17 definiții pentru hotar
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HOTAR, hotare, s. n. 1. Linie de demarcație care desparte o țară de alta; frontieră, graniță. ◊ Piatră de hotar = piatră, stâlp prin care se indică un hotar. ♦ Linie care desparte o proprietate de alta sau o așezare de alta. 2. Fig. Limită, margine, capăt, sfârșit. 3. Moșie, proprietate (mare); p. ext. regiune, țară. ♦ (Reg.) Teritoriu în proprietatea (locuitorilor) unei comune. – Din magh. határ.
HOTAR, hotare, s. n. 1. Linie de demarcație care desparte o țară de alta; frontieră, graniță. ◊ Piatră de hotar = piatră, stâlp prin care se indică un hotar. ♦ Linie care desparte o proprietate de alta sau o așezare de alta. 2. Fig. Limită, margine, capăt, sfârșit. 3. Moșie, proprietate (mare); p. ext. regiune, țară. ♦ (Reg.) Teritoriu în proprietatea (locuitorilor) unei comune. – Din magh. határ.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hotar sn [At: PRAV. MOLD., ap. GCR I, 119/31 / Pl: ~e / E: mg határ] 1 Linie de demarcație care desparte o proprietate, o moșie, un sat sau un oraș de altul Cf călușire, dorjincă, forgașă, hașpar, hat, hictal, mejă, mejoină, mezuină, răzor, tarla. 2 (Îc; înv) Piatră-~ Piatră hotarnică. 3 Linie de demarcație care desparte o țară de alta Si: frontieră, graniță. 4 (Îs) Piatră de ~ Piatră, stâlp prin care se indică un hotar (3). 5 (Îs) Peste ~e În țări străine. 6 (Înv; îs) Între ~e Regiune unde se învecina Muntenia cu Moldova. 7 (Fig) Limită. 8 (Fig) Margine. 9 (Fig) Capăt. 10 (Fig) Sfârșit. 11 (Fig; îs) -ul vederilor Orizont. 12 (Trs) Câmp, teritoriu aparținând unei comune. 13 (Îs) Între ~e Limită dintre teritoriile aparținând unei comune. 14 (Iuz; Trs) Teren minier expropriat. 15-16 Moșie (mare). 17 (Pex) Regiune. 18 (Pex) Ținut. 19 (Pex) Țară. 20 (Înv) Hotărâre. 21 (Înv) Pravilă. 22 (Înv; îe) A pune ~ A se hotărî.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HOTAR, hotare, s. n. 1. Linie de demarcație care desparte o țară de alta (v. graniță, frontieră), o proprietate de alta (v. hat, răzor, mejdină) sau un sat, un oraș de altul. Gonașii îi ajunseră tocmai cînd treceau hotarul. NEGRUZZI, S. I 158. Punea hotar pămîntului dăruit culmele dealurilor. id. ib. 273. Săi, Ștefane, la hotare, C-a intrat sabie-n țară. ALECSANDRI, P. P. 170. ◊ Loc. adv. Peste (sau dincolo de) hotar (sau hotare) = în țară străină. Un frate mai mare m-a luat cu el peste hotare... A murit bădița, ș-am rămas singur pe lume. SADOVEANU, O. VII 22. A să ne scoată leșii din țara noastră, bădică, și să ne ducă robi peste hotar. ALECSANDRI, T. II 34. Floare albă din păhar, Badea mi-i peste hotar. HODOȘ, P. P. 46. 2. Fig. Limită, margine, capăt. Mănia grădinarului trecu orice hotare. ISPIRESCU, L. 152. La cel ce în carcere plînge amar Și blestemă cerul și soartea, La neagra-i durere îi pune hotar. EMINESCU, O. I 11. Frunză verde oțetar, Cîntă cucul în stejar, Să pui grijilor hotar. BELDICEANU, P. 95. ◊ (Rar) Hotarul vederilor = orizont. Peste întinderile de la hotarul vederilor jucau valurile apei morților. SANDU-ALDEA, U. P. 57. ◊ Loc. adj. Fără (de) hotar = nesfîrșit, nemărginit. În noaptea fără de hotar Mișcăm într-una, Aproape în zadar. CAMIL PETRESCU, V. 17. 3. Moșie, proprietate (mare); p. ext. regiune, țară, ținut. De cîteva zile văzuse destule și auzise de asemeni, ca să se convingă că toate în acest hotar... au o pulsație proprie. SADOVEANU, Z. C. 72. S-au iscat mărturii precum că noi de ani de zile împingem vitele noastre la pășune pe hotarul Murgenilor. id. O. VII 104. Iar la ospăț! Un rîu de vin! Mai un hotar tot a fost plin De mese. COȘBUC, P. I 57. Acum sîntem în hotarul tatii. RETEGANUL, P. III 16. ♦ (Transilv.) Teritoriul (cu pămînt arabil, pășuni, păduri etc.) al unei comune. Satul părea mititel... Hotarul însă se întindea atît de mare, încît Ion nu se mai sătura privindu-l. REBREANU, I. 50. – Pl. și: (regional) hotară (EMINESCU, O. IV 111).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HOTAR ~e n. 1) Linie de demarcație care desparte o țară de alta; graniță; frontieră. ◊ Peste ~e în străinătate. 2) Linie de demarcație între două proprietăți sau între două porțiuni de teren. 3) fig. Punctul cel mai îndepărtat; margine; extremă. ◊ Fără ~e nesfârșit; nețărmuit. /<ung. határ
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hotar n. 1. semn servind a despărți două moșii; 2. limită (și fig.): mânia grădinarului trecu orice hotar; o jale fără margini, un dor fără hotar AL. 3. marginile unei țări, graniță: hotarele României; 4. (poetic) margine în genere: să strâng în brațe vieața-mi pe a zilelor hotare AL. [Ung. HATÁR].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hotár n., pl. e (ung. határ, d. germ. dial. hotter, gard de nuĭele împletite, hotte, coș de vărguțe. Și vsl. sîrb. pol. rut. Bern. 1, 386). Limită între moșiĭ orĭ țărĭ. – În vest otar. V. frontieră, graniță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
otar[1] sn vz hotar
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
otár, V. hotar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hotar s. n., pl. hotare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hotar s. n., pl. hotare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hotar s. n., pl. hotare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hotar, -re.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HOTAR s. 1. v. frontieră. 2. v. hat. 3. v. limită.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HOTAR s. 1. frontieră, graniță, limită teritorială, (înv. și pop.) margine, (înv.) confinii (pl.), cordon, fruntarie, miezuină. (~ al unui stat.) 2. hat, răzor, (reg.) călușire, dorjincă, forgașă, hașpor, mejdă, mejdină, meșghie, slog, (Transilv.) metă, miezuină. (~ între două ogoare.) 3. graniță, limită, margine, (înv.) termen. (Se păstrează între ~ rezonabile.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
hotar (hotare), s. n. – 1. Limită, margine. – 2. Frontieră, graniță. – 3. Capăt, extremă. – 4. Proprietate, teren delimitat. – 5. (Înv.) Hotărîre. Mag. határ (Cihac, II, 507; Tiktin; Gáldi, Dict., 92). Nu este sigur că mag. a dat sl. chotarŭ (Berneker 386) sau că provine din acesta (Melich, Slavonic R., XI, 36.; sb. hatar începînd cu sec. XIV, cf. Daničič, III, 582); însă și cuvîntul rom. poate proveni din sl., cf. sb. atar „regiune”. – Der. hotărî, vb. (a delimita, a pune hotar; a stabili, a fixa; a hotări; refl., a se mărgini, a se învecina), cf. mag. határozni „a discerne, a hotărî”; nehotărîre, s. f. (lipsă de hotărîre); nehotărît, adj. (indecis); hotăraș (var. hotărîș), adj. (învecinat), din mag. határos (Löwe 20; Gáldi, Dict., 137); hotărîtor, adj. (decisiv, determinant); hotărît, adv. (sigur, fără îndoială); hotărîtură, s. f. (înv., delimitare); hotarnic, adj. (care se referă la hotarele unei moșii); hotărnici, vb. (a pune hotar, a delimita); hotărnicie, s. f. (demarcare); înhotărît, adj. (înv., limitrof).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
HOTARELE, com. în jud. Giurgiu, în lunca Argeșului; 9.152 loc. (1998). Casa lui Udriște Năsturel (sec. 17, azi muzeu; modificată în 1833 și restaurată în 1956-1959), biserica Sf. Voievozi (1634-1644, refăcută în 1833), ctitorie a Doamnei Elina, soția lui Matei Basarab, și conacul Stolojan (1900).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
hotar, hotare s. n. (înv.) nota cinci.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hotar, hotaresubstantiv neutru
- 1. Linie de demarcație care desparte o țară de alta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Gonașii îi ajunseră tocmai cînd treceau hotarul. NEGRUZZI, S. I 158. DLRLC
- Săi, Ștefane, la hotare, C-a intrat sabie-n țară. ALECSANDRI, P. P. 170. DLRLC
- 1.1. Piatră de hotar = piatră, stâlp prin care se indică un hotar. DEX '09 DEX '98
- 1.2. Linie care desparte o proprietate de alta sau o așezare de alta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Punea hotar pămîntului dăruit culmele dealurilor. NEGRUZZI, S. I 273. DLRLC
-
- Peste (sau dincolo de) hotar (sau hotare) = în țară străină. DLRLC
- Un frate mai mare m-a luat cu el peste hotare... A murit bădița, ș-am rămas singur pe lume. SADOVEANU, O. VII 22. DLRLC
- A să ne scoată leșii din țara noastră, bădică, și să ne ducă robi peste hotar. ALECSANDRI, T. II 34. DLRLC
- Floare albă din păhar, Badea mi-i peste hotar. HODOȘ, P. P. 46. DLRLC
-
-
-
- Mănia grădinarului trecu orice hotare. ISPIRESCU, L. 152.
- La cel ce în carcere plînge amar Și blestemă cerul și soartea, La neagra-i durere îi pune hotar. EMINESCU, O. I 11.
- Frunză verde oțetar, Cîntă cucul în stejar, Să pui grijilor hotar. BELDICEANU, P. 95.
- 2.1. Hotarul vederilor = orizont. DLRLCsinonime: orizont
- Peste întinderile de la hotarul vederilor jucau valurile apei morților. SANDU-ALDEA, U. P. 57. DLRLC
-
- Fără (de) hotar = nemărginit, nesfârșit, nețărmurit. DLRLCsinonime: nemărginit nesfârșit nețărmurit
- În noaptea fără de hotar Mișcăm într-una, Aproape în zadar. CAMIL PETRESCU, V. 17. DLRLC
-
-
- 3. Proprietate (mare). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: moșie proprietate
- S-au iscat mărturii precum că noi de ani de zile împingem vitele noastre la pășune pe hotarul Murgenilor. SADOVEANU, O. VII 104. DLRLC
- Iar la ospăț! Un rîu de vin! Mai un hotar tot a fost plin De mese. COȘBUC, P. I 57. DLRLC
- Acum sîntem în hotarul tatii. RETEGANUL, P. III 16. DLRLC
-
- De cîteva zile văzuse destule și auzise de asemeni, ca să se convingă că toate în acest hotar... au o pulsație proprie. SADOVEANU, Z. C. 72. DLRLC
-
- 3.2. Teritoriu în proprietatea (locuitorilor) unei comune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Satul părea mititel... Hotarul însă se întindea atît de mare, încît Ion nu se mai sătura privindu-l. REBREANU, I. 50. DLRLC
-
-
- comentariu Plural și: hotară. DLRLC
etimologie:
- határ DEX '09 DEX '98