2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUPÍ vb. IV v. jupui.

JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia.

JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV] – Din bg. župia.

jup1 sm [At; ECONOMIA, 207 / V: jip, (Trs) jâp (Pl: jâchi) / Pl: ~i, juchi, juci / E: mg zsúp] (Trs) 1 Snop de paie rămas după treierarea spicelor. 2 Tulpină de porumb rămasă după culesul știuleților. 3 (Lpl; îf juci) Snopi mici.

jupui [At: ALEXANDRESCU, M. 330 / V: ~pi, ~poi, ~poia, (înv) jep~, jip~, / Pzi: jupoi, ~esc / E: bg жупя] 1 vt A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului Si: (pop) a beli. 2 vt (Spc) A separa pielea de pe corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. 3 vr (D. piele) A se coji. 4 vr (Med) A se descuama. 5 vt (C. i. arbori) A curăța de coajă. 6 vt (D. fasole, mazăre) A scoate boabele din păstaie. 7 vt (Fig) A lua cuiva tot ce are Si: a jefui, a prăda. 8 vt (Trs) A lovi. 9 vr A se juli (2).

JUPÍ, jupesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A jupui (1). Să-i jupești pielea, iar capul să-l iei așa întreg. CREANGĂ, P. 225. Trupu-i de pele jupea. ALECSANDRI, P. P. 212. ◊ Absol. Luați-l și legați-l și să-mi jupiți din spinarea lui de-o păreche de papuci. SADOVEANU, O. A. IV 31. ◊ Refl. I se jupește un fel de pieliță. ȘEZ. III 205. ◊ (Cu privire la arbori) Au jupit vro cîțiva tei. SBIERA, P. 181. 2. Fig. A jupui (2). Și cu ce vei sătura lăcomia acestor cete de păgîni ce aduci cu măria-ta? adăugi Spancioc. – Cu averile voastre, nu cu banii țăranilor pe care-i jupiți voi. NEGRUZZI, S. I 140. Trăind în volnicie și sîlă [boierii] Jupesc țoată țara fără milă. BUDAI-DELEANU, Ț. 394.

JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A curăța de piele, a lua pielea de pe corp; a beli. Găsesc într-o dimineață pe părintele Ioil jupuind un berbec în dosul stăreției. VLAHUȚĂ, O. A. II 95. Se făcea că vrea să-l jupoaie de viu. ISPIRESCU, L. 108. Oleoleo, spurcat ciocoi, De te-aș prinde-n sat la noi... De piele să te jupoi. TEODORESCU, P. P. 295. ♦ A răni superficial, a juli. Te-ai împiedicat și-ai căzut și ți-ai jupuit genunchii. PAS, Z. I 16. ♦ (Rar; cu privire la arbori) A curăța de coajă; (cu privire la cereale) a îmblăti; (cu privire la porumb) a curăța știuletele de foi. Stroe și Bîlea... au început să jupoaie porumbul. PREDA, Î. 148. 2. Fig. (Cu privire la persoane) A lua cuiva tot ce are, a jefui, a spolia; a lua pielea de pe cineva. Prietenii ăia ai dumitale, negustorii din Budești... Te jupoaie binișor, tovarășe. DUMITRIU, N. 268. Noi, țăranii, vai de noi, Ne-au fript hoții de ciocoi!... Ne jupoaie și ne bate Ca pe vitele-njugate. ANT. LIT. POP. I 558. ◊ (Întărit cu complementul «pielea», «șapte piei» etc.) A fost secetă, foamete... unii au jupuit de pe alții șapte rînduri de piei, trebuie să vie o dreptate. CAMILAR, TEM. 6. ◊ Absol. Drum pe-aicea n-a făcut Stăpînirea din trecut, Că domnii cît jupuiră N-au avut de oameni milă: Supt-au ei și s-au umflat, Dară cale n-au durat! DEȘLIU, M. 23.

A SE JUPUÍ mă ~iésc intranz. (despre persoane) A se răni ușor la suprafață; a se zdreli; a se juli. /<bulg. župia

A JUPUÍ jupói tranz. 1) (animale moarte) A curăța de piele; a beli; a jumuli; a despuia 2) (arbori, plante) A curăța de coajă; a coji. 3) fig. (persoane) A lipsi de avere; a prăda; a jecmăni; a jefui; a despuia. /<bulg. župia

jupuì v. 1. a lua pielea de pe o ființă vie (Mold. jupi: să-i jupești pielea Cr.); 2. fig. a despuia. [Origină necunoscută].

jupóĭ și jupuĭésc, a -í (vest) și jupésc (est) v. tr. (cp. cu germ. schuppen, a răzui solziĭ, și cu ung. zsúpolni, a acoperi cu paĭe. – El jupoaĭe; jupuĭam; jupuisem, jupuind). Iaŭ pelea, despoĭ de pele, saŭ și de scoarță: a jupi o oaĭe, un copac. Fig. Despoĭ, spoliez: a jupi lumea pin birurĭ, pin prețurĭ marĭ. V. refl. Aceste mănușĭ se jupoaĭe, se strică ca cum s’ar lua o pătură din pelea lor. – Vechĭ. A jepuĭ (Cant.), a jipui (Dos.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jupésc, imperf. 3 sg. jupeá; conj. prez. 3 să jupeáscă

jupuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupói, 3 jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd

jupí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jupésc, imperf. 3 sg. jupeá; conj. prez. 3 sg. și pl. jupeáscă

jupuí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd

jupui (ind. prez. 1 sg. jupoi, 3 sg. și pl. jupoaie)

arată toate definițiile

Intrare: jup
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jup
  • jupul
  • jupu‑
plural
  • jupi
  • jupii
genitiv-dativ singular
  • jup
  • jupului
plural
  • jupi
  • jupilor
vocativ singular
plural
Intrare: jupui
verb (VT345)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jupui
  • jupuire
  • jupuit
  • jupuitu‑
  • jupuind
  • jupuindu‑
singular plural
  • jupoaie
  • jupuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jupoi
(să)
  • jupoi
  • jupuiam
  • jupuii
  • jupuisem
a II-a (tu)
  • jupoi
(să)
  • jupoi
  • jupuiai
  • jupuiși
  • jupuiseși
a III-a (el, ea)
  • jupoaie
(să)
  • jupoaie
  • jupuia
  • jupui
  • jupuise
plural I (noi)
  • jupuim
(să)
  • jupuim
  • jupuiam
  • jupuirăm
  • jupuiserăm
  • jupuisem
a II-a (voi)
  • jupuiți
(să)
  • jupuiți
  • jupuiați
  • jupuirăți
  • jupuiserăți
  • jupuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jupoaie
(să)
  • jupoaie
  • jupuiau
  • jupui
  • jupuiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jupi
  • jupire
  • jupit
  • jupitu‑
  • jupind
  • jupindu‑
singular plural
  • jupește
  • jupiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jupesc
(să)
  • jupesc
  • jupeam
  • jupii
  • jupisem
a II-a (tu)
  • jupești
(să)
  • jupești
  • jupeai
  • jupiși
  • jupiseși
a III-a (el, ea)
  • jupește
(să)
  • jupească
  • jupea
  • jupi
  • jupise
plural I (noi)
  • jupim
(să)
  • jupim
  • jupeam
  • jupirăm
  • jupiserăm
  • jupisem
a II-a (voi)
  • jupiți
(să)
  • jupiți
  • jupeați
  • jupirăți
  • jupiserăți
  • jupiseți
a III-a (ei, ele)
  • jupesc
(să)
  • jupească
  • jupeau
  • jupi
  • jupiseră
jupoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jupui jupi jupoi

  • 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: beli despuia jumuli 7 exemple
    exemple
    • Găsesc într-o dimineață pe părintele Ioil jupuind un berbec în dosul stăreției. VLAHUȚĂ, O. A. II 95.
      surse: DLRLC
    • Se făcea că vrea să-l jupoaie de viu. ISPIRESCU, L. 108.
      surse: DLRLC
    • Oleoleo, spurcat ciocoi, De te-aș prinde-n sat la noi... De piele să te jupoi. TEODORESCU, P. P. 295.
      surse: DLRLC
    • Să-i jupești pielea, iar capul să-l iei așa întreg. CREANGĂ, P. 225.
      surse: DLRLC
    • Trupu-i de pele jupea. ALECSANDRI, P. P. 212.
      surse: DLRLC
    • absolut Luați-l și legați-l și să-mi jupiți din spinarea lui de-o păreche de papuci. SADOVEANU, O. A. IV 31.
      surse: DLRLC
    • reflexiv I se jupește un fel de pieliță. ȘEZ. III 205.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. reflexiv A se descuama.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. tranzitiv reflexiv A (se) juli; a (se) răni superficial; a (se) zdreli.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Te-ai împiedicat și-ai căzut și ți-ai jupuit genunchii. PAS, Z. I 16.
        surse: DLRLC
      • 1.3.1. A curăța un arbore de coajă.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: coji un exemplu
        exemple
        • Au jupit vro cîțiva tei. SBIERA, P. 181.
          surse: DLRLC
      • 1.3.2. Cu privire la cereale:
        surse: DLRLC sinonime: îmblăti
        • 1.3.2.1. (Cu privire la porumb) A curăța știuletele de foi.
          surse: DLRLC un exemplu
          exemple
          • Stroe și Bîlea... au început să jupoaie porumbul. PREDA, Î. 148.
            surse: DLRLC
  • 2. figurat A lua cuiva tot ce are.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: despuia jecmăni jefui prăda spolia 6 exemple
    exemple
    • Prietenii ăia ai dumitale, negustorii din Budești... Te jupoaie binișor, tovarășe. DUMITRIU, N. 268.
      surse: DLRLC
    • Noi, țăranii, vai de noi, Ne-au fript hoții de ciocoi!... Ne jupoaie și ne bate Ca pe vitele-njugate. ANT. LIT. POP. I 558.
      surse: DLRLC
    • Și cu ce vei sătura lăcomia acestor cete de păgîni ce aduci cu măria-ta? adăugi Spancioc. – Cu averile voastre, nu cu banii țăranilor pe care-i jupiți voi. NEGRUZZI, S. I 140.
      surse: DLRLC
    • Trăind în volnicie și sîlă [boierii] Jupesc țoată țara fără milă. BUDAI-DELEANU, Ț. 394.
      surse: DLRLC
    • (Întărit cu complementul «pielea», «șapte piei» etc.) A fost secetă, foamete... unii au jupuit de pe alții șapte rînduri de piei, trebuie să vie o dreptate. CAMILAR, TEM. 6.
      surse: DLRLC
    • absolut Drum pe-aicea n-a făcut Stăpînirea din trecut, Că domnii cît jupuiră N-au avut de oameni milă: Supt-au ei și s-au umflat, Dară cale n-au durat! DEȘLIU, M. 23.
      surse: DLRLC

etimologie: