6 intrări

58 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GROS2, groși, s. m. Măsură folosită în comerț pentru mărfuri sub formă de obiecte mici de același fel, egală cu 12 duzini, adică 144 de bucăți. ◊ Mic gros = depozit care livrează mărfuri în cantități comerciale. – Din germ. Gros.

GROS2, groși, s. m. Măsură folosită în comerț pentru mărfuri sub formă de obiecte mici de același fel, egală cu 12 duzini, adică 144 de bucăți. ◊ Mic gros = depozit care livrează mărfuri în cantități comerciale. – Din germ. Gros.

GROS1, GROÁSĂ, groși, groase, adj., adv., s. n., s. m. I. Adj. 1. (Despre corpuri cilindrice) Care are diametrul sau circumferința mai mari decât dimensiunile obișnuite. Trunchi gros.Intestinul gros = parte a tubului digestiv cu secțiunea mai mare cuprinsă între ileon și anus. ♦ (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Dezvoltat mult în lățime. ♦ (Pop.; la f.) Gravidă, însărcinată. 2. Care are un volum mare, care depășește prin volum dimensiunile obișnuite; voluminos. Carte groasă.Expr. Gros la pungă = bogat. ♦ (Despre litere) Care este mai lat decât literele obișnuite. 3. Mare, în sens vertical, de la suprafață în adâncime sau de la suprafață până la bază. Strat gros.Expr. Gros la (sau de) obraz = a) obraznic; b) nesimțit. Gros la piele sau cu pielea groasă = nesimțit. Gros la (sau în) ceafă sau cu ceafa groasă = bădăran. ♦ Care este țesut din fire groase (I 1). Haină groasă. 4. (Despre fluide) Care curge sau se împrăștie greu; dens. ♦ Fig. (Despre întuneric, umbră, ceață etc.) Adânc, compact. II. Adj. Fig. 1. (Despre voce, glas, sunete, adesea adverbial) Adânc, grav. 2. (Înv.) Grosolan, bădăran; incult; care trădează pe omul bădăran sau incult. III. Adv. 1. (Pop. și fam.) Mult, din plin, din belșug. Câștigă gros. 2. (Înv.) În linii mari, superficial, în mod grosolan. IV. S. n. 1. Partea cea mai numeroasă dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu de obiecte, de fenomene (de același fel); greu. ◊ Loc. adv. Din gros = în cantitate mare, din belșug. 2. (Pop. și fam.) Închisoare. V. S. m. (Reg.) Buștean, trunchi; bârnă (groasă). – Lat. grossus.

GROȘ, groși, s. m. Monedă austriacă de argint, care a circulat în trecut și în Moldova; monedă de argint emisă de unii domni ai Moldovei. – Din germ. Groschen, pol. grosz.

greș3 sm [At: BIBLIA (1688), 179/3 / V: gres / Pl: ~i / E: lp *agrestius] (Îvr) Mic ciorchine de strugure necules de culegători.

gros2 sm [At: DEX2 / Pl: groși / E: ger Gros] 1 Măsură folosită în comerț, pentru mărfuri sub formă de obiecte mici de același fel, egală cu 12 duzini, adică 144 de bucăți. 2 (Îs) Mic ~ Depozit care livrează mărfuri în cantități comerciale.

gros1, ~oa [At: VARLAAM, C. 63 / Pl: ~oși, ~oase / E: ml grossus] 1 a (D. ființe sau d. părți ale corpului lor) Dezvoltat mult în lățime. 2 a (D. obiecte) Voluminos. 3 af (Pop; d. femei) Însărcinată. 4 a (Pfm; fig; îe) A fi ~ la (sau de) obraz ori a fi ~ la piele (sau cu pielea -oasă) A fi nesimțit. 5 a (Pfm; îae) A fi obraznic. 6 a (Pfm; fig; îe) A fi ~ la ceafă (sau cu ceafa ~oasă) A fi bogat. 7 a (Pfm; fig; îae) A fi bădăran. 8 a (Pfm; fig; îe) A fi ~ de cap A înțelege (mai) greu anumite lucruri. 9 a (Pfm; îe) A fi ~ la pungă (sau cu punga groasă) A fi înstărit. 10 a (Înv; fig; d. ființe) Grosolan. 11 a (Înv; fig; d. ființe) Incult. 12 a (D. corpuri cilindrice) Care are diametrul sau circumferința mai mare decât dimensiunile obișnuite. 13 a (Îs) Intestinul ~ Parte a tubului digestiv cu secțiunea mai mare, cuprinsă între ileon și anus. 14 a (Spc; d. țesături) Țesut din fire groase (12). 15 a (D. materii lichide sau gazoase) Dens. 16 a (Fig; d. întuneric, umbră, ceață etc) Compact. 17 a (Înv; îs) ~ negru Negru închis. 18-19 a, av (Fig; d. voce, glas, sunete și în relație cu verbele „a vorbi”, „a cânta”) (Care este) grav. 20 a (Pfm; d. ocupații, meșteșuguri etc.) Care nu tinde la perfecțiune. 21 a (Fig) Lipsit de finețe. 22 a (Ccr; fig; d. minciuni) Gogonat. 23-24 a, av (Care este) din belșug Si: mult. 25 a (Pfm; îe) A avea bani groși A fi foarte avut. 26 a (Pfm; îe) A împinge bani groși A mitui. 27 a (Ccr; d. litere) Care este mai lat decât literele obișnuite. 28 av (În relație cu verbele „a scrie”) Îngroșat. 29 av (Înv) Superficial. 30 av (Înv) În mod grosolan. 31 sna Partea cea mai numeroasă dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu de obiecte, de fenomene (de același fel). 32 sna Partea cea mai grea (a unui lucru). 33 sn (Pfm; îlav) Din ~ (sau cu ~ul) Din greu. 34 sn (Pfm; îal) În cantitate mare. 35 sm (Reg; ccr) Buștean. 36 sm (Reg; ccr) Bârnă (mare). 37 sm (Înv) Scândură cioplită într-un anumit mod și prevăzută cu lacăt, cu care se încătușau picioarele celor arestați. 38 sn (Pfm) Închisoare. 39 a (Iuz; îs) Banii ~ului Amendă ce se plătea de către cei arestați.

gros-plan [1]sn [At: DEX-S / P: gro-plan / Pl: ~ / E: fr gros-plan] (Cig) Mod de încadrare în tehnica filmării, în care fotograma cuprinde numai un detaliu sau fața personajului. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

groș sm [At: HASDEU, I. C. I 27 / V: (reg) gruș, greș / Pl: ~i / E: ger Groschen, pn grosz] 1 (Înv) Monedă de argint care a circulat în țările Europei de mijloc și de vest, inclusiv în Moldova. 2 (Înv) Monedă de argint emisă (pe la sfârșitul sec. XIV) de unii domni ai Moldovei. 3 (Bas; pfm) Bani mărunți. 4 (Pop; îe) A afla ~ pe ~ A găsi comori sau avere multă. 5 (Pop; îe) A înșira (sau a spune, a îndruga) moș(i) pe ~(i) A vorbi mult și fără rost. 6 (Pop; îae) A spune minciuni. corectată

GROS1, GROÁSĂ, groși, groase, adj., adv., s. n., s. m. I. Adj. 1. (Despre corpuri cilindrice) Care are diametrul sau circumferința mai mari decât dimensiunile obișnuite. Trunchi gros.Intestinul gros = parte a tubului digestiv cu secțiunea mai mare cuprinsă între ileon și anus. ♦ (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Dezvoltat mult în lățime. ♦ (Pop.; la f.) Gravidă, însărcinată. 2. Care are volum mare, care depășește prin volum dimensiunile obișnuite; voluminos. Carte groasă.Expr. Gros la pungă = bogat. ♦ (Despre litere) Care este mai lat decât literele obișnuite. 3. Mare, în sens vertical, de la suprafață în adâncime sau de la suprafață până la bază. Strat gros.Expr. Gros la (sau de) obraz = a) obraznic; b) nesimțit. Gros la piele sau cu pielea groasă = nesimțit. Gros la (sau în) ceafă sau cu ceafa groasă = bădăran. ♦ Care este țesut2 din fire groase ( I 1). Haină groasă. 4. (Despre fluide) Care curge sau se împrăștie greu; dens. ♦ Fig. (Despre întuneric, umbră, ceață etc.) Adânc, compact. II. Adj. Fig. 1. (Despre voce, glas, sunete, adesea adverbial) Adânc, grav. 2. (Înv.) Grosolan, bădăran; incult; care trădează pe omul bădăran sau incult. III. Adv. 1. (Pop. și fam.) Mult, din plin, din belșug. Câștigă gros. 2. (Înv.) În linii mari, superficial, în mod grosolan. IV. S. n. 1. Partea cea mai numeroasă dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu de obiecte, de fenomene (de același fel); greu. ◊ Loc. adv. Din gros = în cantitate mare, din belșug. 2. (Pop. și fam.) Închisoare. V. S. m. (Reg.) Buștean, trunchi; bârnă (groasă). – Lat. grossus.

GROȘ, groși, s. m. Monedă străină de argint, care a circulat odinioară și în Moldova; monedă de argint emisă de unii domni ai Moldovei. – Din germ. Groschen, pol. grosz.

BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioară (mai mult sau mai puțin alungită) a capului unor mamifere, cuprinzînd gura și nasul. Vulpea se depărta în grabă, cu botul în pămînt. DUMITRIU, B. F. 14. Bouții apucau iarbă, întindeau boturile după nuiele cu frunze grase. CAMILAR, TEM. 263. A ridicat botul și a ciulit urechile puiul Vidrei. SADOVEANU, N. F. 24. ◊ (Metaforic) Trei-Nasuri s-a încruntat, făcîndu-și bot buzele groase. SADOVEANU, M. C. 35. ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, înainte de plecare. Să le mai dea cîte un pahar, să bea la botu calului. ISPIRESCU, I. 105. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tăcere, a fi pus (sau a pune pe cineva) la respect. Aha, strigoii sînt cu botul pe labe! PAS, L. I 110. ♦ (În glumă sau în batjocură) Gură. Alaiul se mișcă la pas, pe ulițele cotite, și în curînd fu înconjurat de o droaie de copii... cu boturile nespălate. SADOVEANU, Z. C. 133. Muia feleștiocul în strachina cu dohot și-mi trăgea un pui de răbuială ca aceea, pe la bot. CREANGĂ, A. 46. ◊ Expr. (Familiar) A se șterge (sau a se linge) pe bot (de sau despre ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva), a-și lua nădejdea (de la ceva). Ștergeți-vă pe bot despre purcei! CREANGĂ, A. 110. A se întîlni (cu cineva) bot în (rar la) bot = a se întîlni (cu cineva) față în față și pe neașteptate. Într-o dimineață, mă întîlnesc bot la bot cu ursul ist de sub fereastră. ALECSANDRI, T. 1309. A se pupa în bot (cu cineva) = a trăi sau a se afla în mare prietenie și intimitate cu cineva. [Procurorii] se pupă în bot cu tîlharul de director. VLAHUȚĂ, N. 196. A da (cuiva) peste bot = a dojeni aspru, a răspunde cu asprime, a pune la punct. A face bot sau a pune botul = a se supăra, a se bosumfla. ♦ Compus: (fig.) Bot-gros = om lipsit de bună-cuviință, nesimțitor, mitocan. Multe nu prea știu despre bot-grosul ăsta de Rădașcă. SADOVEANU, P. M. 195. ♦ (Impropriu) Cioc (gros și mare), plisc, clonț. Mierliță, mierliță. Pasăre pestriță... La pene ușoară, La bot rotunjoară. TEODORESCU, P. P. 53. 2. Fig. Partea anterioară, ascuțită sau lunguiață, a unui obiect; capăt, vîrf. li repede un bot de cizmă în coaste. STANCU, D. 157. Pulpana... a fost apucată de botul mașinii. CARAGIALE, O. N 146. ◊ Bot de deal = proeminență de teren pe povîrnișul unui deal. Restul [din bucata de ostrov] urcă pe un bot de deal. GALAN, Z. R. 90. Pîndeam, pîndiți de negurile vii, Gîndind la fiecare bot de deal. CAMIL PETRESCU, V. 23. ♦ Prora vaporului. Vaporul făcu un ocol mare, își îndreptă botul încet-încet spre cheiul din față. DUNĂREANU, CH. 199.

GROS4, groși, s. m. Trunchi de copac tăiat, lung, retezat la capete și curățat de crengi (uneori și de coajă); buștean. Apa... [Motrului] este mare de se coboară pre dînsa groșii (butucii) de brad ce se aduc din munte. I. IONESCU, M. 70. Da pe Gruia că-l ducea... La roșteiul temniții, Și pe Gruia că-l punea Cît un gros cu fața-n jos. BIBICESCU, P. P. 297.

GROS5, GROÁSĂ, groși, groase, adj. (În opoziție cu subțire) I. 1. (Despre corpuri de formă cilindrică) Mare în circumferință sau în diametru. Biserica... e așezată pe un tăpșan între arbori seculari, groși de nu poți să-i cuprinzi nici pe jumătate în brațe. STANCU, U.R.S.S. 166. Strîmbă-Lemne... lua stejarul cît de gros, îl îndoia cu mînile. NEGRUZZI, S. I 245. Crește mîndru grîuleț, La pai gros, la spic măreț. HODOȘ, P. P. 45. Trandafir ș-un fir supțire, Rău m-ai scos, dragă, din fire; Trandafir ș-un fir mai gros, Mult mă mir cum de m-ai scos. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 29. ◊ (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Degete groase. Picioare groase.Era, măre, acest Silen, gras și gros ca un butoi, adecă, cum i-am zice noi astăzi, dop de saca. ISPIRESCU, U. 104. Omul acela era ceva de spăriet: avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate. CREANGĂ, P. 239. Se însură cu jupîneasa Mărica, minunată femeie, groasă și frumoasă, dar cam prostană. NEGRUZZI, S. I 246. ◊ Expr. (Rar) (A fi) gros de (sau la) cap = (a fi) greu de cap, v. greu. Unii se feresc De oameni cu minte Și sînt bucuroși De cei la cap cam groși. DONICI, la TDRG. ♦ (Popular; despre femei) Gravidă, însărcinată, grea. La cîtăva vreme, purcede fata groasă. ȘEZ. IX 17. 2. (Despre volumul unui corp) Cu dimensiunile laterale mai mari decît cele obișnuite; mare în volum (în sens lateral), voluminos. Zid gros. Carte groasă.Loc. adj. (Despre oameni) Cu punga groasă sau gros la pungă = avut, bogat. ♦ (Despre litere) Cu trăsături mai late decît cele obișnuite. V. gras. Zaharia Duhu deschise o gazetă și citi un titlu cu litere groase. C. PETRESCU, A. 320. ◊ (Adverbial, pe lîngă «a scrie») Penița aceasta scrie prea gros. 3. (Despre materii așezate în straturi sau care se așază ca un strat peste ceva, ori despre corpuri cu suprafață întinsă, în formă de foaie, ca hîrtia, frunzele etc.) Cu dimensiune mare de la suprafață pînă la bază sau între cele două fețe paralele. Strat gros de pămînt. Scîndură groasă.Ori pe ce se oprea suflarea [lui Gerilă]... se punea promoroaca mai groasă de-o palmă. CREANGĂ, P. 240. ◊ Loc. adj. (Despre oameni) Gros la (sau de) obraz = lipsit de bun-simț, bădăran. Îmi pare rău că ești gros de obraz! CREANGĂ, A. 106. Gros la piele sau cu pielea groasă = nesimțitor. Gros la (sau în) ceafă sau cu ceafa groasă = bogat; (mai rar) bădăran. Unu-i agă și cellalt spătar... groși în ceafă și morocănoși. ALECSANDRI, T. I 133. Din viață liniștită boierii groși la ceafă Trăgeau la fire de-aur nevrînd a ști de leafă. BOLINTINEANU, O. 146. A fi gluma (cam) groasă = a se îngroșa gluma, v. îngroșa. Gluma era cam groasă, căci acum nu era vorba a cheltui numai timpul, era a dezlega și punga. NEGRUZZI, S. I 342. ♦ (Despre materii textile) Țesut din fire groase (I 1). Dănilă leagă strîns, c-un ștergari gros, de cîlți, ochii și urechile dracului. CREANGĂ, P. 55. Femeile lor au cîte o cămașă groasă de pînză albastră și o maramă iarăși de pînză pe cap. BOLINTINEANU, O. 300. 4. (Despre materii lichide sau gazoase) Care curge sau se împrăștie greu, care are fluiditate scăzută; condensat, dens. Nori groși. Ulei gros.Calul era numai spumă... și aburi groși ieșeau din el. NEGRUZZI, S. I 42. ◊ Lapte gros v. lapte. ◊ (Adverbial) Mierea curge gros.Fig. (Despre întuneric, umbră etc.) Mare, adînc, compact. Mîndro, mîndrulița mea... De frumoasă, ești frumoasă, Dar alegi umbra de groasă Unde-i iarba mai frumoasă, Că de soare te ferești De teamă că prea negrești. HODOȘ, P. P. 180. II. Fig. 1. (Despre glas) Adînc, grav. Se deschise o ușă și s-auzi un glas gros. SADOVEANU, B. 37. Asta nu-i mămuca. Eu o cunosc de pe glas; glasul ei nu-i așa de gros și răgușit, ci-i mai subțire și mai frumos. CREANGĂ, P. 22. ◊ (Adverbial) Oamenii tăcură, dar se plecară ușor înainte. Unul zise gros: Ce vești?... Vești ne trebuie nouă? Dreptate ne trebuie. DUMITRIU, B. F. 19. Mînecuță cel mic dădu drumul unui rîs ascuțit. Rîdeau și ceilalți, gros. SADOVEANU, P. M. 25. Prind cocoșii a cînta Și de ici și de colea, Cînd mai gros, cînd mai subțire. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 163. 2. (Învechit, despre oameni) Incult, bădăran, necioplit. Auzisem că voi, poeți, scriitori vestiți, Îndată ce ați murit, vă faceți cam neciopliți, Cam groși, necivilizați. ALEXANDRESCU, M. 237.

GROȘ, groși, s. m. Monedă veche de argint care a circulat în secolele XIV-XIX în Europa centrală și de vest, ajungînd și în Moldova. La masa de la amiaz plătim pentru fieștecare 9 groși, adecă un sorocovăț. KOGĂLNICEANU, S. 74.

GROȘ, groși, s. m. Monedă străină de argint care a circulat odinioară și în Moldova. – Germ. Groschen.

GROS2 groásă (groși, groáse) (în opoziție cu subțire) 1) (despre corpuri cilindrice) Care are circumferință și diametru mare. Stâlp ~. 2) (despre ființe sau despre părțile corpului lor) Care are multă grăsime; gras. * (A fi) ~ de (sau la) obraz a) (a fi) nerușinat; b) (a fi) nesimțit. 3) pop. (despre femei) Care este gravidă; însărcinată. 4) (despre obiecte) Care are un volum mare; voluminos. * ~ la pungă cu mulți bani; bogat. 5) (despre corpuri) Care are dimensiunea mare între bază și suprafață. 6) Care are dimensiunea secțiunii transversale în plan orizontal mare. Perete ~. 7) (despre țesături) Care este țesut din fire cu diametru mare. 8) (despre fluide) Care curge sau se împrăștie greu. 9) (despre medii) Care este foarte compact; de nepătruns; des; dens. Ceață groasă. Umbră groasă. 10) (despre voci, sunete etc.) Care este produs de oscilații cu frecvență joasă; profund; jos; grav. /<lat. grossus

GROȘ ~i m. înv. 1) Monedă măruntă de argint care a circulat, în evul mediu, în unele țări europene (Italia, Franța, Polonia etc.). 2) Monedă rusească (egală la început cu două copeici, mai târziu egală cu o jumătate de copeică). 3) Monedă divizionară care a circulat în Polonia și Austria. /<germ. Groschen, pol. grosz

gros n. 1. buștean, butuc gros; 2. butuc în care se prinde picioarele celor întemnițați (sens învechit); 3. temniță: l’a băgat la gros.

arată toate definițiile

Intrare: Groși
Groși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bot-gros
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bot-gros
  • bot-grosul
plural
genitiv-dativ singular
  • bot-gros
  • bot-grosului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: gros (adj.)
gros1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gros
  • grosul
  • grosu‑
  • groa
  • groasa
plural
  • groși
  • groșii
  • groase
  • groasele
genitiv-dativ singular
  • gros
  • grosului
  • groase
  • groasei
plural
  • groși
  • groșilor
  • groase
  • groaselor
vocativ singular
plural
Intrare: gros (trunchi)
gros2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gros
  • grosul
  • grosu‑
plural
  • groși
  • groșii
genitiv-dativ singular
  • gros
  • grosului
plural
  • groși
  • groșilor
vocativ singular
plural
Intrare: gros (u.m.)
gros2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gros
  • grosul
  • grosu‑
plural
  • groși
  • groșii
genitiv-dativ singular
  • gros
  • grosului
plural
  • groși
  • groșilor
vocativ singular
plural
Intrare: groș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • groș
  • groșul
  • groșu‑
plural
  • groși
  • groșii
genitiv-dativ singular
  • groș
  • groșului
plural
  • groși
  • groșilor
vocativ singular
plural
gruș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bot-gros

etimologie:

gros (adj.)

  • 1. (Despre corpuri cilindrice) Care are diametrul sau circumferința mai mari decât dimensiunile obișnuite.
    surse: DEX '09 DLRLC diminutive: grosuț attach_file 5 exemple
    exemple
    • Trunchi gros.
      surse: DEX '09
    • Biserica... e așezată pe un tăpșan între arbori seculari, groși de nu poți să-i cuprinzi nici pe jumătate în brațe. STANCU, U.R.S.S. 166.
      surse: DLRLC
    • Strîmbă-Lemne... lua stejarul cît de gros, îl îndoia cu mînile. NEGRUZZI, S. I 245.
      surse: DLRLC
    • Crește mîndru grîuleț, La pai gros, la spic măreț. HODOȘ, P. P. 45.
      surse: DLRLC
    • Trandafir ș-un fir supțire, Rău m-ai scos, dragă, din fire; Trandafir ș-un fir mai gros, Mult mă mir cum de m-ai scos. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 29.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Intestinul gros = parte a tubului digestiv cu secțiunea mai mare cuprinsă între ileon și anus.
      surse: DEX '09
    • 1.2. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Dezvoltat mult în lățime.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 4 exemple
      exemple
      • Degete groase. Picioare groase.
        surse: DLRLC
      • Era, măre, acest Silen, gras și gros ca un butoi, adecă, cum i-am zice noi astăzi, dop de saca. ISPIRESCU, U. 104.
        surse: DLRLC
      • Omul acela era ceva de spăriet: avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate. CREANGĂ, P. 239.
        surse: DLRLC
      • Se însură cu jupîneasa Mărica, minunată femeie, groasă și frumoasă, dar cam prostană. NEGRUZZI, S. I 246.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. expresie rar (A fi) gros de (sau la) cap = (a fi) greu de cap,
        exemple
        • Unii se feresc De oameni cu minte Și sînt bucuroși De cei la cap cam groși. DONICI, la TDRG.
          surse: DLRLC
    • exemple
      • La cîtăva vreme, purcede fata groasă. ȘEZ. IX 17.
        surse: DLRLC
  • 2. Care are un volum mare, care depășește prin volum dimensiunile obișnuite.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: voluminos attach_file un exemplu
    exemple
    • Zid gros. Carte groasă.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 3. Mare, în sens vertical, de la suprafață în adâncime sau de la suprafață până la bază.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: mare (adj.) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Strat gros. Scândură groasă.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • Ori pe ce se oprea suflarea [lui Gerilă]... se punea promoroaca mai groasă de-o palmă. CREANGĂ, P. 240.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie Gros la (sau de) obraz = obraznic
      surse: DEX '09
    • 3.2. expresie Gros la (sau de) obraz = lipsit de bun-simț.
      exemple
      • Îmi pare rău că ești gros de obraz! CREANGĂ, A. 106.
        surse: DLRLC
    • 3.3. expresie Gros la piele sau cu pielea groasă = nesimțit nesimțitor
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 3.4. expresie Gros la (sau în) ceafă sau cu ceafa groasă = bădăran, -ă
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 3.5. expresie Gros la (sau în) ceafă sau cu ceafa groasă = bogat (adj.)
      exemple
      • Unu-i agă și cellalt spătar... groși în ceafă și morocănoși. ALECSANDRI, T. I 133.
        surse: DLRLC
      • Din viață liniștită boierii groși la ceafă Trăgeau la fire de-aur nevrînd a ști de leafă. BOLINTINEANU, O. 146.
        surse: DLRLC
    • 3.6. expresie A fi gluma (cam) groasă = a se îngroșa gluma.
      exemple
      • Gluma era cam groasă, căci acum nu era vorba a cheltui numai timpul, era a dezlega și punga. NEGRUZZI, S. I 342.
        surse: DLRLC
    • 3.7. Care este țesut din fire groase.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Haină groasă.
        surse: DEX '09
      • Dănilă leagă strîns, c-un ștergari gros, de cîlți, ochii și urechile dracului. CREANGĂ, P. 55.
        surse: DLRLC
      • Femeile lor au cîte o cămașă groasă de pînză albastră și o maramă iarăși de pînză pe cap. BOLINTINEANU, O. 300.
        surse: DLRLC
  • 4. (Despre fluide) Care curge sau se împrăștie greu.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: condensat dens attach_file 3 exemple
    exemple
    • Nori groși. Ulei gros. Lapte gros.
      surse: DLRLC
    • Calul era numai spumă... și aburi groși ieșeau din el. NEGRUZZI, S. I 42.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Mierea curge gros.
      surse: DLRLC
    • 4.1. figurat Despre întuneric, umbră, ceață etc.:
      exemple
      • Mîndro, mîndrulița mea... De frumoasă, ești frumoasă, Dar alegi umbra de groasă Unde-i iarba mai frumoasă, Că de soare te ferești De teamă că prea negrești. HODOȘ, P. P. 180.
        surse: DLRLC
  • 5. figurat adesea adverbial Despre voce, glas, sunete:
    exemple
    • Se deschise o ușă și s-auzi un glas gros. SADOVEANU, B. 37.
      surse: DLRLC
    • Asta nu-i mămuca. Eu o cunosc de pe glas; glasul ei nu-i așa de gros și răgușit, ci-i mai subțire și mai frumos. CREANGĂ, P. 22.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Oamenii tăcură, dar se plecară ușor înainte. Unul zise gros: Ce vești?... Vești ne trebuie nouă? Dreptate ne trebuie. DUMITRIU, B. F. 19.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Mînecuță cel mic dădu drumul unui rîs ascuțit. Rîdeau și ceilalți, gros. SADOVEANU, P. M. 25.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Prind cocoșii a cînta Și de ici și de colea, Cînd mai gros, cînd mai subțire. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 163.
      surse: DLRLC
  • 6. învechit Care trădează pe omul bădăran sau incult.
    exemple
    • Auzisem că voi, poeți, scriitori vestiți, Îndată ce ați murit, vă faceți cam neciopliți, Cam groși, necivilizați. ALEXANDRESCU, M. 237.
      surse: DLRLC

etimologie:

gros (trunchi)

  • 1. regional Bârnă (groasă).
    exemple
    • Apa... [Motrului] este mare de se coboară pre dînsa groșii (butucii) de brad ce se aduc din munte. I. IONESCU, M. 70.
      surse: DLRLC
    • Da pe Gruia că-l ducea... La roșteiul temniții, Și pe Gruia că-l punea Cît un gros cu fața-n jos. BIBICESCU, P. P. 297.
      surse: DLRLC

etimologie:

gros (u.m.)

  • 1. Măsură folosită în comerț pentru mărfuri sub formă de obiecte mici de același fel, egală cu 12 duzini, adică 144 de bucăți.
    surse: DEX '09
    • 1.1. Mic gros = depozit care livrează mărfuri în cantități comerciale.
      surse: DEX '09

etimologie:

groș gruș

  • 1. Monedă austriacă de argint, care a circulat în trecut și în Moldova; monedă de argint emisă de unii domni ai Moldovei.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • La masa de la amiaz plătim pentru fieștecare 9 groși, adecă un sorocovăț. KOGĂLNICEANU, S. 74.
      surse: DLRLC

etimologie: