27 de intrări

school Articole pe această temă:

182 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÚNTE, munți, s. m. 1. Ridicătură a scoarței pământului mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă și depășind înălțimea de 800 de metri. ◊ Expr. Prin munți și văi = peste tot, pretutindeni, pe tot întinsul. ♦ Regiune, zonă muntoasă. 2. Fig. Grămadă, cantitate mare (și înaltă) din ceva; morman. ♦ Om foarte înalt (și solid). 3. (În sintagma) Munte de pietate = întreprindere de credit specializată în acordarea de credite pe baza amanetării obiectelor de uz personal; casă de lombard. – Lat. mons, -tem.

munte sm [At: PSALT. 140 / V: (îrg) monte, (reg) ~a sfa (Pl: ~nțile) / Pl: ~nți / E: ml mons, -tis] 1 Formă de relief convexă sau ascuțită, a cărei culme are înălțimi care în general depășesc 800 m, dominând fundul văilor învecinate cu peste 500 m. 2 (Îlav) Prin ~nți și văi Pretutindeni. 3 (Rar; îe) A se face ~ și punte A depune toate eforturile pentru a reuși Si: a se face luntre și punte. 4 (Csc) Regiune sau zonă muntoasă. 5 (Reg; îe) A trăi precum calul la ~ A trăi în libertate, fără să depindă de nimeni. 6 (Îs) ~ de gheață Aisberg. 7 (Reg) Pășune la munte (1). 8 (Udp „de”) Cantitate mare. 9 (Udp „de”) Grămadă înaltă. 10 (Cdp fr mont~de-piété; îs) ~ de pietate întreprindere specializată în acordarea de credite pe baza amanetării obiectelor de uz personal.

MÚNTE, munți, s. m. 1. Ridicătură a scoarței pământului mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă și depășind înălțimea de 800 de metri. ◊ Expr. Prin munți și văi = peste tot, pretutindeni, pe tot întinsul. ♦ Regiune, zonă muntoasă. 2. Fig. Grămadă, cantitate mare (și înaltă) din ceva; morman. ♦ Om foarte înalt (și solid). 3. (În sintagma) Munte de pietate = întreprindere capitalistă de credit specializată în acordarea de credite pe baza amanetării obiectelor de uz personal; casă de lombard. – Din lat. mons, -tem.

MÚNTE, munți, s. m. 1. Ridicătură a scoarței pămîntului mai mare decît dealul, de obicei stîncoasă și depășind înălțimea de 800 de metri. În fața noastră, munții Dobrogei stăteau nemișcați, cu frunțile posomorite, la spatele pădurilor de sălcii și mlaștinilor întinse. DUNĂREANU, N. 28. Cînd să pună mîna pe dînsa, zbîr! pe vîrful unui munte și se ascunde după o stîncă. CREANGĂ, P. 268. Cîmpii frumoase, împrejurate de munți verzi, se întindeau mai mult decît putea prinde ochiul. RUSSO, O. 24. E un brad în munte, Cu crăci verzi, cu verde frunte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 29. ◊ (În metafore și comparații, pentru a exprima proporțiile neobișnuite ale unui lucru) Un munte de om.Un val ca un munte. DRĂGHICI, R. 34. ◊ Loc. adj. De munte = de la munte. Sub un ulm Aluta cată să se culce, Și cu flori de munte face fraged pat. BOLINTINEANU, O. 86. Atunce falnic omul ridică a sa frunte Și-n ceruri cu mîndrie ațintă ochiul său. Ființa lui se-nalță ca vulturul de munte. ALECSANDRI, P. I 125. (În raport cu regiunea Moldovei și a Munteniei) De peste munți = din Transilvania. Romînii de peste munți.Expr. Prin munți și văi = peste tot. Munte de gheață = ghețar plutitor. ♦ (Popular) Loc de pășune. Turmele de-și aduna Și la munte le pornea. TEODORESCU, P. P. 513. 2. Fig. Grămadă, cantitate mare de ceva. Pe lîngă zidurile uzinei, adevărați munți de oțel și fier, de fontă și aramă. STANCU, U.R.S.S. 195. Mihai porni înapoi pe solul turcesc.. trimițînd sultanului vorbe pașnice și, în secret, făgăduind munți de aur. BĂLCESCU, O. II 273. 3. (Numai în expr.) Munte de pietate = casă de amanet în țările burgheze. Cocoșul ținea loc ceasornicului amanetat la muntele de pietate. C. PETRESCU, C. V. 23.

MÚNTE ~ți m. 1) Ridicătură a scoarței pământului mai mare decât dealul, cu înălțimi care depășesc, în general, 800 de metri. ◊ ~ de gheață ghețar plutitor; aisberg. Prin ~ți și văi peste tot; pretutindeni. 2) fig. Cantitate mare de ceva; grămadă; morman. /<lat. mons, ~is

munte m. ridicătură mare de pământ (ce trece peste 300 metri): cel mai înalt munte al globului e Everest; 2. fig. grămadă mare: munte de zăpadă, de ghiață. [Lat. MONTEM].

Munte (St.) m. numele popular al Muntelui Athos.

múnte m. (lat. mons, mŏntis, munte; it. sp. pg. monte, vsp. muent, pv. fr. mont, cat. munt. V. mondir). Mare ridicătură de pămînt naturală, ca: Ceahlău, Omu ș. a. Pl. Șir de munțĭ, ca Alpiĭ, Carpațiĭ ș. a. Fig. Mare grămadă: munțĭ de grîŭ. Un om cît un munte, un om înalt și robust. Munte de pietate (it. monte di pietà: monte, „depozit”, și pietà, „milă”), așezămînt de împrumut pe amanet fără dobîndă supt controlu statuluĭ p. a feri poporu de exploatarea cămătarilor. (Primu munte de pietate s’a înființat la Perugia, în Italia, la 1462, ĭar în Germania la Nürnberg în 1498). Prov. Munte cu munte se’ntîlnește, dar încă om cu om, e posibil să te maĭ întîlneștĭ cu cineva după maĭ mult timp. V. colnic, deal, dîmb, măgură.

BUJÓR, bujori, s. m. 1. Nume dat unor plante erbacee, dintre care una (numită și bujor de grădină) are flori mari, roșii, roz sau albe, iar alta (numită și bujor de câmp) are flori roșii ca sângele (Paeonia).Bujor românesc = specie de bujor ocrotită de lege, cu tulpina înaltă de 50-80 cm și cu flori mari sângerii (Paeonia peregrina, var. romanica).Fig. Roșeață naturală a obrajilor. 2. Compus: bujor-de-munte = smirdar. – Din bg. božur.

CÁPRĂ, capre, s. f. I. 1. Gen de mamifere rumegătoare paricopitate, cu părul lung, cu coarne, mai mari și diferențiate la masculi (Capra); animal care face parte din acest gen; p. restr. femela acestui animal. ◊ Capră de stâncă = capră sălbatică, cu blana roșcată și cu coarnele în formă de spadă (Capra ibex). Capră domestică = animal domestic rumegător, crescut pentru producția de lapte (Capra hircus).Expr. A împăca și capra, și varza = a mulțumi și pe unul, și pe altul; a împăca două interese opuse. Capră râioasă, se zice despre un om înfumurat. ♦ Pielea animalelor descrise mai sus. ♦ Compus: capră-neagră sau capră-de-munte = capră sălbatică, cu blana brună-neagră, cu coarne scurte și curbate la vârf și cu două dungi albe pe partea anterioară a capului, care trăiește în regiunile alpine (Rupicapra rupicapra). 2. Joc popular românesc, care face parte din obiceiurile practicate de Anul Nou și care constă din executarea unor figuri comice de către un personaj mascat cu cap de capră (I 1) care bate ritmic din fălci; p. ext. personaj mascat astfel; turca. 3. (Art.) Numele unui joc de copii, în care un jucător stă aplecat cu mâinile sprijinite pe genunchi, iar ceilalți sar peste el. II. 1. Suport de lemn cu patru picioare, încrucișate două câte două, pe care se pun lemnele pentru a fi tăiate cu fierăstrăul. 2. Sistem de lemne încrucișate care servește la susținerea schelelor de lucru, a unor platforme etc. 3. Scaun (sau ladă) amenajată în partea dinainte a trăsurii sau a căruței etc., pe care stă vizitiul. 4. Aparat de gimnastică pentru sărituri, format dintr-un suport capitonat montat pe patru picioare, cu înălțimea reglabilă. 5. Arșic de miel. – Lat. capra.

CURÉCHI, curechi, s. m. 1. (Reg.) Varză. 2. (În sintagma) Curechi-de-munte = plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-aurii și cu fructe achene prevăzute cu peri (Ligularia glauca).Lat. colic(u)lus (= cauliculus).

DROB2, drobi, s. m. 1. Arbust din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, cu flori galbene și cu fructele păstăi turtite (Sarothamnus scoparius). 2. Nume dat mai multor arbuști din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, flori albe, galbene sau roșietice și fructe păstăi (Cytisus).Drob-de-munte = mic arbust cu ramuri lungi și subțiri acoperite cu peri aspri, cu frunze păroase pe partea inferioară și cu flori galbene (Cytisus hirsutus). 3. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze acoperite de peri și cu flori mici, galbene-aurii (Neslia paniculata). – Din rus., ucr. drok (confundat cu drob1).

DROB2, drobi, s. m. 1. Arbust din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, cu flori galbene și cu fructele păstăi turtite (Sarothamnus scoparius). 2. Nume dat mai multor arbuști din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, flori albe, galbene sau roșietice și fructe păstăi (Cytisus).Drob-de-munte = mic arbust cu ramuri lungi și subțiri acoperite cu peri aspri, cu frunze păroase pe partea inferioară și cu flori galbene (Cytisus hirsutus). 3. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze acoperite de peri și cu flori mici, galbene-aurii (Neslia paniculata). – Din rus., ucr. drok (confundat cu drob1).

GAROÁFĂ, garoafe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse și liniare, cu flori de culori diverse și cu miros specific, plăcut (Dianthus caryophyllus). ◊ Compuse: garoafă-de-câmp (sau sălbatică) = garofiță (2); garoafă-de-munte = plantă cu frunze lanceolate, cu flori plăcut mirositoare, albe sau roz, cu peri purpurii (Dianthus superbus). – Din ngr. gharúfalo.

GAROFÍȚĂ, garofițe, s. f. 1. Diminutiv al lui garoafă. 2. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și flori purpurii; garoafă-de-câmp (Dianthus carthusianorum). 3. Plantă erbacee ornamentală cu tulpina ramificată, cu flori mari, roșii, albe sau pestrițe (Dianthus chinensis). 4. (În compusele) Garofiță-de-munte = plantă erbacee cu flori mari, purpurii (Dianthus compactus); garofița-Pietrei-Craiului = plantă erbacee a cărei tulpină de 10-20 cm poartă o singură floare purpurie brăzdată radial de dungi mai închise (Dianthus callizorus).Garoafă + suf. -iță.

GĂÍNĂ, găini, s. f. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne și ouă (Gallus domestica); pasăre care face parte din această specie; p. restr. femela cocoșului. ◊ Expr. A se culca (odată) cu găinile = a se culca foarte devreme. Cântă găina în casă, se zice când într-o căsnicie cuvântul hotărâtor îl are femeia. ♦ Compuse: găină-sălbatică (sau -de-munte) = femela cocoșului-de-munte; (Entom.) găina-lui-Dumnezeu = buburuză. – Lat. gallina.

MICSÁNDRĂ, micsandre, s. f. Numele a două plante erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simplă sau ramificată, cu frunzele acoperite cu peri cenușii, cu flori albe, roșii, albastre sau violete, plăcut mirositoare; micșunea, vioară-roșie (Matthiola incana și annua). ◊ Compus: micsandră-sălbatică (sau -de-munte) = plantă erbacee cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Erysimum officinalis).Et. nec.

MICSÁNDRĂ, micsandre, s. f. Numele a două plante erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simplă sau ramificată, cu frunzele acoperite cu peri cenușii, cu flori albe, roșii, albastre sau violete, plăcut mirositoare; micșunea, vioară-roșie (Matthiola incana și annua). ◊ Compus: micsandră-sălbatică (sau -de-munte) = plantă erbacee cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Erysimum officinalis).Et. nec.

SCORÚȘ, scoruși, s. m. Arbore din familia rozaceelor, cu frunze compuse, cu flori albe și cu fructe comestibile, brune sau galbene, cu lemnul foarte dens, dur și omogen, folosit în industria mobilelor (Sorbus domestica).Scoruș-de-munte (sau -păsăresc) = arbore mic din familia rozaceelor, cu ramuri plecate, cu frunze imparipenate, cu flori albe și fructe de mărimea unui bob de mazăre, roșii și astringente la gust (Sorbus aucuparia). – Din scorușă (derivat regresiv).

ȘTÉVIE, ștevii, s. f. Plantă erbacee perenă, cu tulpină puternică, cu frunze ovale, comestibile, a cărei rădăcină este folosită în medicină pentru proprietățile ei astringente și depurative (Rumex patientia). ◊ Compus: ștevie-de-munte = plantă erbacee perenă, cu tulpina înaltă de 50-100 cm, cu frunze palmate, cu flori mici albe-roz în inflorescențe (Astrantia major). – Din sl. štavije, bg. štavel, sb. štavlije.

TRANDAFÍR, trandafiri, s. m. 1. Nume dat unor specii diverse de plante perene sau de arbuști ornamentali cultivați din familia rozaceelor, cu lăstari spinoși și cu flori mari, parfumate, de culori variate, folosite mai ales în industria parfumurilor (Rosa).Trandafir sălbatic = măceș. ◊ Compuse: (Bot.) trandafir-de-munte = smirdar; Trandafir-galben = teișor (2); (Zool.) trandafir-de-mare = actinie. 2. (În sintagma) Lemn de trandafir = lemnul unor arbori din America de Sud, din care se fac mobile de lux. 3. Cârnat din carne de porc tocată mare, cu satârul, și condimentată cu mult piper și usturoi. – Din ngr. triandáfillo „treizeci de foi” (apropiat, prin etimologie populară, de fir).

curechi sn [At: DOSOFTEI, V. S. 68/2 / V: ~ec, curichi / Pl: ~uri / E: ml colic(u)lus] (Reg) 1 (Bot; șîc ~-alb sau (cu) căpățână, de-iarnă, de-murat) Varză (1). 2 Mâncare de varză (dulce sau murată). 3 (Bot; îc) ~-gușat (sau nemțesc) Varză furajeră (Brassica oleracea var. acephala). 4 (Bot; îc) ~-creț (sau de-vară) Varză creață (Brassica olearacea var. sabauda). 5 (Bot; îc) -chinezesc (sau de-câmp) Nap (Brassica napus). 6 (Bot) (îc) -de-câmp (sau sălbatic) Rapiță (Brassica rapa). 7 (Bot; îc) ~-de-stâncă Rujă (Sedum rosea). 8 (Bot) Gheață (Begonia semperflorens). 9 (Bot; îc) ~ul-stâncii Urechelniță (Sempervivum lectorum). 10 (Lpl) Verdețuri. 11 (Bot; îc) ~-de-munte Plantă erbacee din familia compozitelor cu flori galben aurii și cu fructe achene, prevăzute cu peri (Ligularia glauca).

arată toate definițiile

Intrare: Munte
Munte nume propriu
nume propriu (I3)
  • Munte
Intrare: munte
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • munte
  • muntele
plural
  • munți
  • munții
genitiv-dativ singular
  • munte
  • muntelui
plural
  • munți
  • munților
vocativ singular
plural
Intrare: bujor-de-munte
bujor-de-munte substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bujor-de-munte
  • bujorul-de-munte
plural
  • bujori-de-munte
  • bujorii-de-munte
genitiv-dativ singular
  • bujor-de-munte
  • bujorului-de-munte
plural
  • bujori-de-munte
  • bujorilor-de-munte
vocativ singular
plural
Intrare: bujorel-de-munte
bujorel-de-munte substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bujorel-de-munte
  • bujorelul-de-munte
plural
  • bujorei-de-munte
  • bujoreii-de-munte
genitiv-dativ singular
  • bujorel-de-munte
  • bujorelului-de-munte
plural
  • bujorei-de-munte
  • bujoreilor-de-munte
vocativ singular
plural
Intrare: capră-de-munte
capră-de-munte substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capră-de-munte
  • capra-de-munte
plural
  • capre-de-munte
  • caprele-de-munte
genitiv-dativ singular
  • capre-de-munte
  • caprei-de-munte
plural
  • capre-de-munte
  • caprelor-de-munte
vocativ singular
plural
Intrare: cocoș-de-munte
cocoș-de-munte substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocoș-de-munte
  • cocoșul-de-munte
plural
  • cocoși-de-munte
  • cocoșii-de-munte
genitiv-dativ singular
  • cocoș-de-munte
  • cocoșului-de-munte
plural
  • cocoși-de-munte
  • cocoșilor-de-munte
vocativ singular
plural
Intrare: curechi-de-munte
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curechi-de-munte
  • curechiul-de-munte
plural
genitiv-dativ singular
  • curechi-de-munte
  • curechiului-de-munte
plural
vocativ singular
plural
Intrare: drob-de-munte
drob-de-munte substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drob-de-munte
  • drobul-de-munte
plural
  • drobi-de-munte
  • drobii-de-munte
genitiv-dativ singular
  • drob-de-munte
  • drobului-de-munte
plural
  • drobi-de-munte
  • drobilor-de-munte
vocativ singular
plural
Intrare: garoafă-de-munte
garoafă-de-munte substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • garoafă-de-munte
  • garoafa-de-munte
plural
  • garoafe-de-munte
  • garoafele-de-munte
genitiv-dativ singular
  • garoafe-de-munte
  • garoafei-de-munte
plural
  • garoafe-de-munte
  • garoafelor-de-munte
vocativ singular
plural
Intrare: garofiță-de-munte
garofiță-de-munte substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • garofiță-de-munte
  • garofița-de-munte
plural
  • garofițe-de-munte
  • garofițele-de-munte
genitiv-dativ singular
  • garofițe-de-munte
  • garofiței-de-munte
plural
  • garofițe-de-munte
  • garofițelor-de-munte
vocativ singular
plural
Intrare: găină-de-munte
găină-de-munte substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ină-de-munte
  • ina-de-munte
plural
  • ini-de-munte
  • inile-de-munte
genitiv-dativ singular
  • ini-de-munte
  • inii-de-munte
plural
  • ini-de-munte
  • inilor-de-munte
vocativ singular
plural
Intrare: gălbenele-de-munte
gălbenele-de-munte substantiv feminin plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • gălbenele-de-munte
  • gălbenelele-de-munte
genitiv-dativ singular
plural
  • gălbenele-de-munte
  • gălbenelelor-de-munte
vocativ singular
plural
Ranunculus carpaticus biologie
compus
  • Ranunculus carpaticus
Intrare: guzgan-de-munte
guzgan-de-munte substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guzgan-de-munte
  • guzganul-de-munte
plural
  • guzgani-de-munte
  • guzganii-de-munte
genitiv-dativ singular
  • guzgan-de-munte
  • guzganului-de-munte
plural
  • guzgani-de-munte
  • guzganilor-de-munte
vocativ singular
plural
Intrare: liliac-de-munte
liliac-de-munte substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liliac-de-munte
  • liliacul-de-munte
plural
  • lilieci-de-munte
  • liliecii-de-munte
genitiv-dativ singular
  • liliac-de-munte
  • liliacului-de-munte
plural
  • lilieci-de-munte
  • liliecilor-de-munte
vocativ singular
plural
Intrare: micsandră-de-munte
micsandră-de-munte substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • micsandră-de-munte
  • micsandra-de-munte
plural
  • micsandre-de-munte
  • micsandrele-de-munte
genitiv-dativ singular
  • micsandre-de-munte
  • micsandrei-de-munte
plural
  • micsandre-de-munte
  • micsandrelor-de-munte
vocativ singular
plural
Intrare: munte-bloc
munte-bloc substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • munte-bloc
  • muntele-bloc
plural
  • munți-bloc
  • munții-bloc
genitiv-dativ singular
  • munte-bloc
  • muntelui-bloc
plural
  • munți-bloc
  • munților-bloc
vocativ singular
plural
Intrare: munte-de-pietate
  • silabație: -pi-e- info
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • munte-de-pietate
  • muntele-de-pietate
plural
genitiv-dativ singular
  • munte-de-pietate
  • muntelui-de-pietate
plural
vocativ singular
plural
Intrare: plop-de-munte
plop-de-munte substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plop-de-munte
  • plopul-de-munte
plural
  • plopi-de-munte
  • plopii-de-munte
genitiv-dativ singular
  • plop-de-munte
  • plopului-de-munte
plural
  • plopi-de-munte
  • plopilor-de-munte
vocativ singular
plural
Intrare: podbal-de-munte
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podbal-de-munte
  • podbalul-de-munte
plural
genitiv-dativ singular
  • podbal-de-munte
  • podbalului-de-munte
plural
vocativ singular
plural
Intrare: râia-munților
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râia-munților
plural
genitiv-dativ singular
  • râiei-munților
plural
vocativ singular
plural
Intrare: rug-de-munte
rug-de-munte substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rug-de-munte
  • rugul-de-munte
plural
  • rugi-de-munte
  • rugii-de-munte
genitiv-dativ singular
  • rug-de-munte
  • rugului-de-munte
plural
  • rugi-de-munte
  • rugilor-de-munte
vocativ singular
plural
Intrare: scărița-muntelui
scărița-muntelui substantiv feminin articulat
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scărița-muntelui
plural
  • scărițele-muntelui
genitiv-dativ singular
  • scăriței-muntelui
plural
  • scărițelor-muntelui
vocativ singular
plural
Intrare: scoruș-de-munte
scoruș-de-munte substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scoruș-de-munte
  • scorușul-de-munte
plural
  • scoruși-de-munte
  • scorușii-de-munte
genitiv-dativ singular
  • scoruș-de-munte
  • scorușului-de-munte
plural
  • scoruși-de-munte
  • scorușilor-de-munte
vocativ singular
plural
scoruș-păsăresc substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scoruș-păsăresc
  • scorușul-păsăresc
plural
  • scoruși-păsărești
  • scorușii-păsărești
genitiv-dativ singular
  • scoruș-păsăresc
  • scorușului-păsăresc
plural
  • scoruși-păsărești
  • scorușilor-păsărești
vocativ singular
plural
Intrare: soc-de-munte
soc-de-munte substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soc-de-munte
  • socul-de-munte
plural
  • soci-de-munte
  • socii-de-munte
genitiv-dativ singular
  • soc-de-munte
  • socului-de-munte
plural
  • soci-de-munte
  • socilor-de-munte
vocativ singular
plural
Intrare: ștevie-de-munte
ștevie-de-munte substantiv feminin
  • silabație: ște-vi-e- info
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștevie-de-munte
  • ștevia-de-munte
plural
  • ștevii-de-munte
  • șteviile-de-munte
genitiv-dativ singular
  • ștevii-de-munte
  • șteviei-de-munte
plural
  • ștevii-de-munte
  • șteviilor-de-munte
vocativ singular
plural
Intrare: șuvar-de-munte
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuvar-de-munte
  • șuvarul-de-munte
plural
genitiv-dativ singular
  • șuvar-de-munte
  • șuvarului-de-munte
plural
vocativ singular
plural
Intrare: trandafir-de-munte
trandafir-de-munte substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trandafir-de-munte
  • trandafirul-de-munte
plural
  • trandafiri-de-munte
  • trandafirii-de-munte
genitiv-dativ singular
  • trandafir-de-munte
  • trandafirului-de-munte
plural
  • trandafiri-de-munte
  • trandafirilor-de-munte
vocativ singular
plural

bujor-de-munte

etimologie:

bujorel-de-munte

etimologie:

capră-de-munte

  • 1. Capră sălbatică, cu blana brună-neagră, cu coarne scurte și curbate la vârf și cu două dungi albe pe partea anterioară a capului, care trăiește în regiunile alpine (Rupicapra rupicapra).
    surse: DEX '09
  • diferențiere Animal rumegător din genul antilopei, care trăiește prin regiunile alpine (Antilops rupicapra).
    exemple
    • Pe stînci albicioase ce se pierd în văzduh, s-arată sfiață capra-neagră, cu cornițele-i crescute în formă de cîrlig. ODOBESCU, S. III 164.
      surse: DLRLC

etimologie:

cocoș-de-munte

  • 1. Pasăre sălbatică de mărimea unui curcan, cu pene negre, pe piept verzi-albăstrui, cu ciocul puternic și puțin încovoiat (Tetrao urogallus).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: cocoș-sălbatic attach_file un exemplu
    exemple
    • Vânătoare de cocoși sălbatici.
      surse: DLRLC

etimologie:

curechi-de-munte

  • 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-aurii și cu fructe achene prevăzute cu peri (Ligularia glauca).
    surse: DEX '09

etimologie:

drob-de-munte

  • 1. Mic arbust cu ramuri lungi și subțiri acoperite cu peri aspri, cu frunze păroase pe partea inferioară și cu flori galbene (Cytisus hirsutus).
    surse: DEX '09

etimologie:

garoafă-de-munte

  • 1. Plantă cu frunze lanceolate, cu flori plăcut mirositoare, albe sau roz, cu peri purpurii (Dianthus superbus).
    surse: DEX '09

etimologie:

garofiță-de-munte

  • 1. Plantă erbacee cu flori mari, purpurii (Dianthus compactus).
    surse: DEX '09

etimologie:

guzgan-de-munte

etimologie:

micsandră-de-munte

  • 1. Plantă erbacee cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Erysimum officinalis).
    surse: DEX '09 sinonime: micsandră-sălbatică

etimologie:

munte

  • 1. Ridicătură a scoarței pământului mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă și depășind înălțimea de 800 de metri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: munticel attach_file 6 exemple
    exemple
    • În fața noastră, munții Dobrogei stăteau nemișcați, cu frunțile posomorîte, la spatele pădurilor de sălcii și mlaștinilor întinse. DUNĂREANU, N. 28.
      surse: DLRLC
    • Cînd să pună mîna pe dînsa, zbîr! pe vîrful unui munte și se ascunde după o stîncă. CREANGĂ, P. 268.
      surse: DLRLC
    • Cîmpii frumoase, împrejurate de munți verzi, se întindeau mai mult decît putea prinde ochiul. RUSSO, O. 24.
      surse: DLRLC
    • E un brad în munte, Cu crăci verzi, cu verde frunte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 29.
      surse: DLRLC
    • metaforic în comparații Un munte de om.
      surse: DLRLC
    • metaforic în comparații Un val ca un munte. DRĂGHICI, R. 34.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală De munte = de la munte.
      exemple
      • Sub un ulm Aluta cată să se culce, Și cu flori de munte face fraged pat. BOLINTINEANU, O. 86.
        surse: DLRLC
      • Atunce falnic omul ridică a sa frunte Și-n ceruri cu mîndrie ațintă ochiul său. Ființa lui se-nalță ca vulturul de munte. ALECSANDRI, P. I 125.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (În raport cu regiunea Moldovei și a Munteniei) De peste munți = din Transilvania.
      exemple
      • Românii de peste munți.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie Prin munți și văi = peste tot, pe tot întinsul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pretutindeni
    • 1.4. Munte de gheață = ghețar plutitor.
      surse: DLRLC sinonime: aisberg
    • 1.5. Regiune, zonă muntoasă.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.6. popular Loc de pășune.
      exemple
      • Turmele de-și aduna Și la munte le pornea. TEODORESCU, P. P. 513.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat Grămadă, cantitate mare (și înaltă) din ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: grămadă morman attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pe lîngă zidurile uzinei, adevărați munți de oțel și fier, de fontă și aramă. STANCU, U.R.S.S. 195.
      surse: DLRLC
    • Mihai porni înapoi pe solul turcesc... trimițînd sultanului vorbe pașnice și, în secret, făgăduind munți de aur. BĂLCESCU, O. II 273.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Om foarte înalt (și solid).
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

munte-de-pietate

  • 1. Întreprindere de credit specializată în acordarea de credite pe baza amanetării obiectelor de uz personal; casă de lombard.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Cocoșul ținea loc ceasornicului amanetat la muntele de pietate. C. PETRESCU, C. V. 23.
      surse: DLRLC

etimologie:

podbal-de-munte

scoruș-de-munte scoruș-păsăresc

  • 1. Arbore mic din familia rozaceelor, cu ramuri plecate, cu frunze imparipenate, cu flori albe și fructe de mărimea unui bob de mazăre, roșii și astringente la gust (Sorbus aucuparia).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

ștevie-de-munte

  • 1. Plantă erbacee perenă, cu tulpina înaltă de 50-100 cm, cu frunze palmate, cu flori mici albe-roz în inflorescențe (Astrantia major).
    surse: DEX '09

etimologie:

șuvar-de-munte

  • 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina dreaptă și cu flori mici, verzi-violete; crește prin fînețe și este folosită ca nutreț (Poa trivialis).
    surse: DLRLC sinonime: firuță

etimologie:

trandafir-de-munte

etimologie: