50 de definiții pentru tărăboanță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂRĂBOANȚĂ, tărăboanțe, s. f. (Pop.) Roabă. – Din magh. torbonca.

TĂRĂBOANȚĂ, tărăboanțe, s. f. (Pop.) Roabă. – Din magh. torbonca.

tărăboanță1 sf [At: ECONOMIA, 119/11 / V: (reg) dăr~, tarab~, tarabon~, tarb~, tarbon-, ~ban~, ~oniță, ~on~, ~rban~, ~rb~, ~rboniță, ~rbon~, ~rbonție, târb~, târbon~, târbonțe, târbonție (Pl: ~ii), terib~, tirb~, tirib~, tiribon~, torob~, torogo~, trabolță, trabon~, trăboță, trib~, tribon~ sf, dărăbanț, tarabonț, ~rbonț, tribo sn / Pl: ~țe, (reg) ~onți / E: mg targonca, torbonca] 1 (Pop) Roabă. 2 (Reg; îe) A lua pe cineva în ~ A lua pe cineva peste picior. 3 (Reg) Cotigă (1). 4 (Mun; dep) Om care umblă de colo-colo, fără să lucreze ceva. 5 (Mun; dep) Om lăudăros. 6 (Mun; dep) Palavragiu. 7 (Reg; îf tărboanță) Bucată de lemn, așezată pe fiecare din cele două telegi ale carului, în capetele căreia se înfig țepușele. 8 (Pfm; irn) Mijloc de transport foarte uzat.

TĂRĂBOANȚĂ, tărăboanțe, s. f. Roabă. Apoi, de-a dura, pe umere, în spate, pe tragle, în tărăboanțe, se îndreptau spre beciuri. HOGAȘ, DR. II 40. Cari săpau cu cazmalele, cari cărau cu tărăboanțele, cari cu căruțele. CREANGĂ, A. 8. În acea învălmășeală, tărăboanțele încărcate cu marfă trepădau în toate părțile. ODOBESCU, S. III 249.

TĂRĂBOANȚĂ ~e f. pop. 1) Cărucior cu o roată în partea de dinainte și două brațe în partea de dinapoi, împins de un om și folosit la transportul materialelor la distanțe mici; roabă. 2) Cantitate de materiale cât încape într-un astfel de cărucior. O ~ de nisip. /<ung. torbonca

tărăboanță f. Mold. roabă de cărat: cărau cu tărăboanțele CR. [Ung. TORBONCA].

tărăboánță (oa dift.) f., pl. e (ung. torbonca, torgonca, tărăboanță, rudă cu targă). Nord. Roabă. – Și tarab- și torob-. V. patașcă.

dărăba sn vz tărăboanță1

dărăboanță sf vz tărăboanță1

taraboanță sf vz tărăboanță1

tarabo sn vz tărăboanță1

tarabonță sf vz tărăboanță1

tarboanță sf vz tărăboanță1

tarbonță sf vz tărăboanță1

tărăbanță sf vz tărăboanță1

tărăboniță sf vz tărăboanță1

tărăbonță sf vz tărăboanță1

tărbanță sf vz tărăboanță1

tărboanță sf vz tărăboanță1

tărboniță sf vz tărăboanță1

tărbo sn vz tărăboanță1

tărbonță sf vz tărăboanță1

tărbonție sf vz tărăboanță1

târboanță sf vz tărăboanță1

târbonță sf vz tărăboanță1

târbonțe sf vz tărăboanță1

târbonție sf vz tărăboanță1

teriboanță sf vz tărăboanță1

tirboanță sf vz tărăboanță1

tiriboanță sf vz tărăboanță1

tiribonță sf vz tărăboanță1

toroboanță sf vz tărăboanță1

torogoanță sf vz tărăboanță1

trabolță sf vz tărăboanță1

trabonță sf vz tărăboanță1

trăboță sf vz tărăboanță1

triboanță sf vz tărăboanță1

tribo sn vz tărăboanțâ1

tribonță sf vz tărăboanțâ1

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tărăboanță (pop.) s. f., g.-d. art. tărăboanței; pl. tărăboanțe

tărăboanță (pop.) s. f., g.-d. art. tărăboanței; pl. tărăboanțe

tărăboanță s. f., g.-d. art. tărăboanței; pl. tărăboanțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tărăboanță (-țe), s. f. – Roabă. Mag. tarbonca, torbonca (Cihac, II, 531; Scriban, Arhiva, XXX, 285; Gáldi, Dict., 163). – Der. tărăbonțaș (var. tărăbunțaș), s. m. (cărător cu roaba la minele de sare).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tărăboanță, tărăboanțe, s.f. (pop.) 1. roabă. 2. cotigă. 3. om lăudăros, palavragiu.

târboanță, târboanțe, (triboanță, tarboanță), s.f. – (reg.) Vehicul pentru transportul materialelor, alcătuit dintr-o ladă, o roată și două mânere; roabă (ALRRM, 1971: 250). – Din magh. targonca „roabă” (MDA).

târboanță, -e, (triboanță, tarboanță), s.f. – Vehicul pentru transportul materialelor, alcătuit dintr-o ladă, o roată și două mânere; roabă (ALR 1971: 250). – Din magh. targonca „roabă”.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tărăboanță, tărăboanțe s. f. 1. mașină veche / hârbuită. 2. tomberon (din dotarea măturătorilor).

Intrare: tărăboanță
tărăboanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărăboanță
  • tărăboanța
plural
  • tărăboanțe
  • tărăboanțele
genitiv-dativ singular
  • tărăboanțe
  • tărăboanței
plural
  • tărăboanțe
  • tărăboanțelor
vocativ singular
plural
dărăboanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tribonț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trăboță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trabolță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
torogoanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tribonță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
toroboanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tiriboanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trabonță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tirboanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
teriboanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târbonțe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tiribonță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târbonță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărbanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărăbonță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târbonție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărăboniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărăbanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târboanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tarbonță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tarabonță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tarabonț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
taraboanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dărăbanț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărboanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărboniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărbonț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărbonță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărbonție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tărăboanță, tărăboanțesubstantiv feminin

  • 1. popular Roabă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: roabă
    • format_quote Apoi, de-a dura, pe umere, în spate, pe tragle, în tărăboanțe, se îndreptau spre beciuri. HOGAȘ, DR. II 40. DLRLC
    • format_quote Cari săpau cu cazmalele, cari cărau cu tărăboanțele, cari cu căruțele. CREANGĂ, A. 8. DLRLC
    • format_quote În acea învălmășeală, tărăboanțele încărcate cu marfă trepădau în toate părțile. ODOBESCU, S. III 249. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.