3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DARABÁNT s. n. v. dorobanț.

DARABÁN s. m. v. dorobanț.

DĂRĂBÁN s. m. v. dorobanț.

DOROBÁNȚ, dorobanți, s. m. (Înv.) 1. Soldat din infanterie (cu plată). 2. Jandarm (cu atribuții speciale). [Var.: darabán, darabánt, dărăbán s. m.] – Din magh. drabant.

DOROBÁNȚ, dorobanți, s. m. (Înv.) 1. Soldat din infanterie (cu plată). 2. Jandarm (cu atribuții speciale). [Var.: darabán, darabánt, dărăbán s. m.] – Din magh. drabant.

dărăbánț sn vz tărăboanță1

doroba [At: CORESI, EV. 106/2 / V: (pop) ~ova~ sm, (înv) dăr~, dărăb~, ~an, dărăban smn / Pl: ~i sm, ~uri sn / E: mg darabant, tc der-ban „portar”] 1 sm Soldat infanterist. 2 sm (Iuz) Aprod. 3 sm Jandarm (cu atribuții speciale). 4 sn (Iuz) Pachet cu foițe de țigară cu chipul unui dorobanț pe înveliș. 5 sn (Îrg) Numele unui dans țărănesc.

DOROBÁNȚ, dorobanți, s. m. (Învechit) 1. Soldat din infanterie. V. curcan, căciular. Constantin trăsese sorț de cu primăvară și-l luase dorobanț. GALACTION, O. I 126. Strecurați prin plumb și săbii, dorobanții drum deschid. COȘBUC, P. II 44. Toți dorobanți, toți căciulari... Purtînd opinci, suman, ițari Și cușma pe-o ureche. ALECSANDRI, P. A. 204. 2. Jandarm. L-au dibuit oamenii boierului și l-au adus cu dorobanții înapoi, legat, pe jos, prin zăpadă. CAMIL PETRESCU, B. 14. Trupul călăreț de jandarmi, cărora s-a dat vechea numire de dorobanți, s-a întocmit la 1832. BĂLCESCU, O. I 37. 3. Aprod, portar, ușier (la autorități). Un dorobanț îi aduse un plic în care găsi permutarea lui. NEGRUZZI, S. I 111. – Variantă: dărăbán (BĂLCESCU, O. I 118) s. m.

DOROBÁNȚ ~i m. mil. înv. (în Moldova și în Muntenia) 1) la pl. Corp de ostași pedeștri, care primeau leafă. 2) Ostaș care făcea parte dintr-un astfel de corp. /<ung. darabant

dorobanț m. 1. soldat de infanterie din armata teritorială: au fost 34 regimente de dorobanți; 2. soldat de poliție, jandarm; 3. pl. od. pedestrime grea a Munteniei. [Ung. DARABANT (din nemț. Trabant)]. V. darabani.

darabán m. (ung. darabant. V. dorobanț). Vechĭ. Dorobanț moldovenesc. – Și dărăban și dărăbanț. – Darabaniĭ supt comanda unuĭ căpitan, împreună cu seimeniĭ supt comanda agiĭ și armășeiĭ supt comanda mareluĭ armaș, formaŭ o pedestrime de 20,000 de oamenĭ, care în timp de războĭ, se îndoĭa și întreĭa. Căpitanu de darabanĭ îngrijea de straja pedestră a curțiĭ și ținea locu agiĭ absent.

dărăbán, dărăbánț V. daraban.

dorobánț m. (din pl. dorobanțĭ, care vine din *dorobant, ĭar acesta din ung. darabant, de unde mold. daraban, d. turc. pers. der-ban, portar, aprod; pol. germ. drabant, trabant, it. trabante, fr. traban, draban). Munt. Vechĭ. Infanterist (La 1872, grăniceriĭ aŭ primit numele de dorobanțĭ, ĭar familiar li s’a zis și căciularĭ și curcanĭ și se deosebeaŭ pin coloarea albastră, pînă pe la 1891, cînd generalu Iacob Lahovari, ministru de războĭ, ĭ-a unificat cu infanteria de linie, deosebită pin coloarea roșie, pe care o are și azĭ). Azĭ. Munt. Aprod, portar, ușier (pe la autoritățĭ). Dorobanțĭ călărĭ, călărașĭ care (înființațĭ între 1829-34 în Țara Românească) îndeplineaŭ rolu de jandarmĭ (Eraŭ 18 cete cîte una de fie-care județ, comandată de cîte un tist). Numele de dorobanț și coloarea albastră s’a reintrodus supt Carol II.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dorobánț s. m., pl. dorobánți

dorobánț s. m., pl. dorobánți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOROBÁNȚ s. (MIL., IST.) căciular, curcan, daraban. (~ în vechea armată română.)

DOROBA s. (MIL.) căciular, curcan. (~ în vechea armată română.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dorobánț (dorobánți), s. m. – Soldat de infanterie din armata națională, aparținînd unui corp a cărui existență este atestată începînd din sec. XVII, sub conducerea marelui agă, din 1657. Desființat în 1688, reînființat la jumătatea sec. XIX. – Var. înv. dărăban(ț). Germ. Trabant, prin intermediul mag. darabant (Berneker 218; Tiktin; Candrea). Consoana finală a rezultatului normal *dorobant a fost alterată prin analogie cu pl. (Byck-Graur 259). – Der. dorobănțesc, adj. (al infanteriei naționale); dorobănțime, s. f. (trupe de infanterie).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DARABANT, Ignatie (?-1805, n. Sălașu de Sus, jud. Hunedoara), episcop român unit de Oradea (1790-1805). Luptător pentru cauza românilor din Transilvania, a colaborat la redactarea memoriului Supplex Libellus Valachorum (1791). Contribuții la dezvoltarea învățământului românesc din Transilvania.

arată toate definițiile

Intrare: Darabant
Darabant nume propriu
nume propriu (I3)
  • Darabant
Intrare: dărăbanț
dărăbanț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dorobanț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doroba
  • dorobanțul
  • dorobanțu‑
plural
  • dorobanți
  • dorobanții
genitiv-dativ singular
  • doroba
  • dorobanțului
plural
  • dorobanți
  • dorobanților
vocativ singular
  • dorobanțule
  • dorobanțe
plural
  • dorobanților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărăban
  • dărăbanul
  • dărăbanu‑
plural
  • dărăbani
  • dărăbanii
genitiv-dativ singular
  • dărăban
  • dărăbanului
plural
  • dărăbani
  • dărăbanilor
vocativ singular
  • dărăbanule
  • dărăbane
plural
  • dărăbanilor
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • darabant
  • darabantul
  • darabantu‑
plural
  • darabanți
  • darabanții
genitiv-dativ singular
  • darabant
  • darabantului
plural
  • darabanți
  • darabanților
vocativ singular
  • darabantule
  • darabante
plural
  • darabanților
daraban1 (dorobanț) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • daraban
  • darabanul
  • darabanu‑
plural
  • darabani
  • darabanii
genitiv-dativ singular
  • daraban
  • darabanului
plural
  • darabani
  • darabanilor
vocativ singular
  • darabanule
  • darabane
plural
  • darabanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dorobanț dărăban darabant daraban

  • 1. învechit Soldat din infanterie (cu plată).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: curcan căciular attach_file 3 exemple
    exemple
    • Constantin trăsese sorț de cu primăvară și-l luase dorobanț. GALACTION, O. I 126.
      surse: DLRLC
    • Strecurați prin plumb și săbii, dorobanții drum deschid. COȘBUC, P. II 44.
      surse: DLRLC
    • Toți dorobanți, toți căciulari... Purtînd opinci, suman, ițari Și cușma pe-o ureche. ALECSANDRI, P. A. 204.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Jandarm (cu atribuții speciale).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: jandarm attach_file 2 exemple
    exemple
    • L-au dibuit oamenii boierului și l-au adus cu dorobanții înapoi, legat, pe jos, prin zăpadă. CAMIL PETRESCU, B. 14.
      surse: DLRLC
    • Trupul călăreț de jandarmi, cărora s-a dat vechea numire de dorobanți, s-a întocmit la 1832. BĂLCESCU, O. I 37.
      surse: DLRLC
  • 3. Aprod, portar, ușier (la autorități).
    exemple
    • Un dorobanț îi aduse un plic în care găsi permutarea lui. NEGRUZZI, S. I 111.
      surse: DLRLC

etimologie: