănciuroae f, (16 B VI 248; 17 B I 368), marital. III. A. + -cu, -ca: 1. Stanco (Dm); Stancu frecv,; – al Jidovului (AO XXI 143). 2. Stane și Stăne (Moț). 3. Cu afer. Tanco, Pîrîul lui, (Ștef); Tancu (C Ștef); – dobr. (RI XI 208). 4. Stancul, cu afer. Tanculi, ar. (Ant Ar), dar Ancul v. Ioan VI A 10 (Partea I); Stăncul/escu; -ești s. 5. Stanca b. (17 B III 392); – f., frecv. 6. Cu afer. Tanca f. (Fărș). 7. Stănchița f. (Puc 274) sau < Stana + Chița. 8. Stăncău, ard. 1680 (Paș). 9. Stăncoe b, (Ard II 146). 10. Stăncuț; Stăncucel (Cat mold I) (act). 11. Compus: + Ilie, Stăncălie, ioan, act. B. + -cea, ciu: 1. Stance(a) b. (Dm; 13 – 15 B 152; 16 B I 52; 17 B 1386); – cu fiica Stancea (16 B III 65). 2. Stăn/cel, ard. (Met 6); -cei s. 3. Stănc/escul, Er. (17 A V 229); -easca, -ești, -eni ss. 4. Stanciu frecv. 5. Cu afer. Tanci (Ard I 106); Tanciu, din Bîrsa (Sd X); – dobr. (RI XI 205). 6. Stănciulaș, (MO 10 feb. 1949). 7. Stănciulea (16 B IV 358; Paș); -escu; -ești s. 8. Stănciulețul (16 B III 81). 8. Stăncic, firmă (București) și Stancic/a b. (16 B I 147); -ă (17 B I 167); -ul (Drag 36). 10. Stancișor (Tis). 11. Stăncilă b. 12. Stănciuc (Giur 40); -ă b. (17 B I 372); -ul (17 B II 112, 367); Stănciug 1587 olt. (D Gorj). 13. Stanciunel, ard. (Paș). 14. Stăncioiu 1829 (Cărbunești r, Teleajen). 15. Stancioniu act. oltean-meh. IV. Stan, cu diverse sufixe. 1. Stana b., post., 1638 (D Buc); Stanian (Dm). 2. Stănăgui (16 B VI 338). 3. Stănea (17 B II 237); Stănean, ard.; Stanian, Radu, act. (Ploiești). 4. Stăneasă fam., ard. (Paș). 5. Stăneci act.; -u 1726 (Paș). 6. Stăneiu 1680 (Faș); Staneica t. 7. Stanel, olt. (Sd VI 506). 8. tănesul (sic) 1726 (Paș). 9. Staneș (Tec II), 10. Stanet (Cat; 16 B II 400). 11. Stănia scris și Stanie (16 B IV 118, 353, VI 139). 12. Cu afer. Tanie,(Bîr 1); Stăniia b. (17 B II 411; Hur); Piscul Stănici (17 B II 156). 13. Stănig/a b. (Dm; M mar); -ă (Dm); -eanul, T, din Stănigeni (16 A IV 209; 17 A V 331); -eni și -ești ss. 14. Stănigoiu moșn. (AO X 130); -l (17 B I 307). 15. Stanigociul s. 16. Cf. cu asim. regresivă: Stiniguț/a (Paș; IS 278); -ă (IS 278). 17. Stănil (AO XVI 98); -ă pren. (P2; Dm); -escu; -ești = Stălinești s. (Dm). 18. Stăniș/ești (Tec: I); -el act. 19. Stănișor (Acte Sc); – Ioniță (P Bor 63); -aști s. (Dm). 20. Stanița b, (C Ștef); Stănițescul (Dm; Ștef). 21. *Staniu > Taniu, dobr. (RI XI. 211). 22. Stănoiu, Damian. 23. *Stănoca > prob. Anoca (Mar 144). 24. Stanoman, P., olt. (Sur VI); – fiul lui Stănislav, olt. (Sd VI 506). 25. *Stănuc < Tănucă (16 B VI 312). 26. Stănugă (16 B III 98; 17 B II 132); Stenug (17 B I 318). 27. *Stănui > Stănuești s. (C Bog). 28. Stănuț (Paș); – olt, 1622 (RI VI 244; 17 B III 535); -escu act. V. Feminine 1. Stana frecv.; cu afer. Tan/a, f., dobr. (RI XI 211); – fam. (Moț); -ă f., ar. (Fărș). 2. Stănae f. (17 B I 202, III 574); Stănaia (17 B IV 288; AO XVIII 124). 3. Stanca, D-na lui Mihai Viteazul, și Stancea f. (v. sus III 1). 4. Stănica. 5. Stănișoara. 6. Stanina 1548 (Răc 10). 7. Stănuca. 8. Stanuța. 9. Astancăi, Gh., matronim.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
a rămâne stană de piatră / trăsnit expr. a nu mai putea schița nici un gest (de uimire sau de groază).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Stan-Pățitul expr. persoană care a trecut prin multe întâmplări neplăcute, trăgând învățăminte din acestea.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
STAN s. v. clin.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stan s. v. CLIN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STANĂ s. v. abis, adânc, prăpastie, stâncă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stană s. v. ABIS. ADÎNC. PRĂPASTIE. STÎNCĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Expresii și citate
Ori Stan, ori căpitan – vezi: „Aut Caesar, aut nihil”.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Stan Pățitul – poreclă dată omului care, trecînd prin multe, a adunat experiență de viață. „La orice treabă/ Pe Stan Pățitul întreabă” (Anton Pann). „Nu-mi tot spuneți cai verzi pe pereți, că eu sînt Stan Pățitul” (I. Creangă, Povești, v. I, p. 179). LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
stan, stani, s.m. 1. Partea inferioară a cămășii. ■ (în expr.) A crăpa în stan = a despica poalele cămeșei. 2. Bloc de piatră, bolovan, stâncă, stană: „Pă cămară o pus lăcată, / Pă lacăt un stan de ptiatră” (Papahagi, 1925: 264). – Din sl. stanŭ „ședere, oprire”, part. lui stati „a fi” (Candrea, după DER; DEX); din ucr., bg. stan, srb. stan (MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
stan, s.m. – 1. Partea inferioară a cămășii (Papahagi, 1925). Poalele de la cămașa femeiască (Lenghel, 1979). În expr. a crăpa în stan = a despica poalele cămeșei. 2. Bloc de piatră, bolovan, stâncă, stană: „Pă cămară o pus lăcată, / Pă lacăt un stan de pt’iatră” (Papahagi, 1925: 264). – Din sl. stanŭ „ședere, oprire”, part. lui stati „a fi” (Tiktin, Candrea, cf. DER; DEX); din ucr., bg. stan, srb. stan (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stan, s.m. – 1. Partea inferioară a cămășii (Papahagi 1925). Poalele de la cămașa femeiască (Lenghel 1979). 2. Bloc de piatră, bolovan, stâncă, stană: „Pă cămară o pus lăcată, / Pă lacăt un stan de pt’iatră” (Papahagi 1925: 264). 3. Stan, nume de familie frecvent în Săpânța. – Din sl. stanŭ „ședere, oprire”, part. lui stati „a fi” (Titkin, Candrea cf. DER, DEX). Ref. la (3) Stan < stană „stâncă”, ref. la o legendă locală care vorbește despre bărbatul prefăcut în stâncă de dragul zânei Săpâncioara; dar poate fi și der. din Stanislav.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
stană, stanesubstantiv feminin
- 1. Bloc, bolovan mare de piatră. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Stana de piatră din vîrful unui munte stă neclintită vreme de veacuri. SANDU-ALDEA, U. P. 32. DLRLC
- Au înghețat sloi, și baba și oile s-au prefăcut toate în stane de piatră... risipite ca o turmă, pe muntele care, de-atunci, se cheamă Babele. VLAHUȚĂ, O. A. 412. DLRLC
- Nesecata ei durere o prefăcuse în stană de piatră. ODOBESCU, S. III 302. DLRLC
- Isbășescu, stană de piatră lîngă fereastră, nu clintise nici cînd a intrat logofătul. REBREANU, R. II 191. DLRLC
- 1.1. Stâncă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: stâncă
- A rămâne (sau a sta, a fi etc.) (ca o) stană (de piatră) = a rămâne (sau a sta, a fi etc.) încremenit, nemișcat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Maria a rămas locului ca o stană de piatră. DAVIDOGLU, M. 30. DLRLC
- După ce coborî grabnic treptele de piatră și începu a păși vesel, pe sub arcurile copacilor în floare, dintr-o dată se opri, încremeni în loc ca o stană de piatră. SADOVEANU, M. 120. DLRLC
-
- Stană de sare = bolovan de sare. DLRLC
-
etimologie:
- stanŭ DEX '98 DEX '09
stan, stanisubstantiv masculin
- 1. Parte a cămășii femeiești, de la brâu în sus. DLRLC
- Vine... de pe lan Cu trei puișori pe stan, Unu-i roș, altul e verde. MARIAN, NU. 231. DLRLC
-
- 2. Parte a cămășii femeiești de la brâu în jos. DLRLC
etimologie:
- stan DLRM