olac [At: NECULCE, L. 140 / V: (nob) ~ă sf / Pl: (1-2) ~aci și (3-15) ~ace, (rar) ~uri / E: tc ulak] (Îrg) 1 smn Curier special care ducea, de obicei călare, vești sau corespondență în țară și peste hotare Si: mesager, sol. 2 sm (Pex) Mesaj. 3 sn Serviciu de transport pentru călători și pentru corespondență folosit înainte de introducerea căilor ferate Si: menzil, poștă. 4 sn Poștalion. 5-6 sn (Îla) De ~ Care aparținea (poștei sau) poștalionului. 7 sn (Îal) Care era folosit pentru necesitățile transportului călătorilor și al corespondenței. 8 sn (D. cai; îal) Datorat de săteni trimișilor domnești în țară, ca prestație temporară, în sec. XV-XVIII. 9 sn (Îljv) De ~ Iute. 10 sn (Îlav) De ~ Suficient. 11 sn (D. cai; îla) De ~ De corvoadă. 12 sn (D. oameni; îal) Obligat să muncească peste puteri. 13 sn (Îlav) În cai de ~ Prin poștă. 14 sn (Îal; pex) Urgent. 15 sn (Îe) A lua (pe cineva) de ~ A grăbi. 16 sn Cal de poștă. 17 sn Impozit perceput asupra cailor.