3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OLÁC, (1) olaci, s. m., (2) olace, s. n. (Înv.) 1. S. m. Curier special (călare) care ducea vești sau corespondență în țară și peste hotare; sol, ștafetă, mesager. ◊ Lipcan de olac = curier poștal călare. 2. S. n. Serviciu de transport pentru călători și pentru corespondență, folosit înainte de introducerea căilor ferate; poștă. ♦ Căruță de poștă; poștalion, diligență. ◊ Cal de olac = a) cal de poștalion; b) fig. om sau cal pus să muncească peste măsură; c) cal datorat de săteni trimișilor domnești în țară (ca prestație temporară, în sec. XV-XVIII). ◊ De olac = a) loc. adj. care aparține poștei sau poștalionului, folosit pentru transportul călătorilor și al corespondenței; b) loc. adj. și adv. iute, repede, grabnic. – Din tc. ulak.

OLÁC, (1) olaci, s. m., (2) olace, s. n. (Înv.) 1. S. m. Curier special (călare) care ducea vești sau corespondență în țară și peste hotare; sol, ștafetă, mesager. ◊ Lipcan de olac = curier poștal călare. 2. S. n. Serviciu de transport pentru călători și pentru corespondență, folosit înainte de introducerea căilor ferate; poștă. ♦ Căruță de poștă; poștalion, diligență. ◊ Cal de olac = a) cal de poștalion; b) fig. om sau cal pus să muncească peste măsură; c) cal datorat de săteni trimișilor domnești în țară (ca prestație temporară, în sec. XV-XVIII). ◊ De olac = a) loc. adj. care aparține poștei sau poștalionului, folosit pentru transportul călătorilor și al corespondenței; b) loc. adj. și adv. iute, repede, grabnic. – Din tc. ulak.

olac [At: NECULCE, L. 140 / V: (nob) sf / Pl: (1-2) ~aci și (3-15) ~ace, (rar) ~uri / E: tc ulak] (Îrg) 1 smn Curier special care ducea, de obicei călare, vești sau corespondență în țară și peste hotare Si: mesager, sol. 2 sm (Pex) Mesaj. 3 sn Serviciu de transport pentru călători și pentru corespondență folosit înainte de introducerea căilor ferate Si: menzil, poștă. 4 sn Poștalion. 5-6 sn (Îla) De ~ Care aparținea (poștei sau) poștalionului. 7 sn (Îal) Care era folosit pentru necesitățile transportului călătorilor și al corespondenței. 8 sn (D. cai; îal) Datorat de săteni trimișilor domnești în țară, ca prestație temporară, în sec. XV-XVIII. 9 sn (Îljv) De ~ Iute. 10 sn (Îlav) De ~ Suficient. 11 sn (D. cai; îla) De ~ De corvoadă. 12 sn (D. oameni; îal) Obligat să muncească peste puteri. 13 sn (Îlav) În cai de ~ Prin poștă. 14 sn (Îal; pex) Urgent. 15 sn (Îe) A lua (pe cineva) de ~ A grăbi. 16 sn Cal de poștă. 17 sn Impozit perceput asupra cailor.

OLÁC, (1) olaci, s. m., (2) olace, s. n. (învechit) 1. Curier special (călare); sol, ștafetă. Ce fugă! Ce primblare de olac... cale de-o poștă călare. ALECSANDRI, T. 601. Spre noi vine Un olac; în drum ne ține. De praf negru ca arapul, Sare, dă să-și spargă capul. VĂCĂRESCU, P. 337. ◊ Lipcan de olac = curier poștal călare. Doi lipcani de olac se trămiseră cu această veste banului. ODOBESCU, S. A. 100. 2. Căruță de poștă; poștalion, diligență. Înhămase la olac cînd mă vesti Moghilă. DELAVRANCEA, A. 108. Dînd ei printr-un lac Să răstoarnă-ntr-însul micul lor olac, PANN, P. V. I 43. Cal de olac = a) cal de poștă. Și noi ne-am luat, Din conac în conac, Pe cai de olac. SEVASTOS, N. 100. Butca e gata; pe drum așteaptă cai de olac din poște-n poște. CARAGIALE, O.III 45; b) cal datorat de săteni trimișilor domnești în țară (ca prestație temporară în secolele XV-XVIII). ◊ Expr. A fi cal de olac = a fi muncit peste, măsură. ♦ Cal de poștă. Unde te rătăciși? Crezi c-avem picioare de olac? Te căutăm de-un ceas. CONTEMPORANUL, VIII 204.

OLÁC2 ~ci m. ist. Curier domnesc (de obicei, călare). /<turc. ulak

OLÁC1 ~ce n. înv. 1) Serviciu de curieri domnești. 2) Serviciu de transport pentru personal și corespondență; trăsură de poștă. /<turc. ulak

OLAC s.m. și n. 1. (Mold., ȚR, Ban.) S.m. Curier, sol, mesager. A: Brîncovanul cădzusă la mare grijă pentru acel olac al lui. NECULCE. Sfezii făcură multe strîmbătăți ispravnicului care purta grija olacilor Moscului. VP. 53v. Iată si olacul sosesti de la Bagdat de la Arun împăratul cu carte la craiul. H 1771, 96v; cf. M. COSTIN; VP, 74v, 78r; H 1771, 95r. B: N-au trecut vreme multă, ci veniră de la împăratul olaci la viziriul. R. POPESCU. C: Olak. AC, 357. 2. (Mold., ȚR) S.n. În loc. adv. De olac = repede. A: S-au făcut omul a merge de olac pe dinaintea împăratului. M. COSTIN. Viind de olac, au intrat în Iași seara. N. COSTIN. Pristavilor porunciia să alearge de olac să strige prin toate orașăle. VI 1764, 13; cf. URECHE ; VP, 76r; NECULCE. B: Au purces de olac de s-au dus de au trecut Oltul. IST. ȚR. ◊ Expr. În cai de olac = cu poștalionul. A: Atunce au trecut pen Ieși . . . în cai de olac. NECULCE. B: Trimise în cai de olac la Mahamut pașa din Dîrstor ca să meargă cu oștile să prade Țara Rumânească. LET. ȚR, 48r. Etimologie: tc. ulak. Vezi și olăcar, olăcări, olăcărie. Cf. menzil (3), olăcar, veastnic.

olac m. 1. curier: sosiră olacii dela împăratul BĂLC.; 2. cal de poștă: boala vine cu olacul și se duce cu carul mocănesc; de olac, iute, întins: ce plimbare de olac AL. [Turc. ULAK].

olác m. (turc. ulak, stafetă, curier). Curier călare. S. n., pl. urĭ și e. Trăsură postală rapidă. Caĭ de olac, caĭ ĭuțĭ de poștă. Lipcan de olac, curier postal călare. A mîna de olac, a mîna foarte răpede. A lua un lucru de olac, a-l lua ca să te foloseștĭ de el cît maĭ mult și numaĭ tu singur.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

olác1 (sol) (înv.) s. m., pl. oláci

olác2 (poștalion) (înv.) s. n., pl. oláce

olác (poștalion) s. n., pl. oláce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OLÁC s. v. curier, diligență, mesager, poștalion, poștă, ștafetă.

olac s. v. CURIER. DILIGENȚĂ. MESAGER. POȘTALION. POȘTĂ. ȘTAFETĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

olác (oláce), s. n. – Poștă, oficiu poștal. Tc. ulak (Roesler 600; Șeineanu, II, 277), cf. ngr. ỏλάϰης, bg., sb. olak.Der. olăcar, s. m. (sol, trimis); olăcărie, s. f. (înv., expediere, poștă); olăcește, adv. (rapid); olăcări, vb. (Mold., a îndeplini slujba de olăcar); olăcaș, s. m. (însoțitor al mirelui la nunțile tradiționale).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OLAC b. munt., 1586 (Cat; Glos). < subst.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

olac, olaci s. m. (intl.) complice.

Intrare: Olac
nume propriu (I3)
  • Olac
Intrare: olac (persoană)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olac
  • olacul
  • olacu‑
plural
  • olaci
  • olacii
genitiv-dativ singular
  • olac
  • olacului
plural
  • olaci
  • olacilor
vocativ singular
  • olacule
  • olace
plural
  • olacilor
Intrare: olac (poștalion)
olac2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olac
  • olacul
  • olacu‑
plural
  • olace
  • olacele
genitiv-dativ singular
  • olac
  • olacului
plural
  • olace
  • olacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

olac (persoană) învechit

  • 1. Curier special (călare) care ducea vești sau corespondență în țară și peste hotare.
    exemple
    • Ce fugă! Ce primblare de olac... cale de-o poștă călare. ALECSANDRI, T. 601.
      surse: DLRLC
    • Spre noi vine Un olac; în drum ne ține. De praf negru ca arapul, Sare, dă să-și spargă capul. VĂCĂRESCU, P. 337.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Lipcan de olac = curier poștal călare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Doi lipcani de olac se trămiseră cu această veste banului. ODOBESCU, S. A. 100.
        surse: DLRLC

etimologie:

olac (poștalion) învechit

  • 1. Serviciu de transport pentru călători și pentru corespondență, folosit înainte de introducerea căilor ferate.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: poștă
    • 1.1. Căruță de poștă.
      exemple
      • Înhămase la olac cînd mă vesti Moghilă. DELAVRANCEA, A. 108.
        surse: DLRLC
      • Dînd ei printr-un lac Să răstoarnă-ntr-însul micul lor olac. PANN, P. V. I 43.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. Cal de olac = cal de poștalion.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
        exemple
        • Și noi ne-am luat, Din conac în conac, Pe cai de olac. SEVASTOS, N. 100.
          surse: DLRLC
        • Butca e gata; pe drum așteaptă cai de olac din poște-n poște. CARAGIALE, O.III 45.
          surse: DLRLC
      • 1.1.2. figurat Cal de olac = om sau cal pus să muncească peste măsură.
        surse: DEX '09 DEX '98
        • 1.1.2.1. expresie A fi cal de olac = a fi muncit peste măsură.
          surse: DLRLC
      • 1.1.3. Cal de olac = cal datorat de săteni trimișilor domnești în țară (ca prestație temporară, în secolele XV-XVIII).
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 1.1.4. locuțiune adjectivală De olac = care aparține poștei sau poștalionului, folosit pentru transportul călătorilor și al corespondenței.
        surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Cal de poștă.
      exemple
      • Unde te rătăciși? Crezi c-avem picioare de olac? Te căutăm de-un ceas. CONTEMPORANUL, VIII 204.
        surse: DLRLC
      • comentariu Pentru acest sens pare mai nimerit genul masculin.
        surse: dexonline

etimologie: