9 definiții pentru belchiță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
belchiță sf vz belhiță
belhiță sf [At: BARCIANU / V: -lehi- / Pl: ~țe / E: ns cf ger Bilch, pn bielina] Animal cu blană fină, probabil pârș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BELHIȚĂ, belhițe, s. f. Animal mic, din ordinul rozătoarelor, cu coadă lungă acoperită cu păr des (Myoxus glis).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de paula
- acțiuni
bélhiță f., pl. e (var. din behliță). Un fel de guzgan puțin maĭ mic decît o pisică, c’o mare coadă stufoasă și trăitor pin păduri (myoxus glis, fr. loir). V. pîlș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!belchiță (pârș) (rar) s. f., g.-d. art. belchiței; pl. belchițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
belhiță/belhiță (rar) s. f., g.-d. art. belhiței/belhiței, pl. belhițe/belhițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
belhiță/belhiță s. f., g.-d. art. belhiței/belhiței; pl. belhițe/belhițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BELHIȚĂ s. (ZOOL.; Myoxus glis) chițcan, (reg.) guzgan-de-munte.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BELHIȚĂ s. (ZOOL.; Myoxus glis) chițcan, (reg.) guzgan-de-munte.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
- pronunție: belhiță, belhiță
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
belchiță, belchițesubstantiv feminin
- 1. Animal mic, din ordinul rozătoarelor, cu coadă lungă acoperită cu păr des (Myoxus glis). DLRMsinonime: chițcan guzgan-de-munte
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.