3 intrări

32 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

DARABÁNT s. n. v. dorobanț.

DARABÁNT s. n. v. dorobanț.

dărăbánț sn vz tărăboanță1

dorobánț [At: CORESI, EV. 106/2 / V: (pop) ~ová~ sm, (înv) dăr~, dărăb~, ~án, dărăbán smn / Pl: ~i sm, ~uri sn / E: mg darabant, tc der-ban „portar”] 1 sm Soldat infanterist. 2 sm (Iuz) Aprod. 3 sm Jandarm (cu atribuții speciale). 4 sn (Iuz) Pachet cu foițe de țigară cu chipul unui dorobanț pe înveliș. 5 sn (Îrg) Numele unui dans țărănesc.

DĂRĂBÁN s. m. v. dorobanț.

DOROBÁNȚ, dorobanți, s. m. (Înv.) 1. Soldat din infanterie (cu plată). 2. Jandarm (cu atribuții speciale). [Var.: darabán, darabánt, dărăbán s. m.] – Din magh. drabant.

DARABÁN s. m. v. dorobanț.

DĂRĂBÁN s. m. v. dorobanț.

DOROBÁNȚ, dorobanți, s. m. (Înv.) 1. Soldat din infanterie (cu plată). 2. Jandarm (cu atribuții speciale). [Var.: darabán, darabánt, dărăbán s. m.] – Din magh. drabant.

DARABÁN, darabani, s. m. (Învechit și arhaizant) Soldat de gardă, ostaș. Cîțiva boieri cu privirile înnegurate pătrunseră pînă la Tomșa, mînați din urmă de darabani. SADOVEANU, O. VII 18. Lefegii și darabani, Cu-ai lor mîndri căpitani. ALECSANDRI, P. P. 180.

DOROBÁNȚ, dorobanți, s. m. (Învechit) 1. Soldat din infanterie. V. curcan, căciular. Constantin trăsese sorț de cu primăvară și-l luase dorobanț. GALACTION, O. I 126. Strecurați prin plumb și săbii, dorobanții drum deschid. COȘBUC, P. II 44. Toți dorobanți, toți căciulari... Purtînd opinci, suman, ițari Și cușma pe-o ureche. ALECSANDRI, P. A. 204. 2. Jandarm. L-au dibuit oamenii boierului și l-au adus cu dorobanții înapoi, legat, pe jos, prin zăpadă. CAMIL PETRESCU, B. 14. Trupul călăreț de jandarmi, cărora s-a dat vechea numire de dorobanți, s-a întocmit la 1832. BĂLCESCU, O. I 37. 3. Aprod, portar, ușier (la autorități). Un dorobanț îi aduse un plic în care găsi permutarea lui. NEGRUZZI, S. I 111. – Variantă: dărăbán (BĂLCESCU, O. I 118) s. m.

dorobánț s. m., pl. dorobánți

dorobánț s. m., pl. dorobánți

DARABÁN s. v. dorobanț.

DOROBÁNȚ s. (MIL., IST.) căciular, curcan, daraban. (~ în vechea armată română.)

dorobánț (dorobánți), s. m. – Soldat de infanterie din armata națională, aparținînd unui corp a cărui existență este atestată începînd din sec. XVII, sub conducerea marelui agă, din 1657. Desființat în 1688, reînființat la jumătatea sec. XIX. – Var. înv. dărăban(ț). Germ. Trabant, prin intermediul mag. darabant (Berneker 218; Tiktin; Candrea). Consoana finală a rezultatului normal *dorobant a fost alterată prin analogie cu pl. (Byck-Graur 259). – Der. dorobănțesc, adj. (al infanteriei naționale); dorobănțime, s. f. (trupe de infanterie).

DOROBÁNȚ ~i m. mil. înv. (în Moldova și în Muntenia) 1) la pl. Corp de ostași pedeștri, care primeau leafă. 2) Ostaș care făcea parte dintr-un astfel de corp. /<ung. darabant

Intrare: dorobanț
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dărăban dărăbanul
plural dărăbani dărăbanii
genitiv-dativ singular dărăban dărăbanului
plural dărăbani dărăbanilor
vocativ singular dărăbanule, dărăbane
plural dărăbanilor
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular darabant darabantul
plural darabanți darabanții
genitiv-dativ singular darabant darabantului
plural darabanți darabanților
vocativ singular darabantule, darabante
plural darabanților
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular doroba dorobanțul
plural dorobanți dorobanții
genitiv-dativ singular doroba dorobanțului
plural dorobanți dorobanților
vocativ singular dorobanțule, dorobanțe
plural dorobanților
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular daraban darabanul
plural darabani darabanii
genitiv-dativ singular daraban darabanului
plural darabani darabanilor
vocativ singular darabanule, darabane
plural darabanilor
Intrare: dărăbanț
dărăbanț
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: Darabant
Darabant

dorobanț daraban darabant dărăban

  • 1. învechit Soldat din infanterie (cu plată).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: căciular curcan 3 exemple
    exemple
    • Constantin trăsese sorț de cu primăvară și-l luase dorobanț. GALACTION, O. I 126.
      surse: DLRLC
    • Strecurați prin plumb și săbii, dorobanții drum deschid. COȘBUC, P. II 44.
      surse: DLRLC
    • Toți dorobanți, toți căciulari... Purtînd opinci, suman, ițari Și cușma pe-o ureche. ALECSANDRI, P. A. 204.
      surse: DLRLC
    • 1.1. arhaizant Soldat de gardă.
      surse: DLRLC sinonime: ostaș 2 exemple
      exemple
      • Cîțiva boieri cu privirile înnegurate pătrunseră pînă la Tomșa, mînați din urmă de darabani. SADOVEANU, O. VII 18.
        surse: DLRLC
      • Lefegii și darabani, Cu-ai lor mîndri căpitani. ALECSANDRI, P. P. 180.
        surse: DLRLC
  • 2. învechit Jandarm (cu atribuții speciale).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: jandarm 2 exemple
    exemple
    • L-au dibuit oamenii boierului și l-au adus cu dorobanții înapoi, legat, pe jos, prin zăpadă. CAMIL PETRESCU, B. 14.
      surse: DLRLC
    • Trupul călăreț de jandarmi, cărora s-a dat vechea numire de dorobanți, s-a întocmit la 1832. BĂLCESCU, O. I 37.
      surse: DLRLC
  • 3. Aprod, portar, ușier (la autorități).
    exemple
    • Un dorobanț îi aduse un plic în care găsi permutarea lui. NEGRUZZI, S. I 111.
      surse: DLRLC

etimologie: