7 intrări

84 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HAT, haturi, s. n. Fâșie îngustă de pământ nearat care desparte două ogoare sau două terenuri agricole aparținând unor gospodării diferite; răzor1, hotar. ◊ Expr. A fi într-un hat (cu cineva) = a fi vecin (cu cineva). ♦ (Reg.) Câmp nelucrat; pârloagă, țelină2. – Cf. ucr. hat „zăgaz”.

HAT, haturi, s. n. Fâșie îngustă de pământ nearat care desparte două ogoare sau două terenuri agricole aparținând unor gospodării diferite; răzor1, hotar. ◊ Expr. A fi într-un hat (cu cineva) = a fi vecin (cu cineva). ♦ (Reg.) Câmp nelucrat; pârloagă, țelină2. – Cf. ucr. hat „zăgaz”.

hat1 sn [At: (a. 1723) URICARIUL XXIV, 434/1 / Pl: ~uri / E: ucr хат] 1 (Înv) Fâșie îngustă de pământ nelucrat, servind drept hotar și potecă între două terenuri agricole aparținând unor gospodării diferite Si: (reg) călușire, dorjică, forgașă, hașpor (2), hotar, mejă, mejdină, mezuină, răzor. 2 (Îvp) Câmp nelucrat Si: pârloagă, țelină. 3 Hotar. 4 (Îe) A fi într-un ~ cu cineva A fi vecin cu cineva. 5 (Îla) Din ~ Vecin. 6 (D. femei; îe) A umbla ~urile A duce o viață desfrânată. 7 (Îe) A nu ieși la ~ (cu cineva) A nu ajunge la un acord (cu cineva). 8 (Reg) Albie (minoră) a unei ape curgătoare Cf matcă.

hat2 sn [At: M. COSTIN, O. I, 223 / V: ~at / Pl: ~uri / E: tc hatt] (Tcî) Hatișerif.

HAT, haturi, s. n. 1. Fîșie îngustă de pămînt nearat care desparte două ogoare; hotar, răzor. Răsărise pînă la ultimul bob. Numai pe liniile fostelor haturi părea ceva mai firavă, cu verdele mai șters. MIHALE, O. 436. La întîia întorsătură, plugurile mușcară din hat, toate deodată. CAMILAR, TEM. 330. ◊ Loc. adv. (Popular) Într-un hat (sau hat în hat) cu cineva = situat alături, mărginaș, vecin cu cineva. 2. Cîmp nelucrat; pîrloagă, țelină. Se tolăniră într-o margine a drumului, într-un hat cu dudău mare. ȘEZ. VII 26. 3. Fig. Piedică, obstacol. Oamenii nehotărîți, cari umblă pipăind, se poticnesc de toate haturile vieții. RUSSO, O. 133.

HAT ~uri n. 1) Fâșie îngustă de pământ nearat, lăsată drept hotar între două ogoare; răzor. ◊ A fi într-un ~ (sau ~ în ~) cu cineva a fi vecin cu cineva. 2) Teren arabil nelucrat; pârloagă. /<turc. had

hat n. 1. Mold. fășie de pământ nearat care servă de hotar între moșii: hatul e marginea ogorului pe unde se trage cea dintâi brazdă, în opozițiune cu răzor, locul pe unde se trage cea din urmă brazdă; 2. cărare pe hat: Trăsnea dormia pe hat CR. [Turc. HAD, hotar].

hat m. armăsar, cal mai ales dobrogean (numai în cântecele populare): cu trei hate la coșare, puși dela Vinerea mare, pe grăunțe și pe sare POP. [Vechiu-rom. at = turc. AT].

3) hat n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] hatt. V. hatihumaĭum, hatișerif). Vechĭ. Rar. Ordin din cancelaria sultanuluĭ. V. firman, iradea.

2) hat n., pl. urĭ (nu d. turc. ar. hadd, hotar, nicĭ d. ung. hát, spinare, ci d. rut. hatĭ [gatĭ], zăgaz, dial. hat, pădurice, ung. gát, zăgaz, rudă cu germ. gasse, ulicĭoară, engl. gate, barieră. V. hatie, haĭt 1, zăhată, zăgaz). Mold. Trans. Răstav, răzor, mejdină, cărare lată între semănăturĭ saŭ viĭ: o vie hat în hat cu alta.

HAȚ interj. Cuvânt care indică o mișcare bruscă și neașteptată, făcută pentru a prinde sau a apuca pe cineva sau ceva. – Onomatopee.

HAȚ interj. Cuvânt care indică o mișcare bruscă și neașteptată, făcută pentru a prinde sau a apuca pe cineva sau ceva. – Onomatopee.

HĂT adv. (Pop.; însoțește adjective, adverbe și locuțiuni adverbiale cu sens local sau temporal, dându-le valoare de superlativ) De tot, mult, tare, foarte. Până hăt departe.Expr. Hăt și bine = mult și bine, fără sfârșit. – Din ucr. het’.

HĂȚ1, hățuri, s. n. 1. Parte a hamului alcătuită din curele (sau frânghii) lungi, prinse de inelele căpețelei, cu ajutorul cărora se mână caii înhămați. ◊ Expr. A ține (pe cineva sau ceva) în hățuri = a ține din scurt pe cineva sau ceva; a struni, a stăpâni. A lua hățurile în mână = a prelua conducerea, dând dovadă de autoritate (într-o întreprindere, o afacere etc.). A scăpa hățurile din mână = a pierde conducerea sau inițiativa (într-o întreprindere, o afacere etc.), a nu mai putea stăpâni spiritele. 2. (Reg.) Laț, juvăț, ștreang de care este spânzurat cineva. – Cf. haț.

HĂȚ2 interj. v. hâț.

HÂȚ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o mișcare bruscă și rapidă, când cineva apucă, smucește sau trage ceva. ◊ Expr. Hâț în sus, hâț în jos sau hâț în dreapta, hâț în stânga, arată încercările numeroase și diverse pe care le face cineva pentru a îndeplini o acțiune sau pentru a scăpa dintr-o situație neplăcută. [Var.: hăț interj.] – Onomatopee.

haț i [At: CREANGĂ, P. 23 / V: ~i, ~a, hăț, hâț / E: fo] 1 Indică o mișcare bruscă, tăcută pentru a prinde ceva. 2 Indică apucarea unui lucru. 3 (Îe) Azi hâr, mâine ~ Ceartă. 4 (Îae) Altercație. 5 (Reg) Strigăt cu care se alungă porcii. 6 (îf hăț; îoc har) Strigăt cu care se îndeamnă caii să o ia la dreapta. 7-8 (Îf hăț; îe ioc) ~ în sus, ~ în jos sau ~ în dreapta, ~ în stânga @Exprimă sforțările, încercările numeroase și diverse (pentru a duce la îndeplinire o acțiune sau) pentru a scăpa dintr-o situație grea.

hăt av [At: KLEIN, D. / V: hăpt / E: ucr хет] (Reg) 1 Foarte. 2 Mult. 3 Departe. 4 Demult. 5 (Reg) Extrem de.

hăț2 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 383 / V: (iuz) ghăț, hâț / Pl: ~uri / E: pbl hăț1] 1 Parte a hamului alcătuită din curele lungi, prinse de inelele căpițelei, cu ajutorul căreia se conduc caii. 2 (Pan) Frânghie legată de căpăstru, cu ajutorul căreia se mână un animal de tracțiune. 3 (Îs) Cal din ~ Cal din stânga oiștii. 4 (Îe) A ține ~urile în mână A prelua conducerea. 5 (Îe) A scăpa ~urile din mână A pierde conducerea. 6 (Îe) A-i veni iapa la ~ A-i merge bine (cuiva). 7 (Îe) A ține (pe cineva) în ~uri A-și exercita autoritatea strictă asupra cuiva. 8 Laț. 9 Ștreang.

arată toate definițiile

Intrare: hat
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hat
  • hatul
  • hatu‑
plural
  • haturi
  • haturile
genitiv-dativ singular
  • hat
  • hatului
plural
  • haturi
  • haturilor
vocativ singular
plural
Intrare: Hat
nume propriu (I3)
  • Hat
Intrare: haț
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • haț
Intrare: hăt
hăt adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • hăt
Intrare: hăț
hăț1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hăț
  • hățul
  • hățu‑
plural
  • hățuri
  • hățurile
genitiv-dativ singular
  • hăț
  • hățului
plural
  • hățuri
  • hățurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Hăț
Hăț nume propriu
nume propriu (I3)
  • Hăț
Intrare: hâț
hâț interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • hâț
hăț2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • hăț
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hat

etimologie:

haț

  • 1. Cuvânt care indică o mișcare bruscă și neașteptată, făcută pentru a prinde sau a apuca pe cineva sau ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hap (interj.) attach_file 4 exemple
    exemple
    • Și puii veneau să ciupească grăunțe din mîna ei... Haț... și prindea puiul. HOGAȘ, H. 36.
      surse: DLRLC
    • Haț! pune vulpea gheara pe dînsa și o prinde. ISPIRESCU, L. 345.
      surse: DLRLC
    • Și nici una nici două, haț! pe ied de gît. CREANGĂ, P. 23.
      surse: DLRLC
    • Eu atunci haț! de sumanul moșneagului, să-mi plătească paserea. CREANGĂ, A. 57.
      surse: DLRLC

etimologie:

hăt

  • 1. popular (Însoțește adjective, adverbe și locuțiuni adverbiale cu sens local sau temporal, dându-le valoare de superlativ) De tot.
    exemple
    • Un pîlc de bordeie aici, altul hăt, departe. STANCU, D. 20.
      surse: DLRLC
    • Cîntă privighetorile în lunci pînă hăt-departe, la Dunăre. SADOVEANU, P. M. 43.
      surse: DLRLC
    • Și mănîncă fata la plăcinte, și mănîncă hăt bine. CREANGĂ, P. 290.
      surse: DLRLC
    • Limba, hăt, cît un cot. ALECSANDRI, T. 58.
      surse: DLRLC
    • Am venit să-mi ieu ziua bună de la dînsa, păn-a nu pleca cu regimentu... oi să merg tocmai... hăt... la București... să mi se piardă urma. ALECSANDRI, T. 928.
      surse: DLRLC
    • Acu eram mort hăt și bine. SADOVEANU, O. I 47.
      surse: DLRLC
    • Am să te țin la pastramă, hăt și bine. CREANGĂ, P. 318.
      surse: DLRLC
    • Împodobiți-vă, mișelelor, cu mătăsuri și scule, împodobiți-vă hăt și bine! CONTEMPORANUL, IV 502.
      surse: DLRLC
    • rar Auzind zmeii... s-au cam hăt înspăimîntat de puterea cea mare a Titirezului și începură a se sfii și a se feri de dînsul. SBIERA, P. 181.
      surse: DLRLC
    • rar Acuma îl cam răzbătuse foamea și mînile îi hăt înțepeniseră. SBIERA, P. 285.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Hăt și bine = mult și bine, fără sfârșit.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

hăț

  • 1. Parte a hamului alcătuită din curele (sau frânghii) lungi, prinse de inelele căpețelei, cu ajutorul cărora se mână caii înhămați.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: frâu attach_file 3 exemple
    exemple
    • Suduie neîndemînatic, smucind de hățuri două vite flămînde. SAHIA, N. 47.
      surse: DLRLC
    • A fluturat hățurile pe spinarea telegarilor și s-a dus mai departe. POPA, V. 166.
      surse: DLRLC
    • Apuc hățurile în mîna stîngă și m-arunc pe șăoaș. ALECSANDRI, T. 52.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A ține (pe cineva sau ceva) în hățuri = a ține din scurt pe cineva sau ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: struni stăpâni
    • 1.2. expresie A lua hățurile în mână = a prelua conducerea, dând dovadă de autoritate (într-o întreprindere, o afacere etc.).
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX
    • 1.3. expresie A scăpa hățurile din mână = a pierde conducerea sau inițiativa (într-o întreprindere, o afacere etc.), a nu mai putea stăpâni spiritele.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. regional Laț, juvăț, ștreang de care este spânzurat cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: juvăț laț ștreang attach_file un exemplu
    exemple
    • Te duc la spînzurătoare, chiar dac-ar trebui să merg și eu de hăț cu tine. SLAVICI, N. II 156.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. haț
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

hâț hăț

  • 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de o mișcare bruscă și rapidă, când cineva apucă, smucește sau trage ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: haț attach_file un exemplu
    exemple
    • Nevasta, hăț un șumuiag de fîn, îl face vălătuc și sfîr după popă. SEVASTOS, N. 50.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Hâț (sau hi) în sus, hâț în jos sau hâț în dreapta, hâț în stânga, arată încercările numeroase și diverse pe care le face cineva pentru a îndeplini o acțiune sau pentru a scăpa dintr-o situație neplăcută.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Hîț în dreapta, hîț în stînga, pînă descuie ușa. DELAVRANCEA, la TDRG.
        surse: DLRLC
      • Hi! în sus, hăț! în jos; să se miște din loc calul, ba. ISPIRESCU, L. 374.
        surse: DLRLC
      • După ce mîncară... smochine, se făcură măgari. Hîț în sus, hîț în jos! Ba că o fi una, ba că o fi alta, nimic. Rămaseră măgari ca toți măgarii. ISPIRESCU, L. 282.
        surse: DLRLC

etimologie: