2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

negociere sf [At: (a. 1774) URICARIUL, I, 175 / V: ~oți~, ~oțiare / P: ~ci-e~ / Pl: ~ri / E: negocia] 1 Purtare a unor discuții pentru încheierea convențiilor economice, politice etc. Si: (înv) negociație. 2 (Ccr; lpl) Tratative. 3 (Spc; îs) ~ri diplomatice Tratative duse în vederea încheierii unor tratate sau convenții internaționale. 4 Intermediere a unei afaceri, a unei căsătorii etc. 5 Încheiere a unei căsătorii în urma unor discuții și pe baza unor condiții stabilite în prealabil. 6 Efectuare a unor operații comerciale de vânzări de titluri, rente etc., ceea ce presupune negocieri prealabile. 7 Discuție purtată pentru stabilirea prețului unei mărfi, a unei oferte etc. Si: (pop) târguială, tocmeală.

NEGOCIÉRE, negocieri, s. f. Acțiunea de a negocia și rezultatul ei; negociație. [Pr.: -ci-e-] – V. negocia.

NEGOCIÉRE, negocieri, s. f. Acțiunea de a negocia și rezultatul ei; negociație. [Pr.: -ci-e-] – V. negocia.

NEGOCIÉRE, negocieri, s. f. (Mai ales la pl.) Acțiunea de a negocia; tratative. După trei luni de negocieri și intervenire a mai multor puteri amice, se hotărăște ca postelnicul cel mare al Moldovei... să exprime părerea sa de rău pentru neînțelegerea urmată. GHICA, S. XI.

NEGOCIÉRE s.f. Acțiunea de a negocia și rezultatul ei. ♦ Tratative, discuție, tratare. ◊ Negocieri diplomatice = tratative duse în vederea încheierii unor convenții internaționale. ♦ Cumpărare, vânzare. [Pron. -ci-e-. / < negocia].

NEGOCIÉRE s. f. 1. acțiunea de a negocia. ◊ (pl.) tratative. ♦ ~ri diplomatice = tratative duse în vederea încheierii unor convenții internaționale. 2. cumpărare, vânzare. (< negocia)

NEGOCIÉRE ~i f. 1) v. A NEGOCIA. 2) la pl. Tratative purtate în vederea încheierii unui acord sau a unei convenții. [Sil. -ci-e-] /v. a negocia

negocia v [At: CR (1829), 1932/5 / P: ~ci-a / V: (înv) ~ția / Pzi: ~iez / E: fr négocier] 1-3 vtri A duce tratative pentru încheierea unei convenții politice, economice etc. Si: a parlamenta, a trata, (îvp) a neguța (1). 4 vt A intermedia o afacere, o căsătorie. 5 vt (Pex) A încheia o căsătorie în urma unor discuții și pe baza unor condiții prealabile Si: a târgui. 6 vt A efectua diverse operații comerciale de vânzări de titluri, de rente etc., ceea ce presupune negocieri (1) prealabile. Si: a comercializa. 7 vt (Fam) A se pune de acord asupra prețului unor mărfuri.

NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.

NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. A trata încheierea unei convenții (economice, politice, culturale etc.). În toate administrațiile publice mișunau samsari care negociau tot felul de afaceri cu miniștrii. PAS, Z. IV 147. ♦ (În regimul capitalist) A trafica efecte publice; a converti în bani o hîrtie de valoare.

NEGOCIÁ vb. I. tr. 1. A discuta, a trata încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. 2. (În capitalism) A trafica efecte publice; a converti în bani o hârtie de valoare. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. négocier, cf. lat. negotiari].

NEGOCIÁ vb. tr. 1. a trata încheierea unei convenții; a discuta pentru a ajunge la o înțelegere. ◊ a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. a vinde și a cumpăra efecte publice; a converti o hârtie de valoare în bani. (< fr. négocier)

A NEGOCIÁ ~éz 1. intranz. (despre părți oficiale interesate) A duce tratative în vederea unor convenții (economice, politice etc.); a trata. 2. tranz. 1) (afaceri, căsătorii etc.) A susține ca intermediar; a mijloci; a intermedia. 2) (rente, titluri, hârtii de valoare etc.) A transmite prin operații comerciale. [Sil. -ci-a] /<fr. négocier

negocià v. 1. a face negoț; 2. a trata o afacere cu cineva; 3. a ceda altuia o poliță sau efecte comerciale.

*negociațiúne f. (fr. négociation). Acțiunea de a negocia. Afacere care se negociază: fericită negociațiune. – Și -ație și -iére.

negociéz v. intr. (fr. négocier, d. lat. negotiari; it. negoziare. V. negoț). Fac trafic întins: a negocia în America. V. tr. Tratez o afacere: negocia o vînzare. Cedez altuĭa o poliță saŭ alte efecte comerciale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

negociére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. negociérii; pl. negociéri

negociére s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. negociérii; pl. negociéri

arată toate definițiile

Intrare: negociere
negociere substantiv feminin
  • silabație: -ci-e-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • negociere
  • negocierea
plural
  • negocieri
  • negocierile
genitiv-dativ singular
  • negocieri
  • negocierii
plural
  • negocieri
  • negocierilor
vocativ singular
plural
negoțiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • negoțiere
  • negoțierea
plural
  • negoțieri
  • negoțierile
genitiv-dativ singular
  • negoțieri
  • negoțierii
plural
  • negoțieri
  • negoțierilor
vocativ singular
plural
negoțiare
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • negoțiare
  • negoțiarea
plural
  • negoțieri
  • negoțierile
genitiv-dativ singular
  • negoțieri
  • negoțierii
plural
  • negoțieri
  • negoțierilor
vocativ singular
plural
Intrare: negocia
  • silabație: -ci-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • negocia
  • negociere
  • negociat
  • negociatu‑
  • negociind
  • negociindu‑
singular plural
  • negocia
  • negociați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • negociez
(să)
  • negociez
  • negociam
  • negociai
  • negociasem
a II-a (tu)
  • negociezi
(să)
  • negociezi
  • negociai
  • negociași
  • negociaseși
a III-a (el, ea)
  • negocia
(să)
  • negocieze
  • negocia
  • negocie
  • negociase
plural I (noi)
  • negociem
(să)
  • negociem
  • negociam
  • negociarăm
  • negociaserăm
  • negociasem
a II-a (voi)
  • negociați
(să)
  • negociați
  • negociați
  • negociarăți
  • negociaserăți
  • negociaseți
a III-a (ei, ele)
  • negocia
(să)
  • negocieze
  • negociau
  • negocia
  • negociaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

negocia

  • 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: trata un exemplu
    exemple
    • În toate administrațiile publice mișunau samsari care negociau tot felul de afaceri cu miniștrii. PAS, Z. IV 147.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: intermedia mijloci
  • 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 2.1. (În regimul capitalist) A trafica efecte publice; a converti în bani o hârtie de valoare.
      surse: DLRLC DN

etimologie:

negociere negoțiere negoțiare

  • 1. Acțiunea de a negocia și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: discuție negociație tratare
    • exemple
      • După trei luni de negocieri și intervenire a mai multor puteri amice, se hotărăște ca postelnicul cel mare al Moldovei... să exprime părerea sa de rău pentru neînțelegerea urmată. GHICA, S. XI.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. Negocieri diplomatice = tratative duse în vederea încheierii unor convenții internaționale.
        surse: DN

etimologie:

  • vezi negocia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN