7 intrări

Articole pe această temă:

63 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

CRÚCEA s. art. v. delfinul, lebăda.

CRÚCE, cruci, s. f. I. 1. Obiect format din două bucăți de lemn, de piatră, de metale prețioase etc. așezate perpendicular și simetric una peste alta și care constituie principalul simbol al religiei creștine, reprezentând jertfa de răscumpărare pentru oameni a lui Isus Hristos. ◊ Expr. A pune cruce cuiva (sau la ceva) = a considera ca mort, definitiv lichidat, pierdut. A fi cu crucea-n sân = a fi (sau a se preface) evlavios. Cruce de aur, spun oamenii superstițioși când aud numele diavolului. 2. Figură sau desen în formă de cruce (I 1), având diferite semnificații: într-o listă de nume de persoane arată că posesorul celui însemnat cu cruce a decedat; înaintea unui cuvânt atestă vechimea mare a cuvântului respectiv; în calendar marchează o zi de sărbătoare creștină; peste un text indică semnul anulării etc. ◊ Cruce roșie = semn distinctiv al spitalelor, ambulanțelor, centrelor de asistență medicală, de prim ajutor etc. 3. Simbol al ritualului creștin, care constă dintr-un gest (semnul crucii) făcut cu degetele la frunte, la piept și, succesiv, la cei doi umeri. ◊ Expr. A-și face cruce = a) a executa simbolul crucii (I 1); b) a se minuna, a se mira tare. 4. Religia, confesiunea creștină; creștinism. 5. Termen care intră în componența numelui unor decorații, insigne etc. în formă de cruce (I 1). Crucea „Sfântul Gheorghe”. 6. Nume dat la diverse obiecte sau părți ale unor obiecte, dispuse în formă de cruce (I 1). ◊ (Tehn.) Cruce cardanică = dispozitiv mecanic de asamblare prin articulare, permițând transmiterea mișcării circulare între doi arbori care pot forma între ei un unghi oarecare. ◊ Crucea căruței = bucată de lemn pusă de-a curmezișul peste proțap. 7. Piesă de oțel, fontă, beton etc. pentru legarea a două conducte în prelungire, din care se despart două orificii laterale perpendiculare. ♦ Fiting cu patru intrări. 8. (În sintagmele) Crucea amiezii = a) punct pe bolta cerească unde se află Soarele la amiază; b) ora 12 ziua. Crucea nopții = miezul nopții. ◊ Loc. adj. și adv. În cruce = (așezat) cruciș, încrucișat. ◊ Expr. (Soarele) e cruce amiazăzi sau în crucea amiezii sau Soarele e (în) cruci sau (în) cruce amiazăzi = (e) la amiază, (ne aflăm) la ora 12 din zi. ♦ (Adverbial) Cruciș. ◊ Expr. A se pune cruce = a se împotrivi unei acțiuni, a se pune de-a curmezișul spre a o zădărnici. 9. Instrument de tortură în Antichitate, pe care osânditul îl purta adesea în spinare până la locul de execuție și pe care era apoi pironit cu cuie. ◊ Drumul crucii = suită de 14 popasuri, marcate prin picturi sau sculpturi, reprezentând patimile lui Hristos de la judecata lui Pilat până la răstignire; calvar, drumul Golgotei. ◊ Expr. A-și purta crucea = a îndura o suferință mare. 10. (Pop.; art.) Constelația lebedei, formată din cinci stele așezate în formă de cruce (I 1). 11. (Adesea la pl.) Loc unde se întretaie două sau mai multe drumuri; răscruce, răspântie. ◊ Expr. A face cruce = (despre vehicule cu orar fix) a se întâlni într-o stație, venind din direcții diferite. (Reg.) A i se face (cuiva) calea cruce cu cineva = a-i ieși cuiva cineva în cale, a se încrucișa drumurile mai multor persoane. A da cu crucea peste cineva = a întâlni pe cineva din întâmplare, pe neașteptate. A i se face cuiva calea cruce = a se deschide înaintea cuiva o răspântie; fig. a avea de ales între mai multe soluții; a se ivi piedici înaintea cuiva. ♦ (Înv.) Echipă compusă din doi până la patru soldați, care erau obligați să plătească căpeteniilor, în mod solidar, o anumită cotă de impozite. 12. (În sintagma) Cruce de voinic (sau de om) = bărbat în toată puterea; bărbat bine făcut; voinic. II. (Bot.) Compuse: crucea-pământului = plantă erbacee meliferă din familia umbeliferelor, cu tulpina și frunzele păroase, cu flori albe sau roz (Heracleum sphondylium); brânca-ursului; crucea-voinicului = plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu flori mari, albastre (Hepatica transilvanica).Lat. crux, -cis.

CRUCÍ, crucesc, vb. IV. 1. Refl. A se mira foarte tare de un lucru neobișnuit; a se minuna (și a-și face semnul crucii); a se încruci. 2. Tranz. (Rar) A așeza în formă de cruce; a încrucișa. – Din cruce.

CRÚCE, cruci, s. f. I. 1. Obiect format din două bucăți de lemn, de piatră, de metale prețioase etc. așezate perpendicular și simetric una peste alta și constituind simbolul credinței creștine. ◊ Expr. A pune cruce cuiva (sau la ceva) = a considera ca mort, definitiv lichidat, pierdut. A fi cu crucea-n sân = a fi (sau a se preface) evlavios. Cruce de aur, spun oamenii superstițioși când aud numele diavolului. 2. Figură sau desen în formă de cruce (I 1), având diferite semnificații: într-o listă de nume de persoane arată că posesorul celui însemnat cu cruce a decedat; înaintea unui cuvânt atestă vechimea mare a cuvântului respectiv; în calendar marchează o zi de sărbătoare creștină; peste un text indică semnul anulării etc. ◊ Cruce roșie = semn distinctiv al spitalelor, ambulanțelor, centrelor de asistență medicală, de prim ajutor etc. 3. Simbol al ritualului creștin, care constă dintr-un gest (semnul crucii) făcut cu degetele la frunte, la piept și, succesiv, la cei doi umeri. ◊ Expr. A-și face cruce = a) a executa simbolul crucii (I 1); b) a se minuna, a se mira tare. 4. Religia, confesiunea creștină; creștinism. 5. Termen care intră în componența numelui unor decorații, insigne etc. în formă de cruce (I 1). Crucea „Sfântul Gheorghe”. 6. Nume dat la diverse obiecte sau părți ale unor obiecte, dispuse în formă de cruce (I 1). ◊ (Tehn.) Cruce cardanică = dispozitiv mecanic de asamblare prin articulare, permițând transmiterea mișcării circulare între doi arbori care pot forma între ei un unghi oarecare. 7. Piesă de oțel, fontă, beton etc. pentru legarea a două conducte în prelungire, din care se despart două orificii laterale perpendiculare. ♦ Fiting cu patru intrări. ♦ Crucea căruței = bucată de lemn pusă de-a curmezisul peste proțap. Crucea amiezii = a) punct pe bolta cerească unde se află soarele la amiază; b) ora 12 ziua. Crucea nopții = miezul nopții. ◊ Loc. adj. și adv. În cruce = (așezat) cruciș, încrucișat. ◊ Expr. (Soarele) e cruce amiazăzi sau în crucea amiezii sau soarele e (în) cruci sau (în) cruce amiazăzi = (e) la amiază, (ne aflăm) la ora 12 din zi. ♦ (Adverbial) Cruciș. ◊ Expr. A se pune cruce = a se împotrivi unei acțiuni, a se pune de-a curmezișul spre a o zădărnici. 8. Instrument de tortură în antichitate, pe care osânditul îl purta adesea în spinare până la locul de execuție și pe care era apoi pironit cu cuie. ◊ Expr. A-și purta crucea = a îndura o suferință mare. ♦ (La catolici) Drumul crucii = ciclu de 14 picturi sau sculpturi reprezentând chinurile lui Cristos de la judecata lui Pilat până la răstignire; calvar, drumul Golgotei. 9. (Pop.; art.) Constelația lebedei, formată din cinci stele așezate în formă de cruce (I 1). 10. (Adesea la pl.) Loc unde se întretaie două sau mai multe drumuri; răscruce, răspântie. ◊ Expr. A face cruce = (despre vehicule cu orar fix) a se întâlni într-o stație, venind din direcții diferite. (Reg.) A i se face (cuiva) calea cruce cu cineva = a-i ieși cuiva cineva în cale, a se încrucișa drumurile mai multor persoane. A da cu crucea peste cineva = a întâlni pe cineva din întâmplare, pe neașteptate. A i se face cuiva calea cruce = a se deschide înaintea cuiva o răspântie; fig. a avea de ales între mai multe soluții; a se ivi piedici înaintea cuiva. ♦ (Înv.) Echipă compusă din doi până la patru soldați, care erau obligați să plătească, în mod solidar, căpeteniilor o anumită cotă de impozite. 11. (În sintagma) Cruce de voinic (sau de om) = bărbat în toată puterea; bărbat bine făcut; voinic. II. (Bot.) Compuse: crucea-pământului = plantă erbacee meliferă din familia umbeliferelor, cu tulpina și frunzele păroase, cu flori albe sau roz; brânca-ursului (Heracleum sphondylium); crucea-voinicului = plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu flori mari, albastre (Hepatica transilvanica).Lat. crux, -cis.

CRUCÍ, crucesc, vb. IV. 1. Refl. A se mira foarte tare de un lucru neobișnuit; a se minuna (și a-și face semnul crucii); a se încruci. 2. Tranz. (Rar) A așeza în formă de cruce; a încrucișa. – Din cruce.

CRÚCE, cruci, s. f. 1. Obiect de lemn, de piatră, de metal etc., format din două bucăți așezate perpendicular și simetric una peste alta, constituind simbolul credinței creștine. Noile tractoare înmormîntează fără cruci subt brazdă O lume putredă ce moare. BENIUC, V. 135. Face... o cruce și o înfige în pămînt. CREANGĂ, P. 48. Două lemne-ncălecate Stau la capu-ți după moarte (Crucea). ȘEZ. XIII 19. ◊ (În vechiul regim obiectul servea în armată, în fața instanțelor de judecată etc. pentru a depune un jurămînt) Dar pot spune cu mîna pe cruce. REBREANU, R. I 14. Cînd gîndesc că ieri, nu mai departe, luă crucea și jură pe sănătatea lui! NEGRUZZI, S. I 51. ◊ Expr. A pune cruce cuiva (sau la ceva) = a considera ca mort, lichidat. De prieteni m-am cotorosit, petrecerilor le-am pus cruce. M. I. CARAGIALE, C. 92. Cruce de aur (cu noi) în casă! invocație făcută de oamenii superstițioși, care cred că prin aceasta se pun la adăpost cînd se pomenește numele diavolului. Sîntem patru fete de împărat, pe cari ne-au luat patru draci,cruce de aur în casă! SBIERA, P. 149. N-am crezut că am a face cu dracul.- Ferească dumnezeu, cucoane; cruce de aur cu noi în casă! CREANGĂ, P. 160. (Mai ales ironic) A fi cu crucea în sîn = a fi evlavios; a face pe evlaviosul. 2. Figură sau desen (în general astăzi nemaifolosită) reprezentînd o cruce (1) și avînd diferite semnificații: într-o listă de nume personale arată că numele însemnat astfel reprezintă un om decedat, în calendar marchează o zi de sărbătoare creștină etc. Este... sărbătoare mare și cu cruce? CONTEMPORANUL, III 554. Îmi arată lista, însemnată cu cruci de sus pînă jos. GHICA, S. 427. Cruce roșie = cruce de culoare roșie, desenată, brodată sau aplicată pe un fond alb și indicînd în război neutralitatea spitalelor, trenurilor și avioanelor sanitare, ambulanțelor etc.; organizație internațională pentru ajutorarea răniților și bolnavilor (în timp de război) și pentru popularizarea cunoștințelor de prim-ajutor medical. 3. Simbol al ritului creștin, abstract sau concretizat printr-un gest făcut cu degetele la frunte, la umeri și pe piept. Se ridică-n două rînduri Și domol își face cruce. TOPÎRCEANU, B. 20. Moraru-și face cruce Privind în urma mea. COȘBUC, P. I 60. Cum auziră sătenii, începură să-și facă cruce și să-și scuipe în sîn de frică. ISPIRESCU, L. 138. Se temeau [dracii] de turbincă... mai rău decît de sfînta cruce. CREANGĂ, P. 310. ◊ (În imprecații) Se schimbă ades, ca să înșele mai lesne, ucigă-l crucea. ALECSANDRI, T. 61. Bată-mi-te crucea, drac! Cum te-oi prinde, te dezbrac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 466. ◊ Frate de cruce = prieten bun, nedespărțit. Din prietenia asta a noastră ne legasem frați de cruce. SADOVEANU, N. F. 36. Făt-Frumos ți-i frate de cruce. EMINESCU, N. 13. Frați de cruce se prindea Și-mpreună voinicea. ALECSANDRI, P. P. Frăție de cruce = prietenie, tovărășie strînsă. Om lega frăție de cruce pe cît om fi ș-om mai. trăi. EMINESCU, N. 7. ♦ Compus: ucigă-l crucea = diavolul. 4. Religia, confesiunea creștină, creștinism. Pentru-a crucii biruință se mișcară rîuri-rîuri. EMINESCU, O. I 146. (În jurăminte) Cînd aș fi Por-împărat, pe crucea mea că te-aș lua giupîneasă-n casă. ALECSANDRI, T. 897. (Prin metaforă) Nu trage armata cruce-n cruce... Cine sîntem noi și cine sînt ei? Tot oameni săraci, feciori de gospodari. DUMITRIU, N. 11. Se va bate crucea dreaptă cu crucea dreaptă. ȘEZ. III 97. Ziua crucii = numele unei sărbători creștine.5. (Intră în componența numelor a diverse insigne, medalii, decorații) Calică-i era haina, dar strălucea pe ea Și Crucea Sfîntul Gheorghe, și-a Romîniei Stea. ALECSANDRI, P. A. 210. 6. Nume care se dă la diverse obiecte sau părți ale unor obiecte formate din două lemne, două scînduri, două bețe sau lațuri încrucișate. Cruci dalbe de ferestre. TEODORESCU, P. P. 40. Se duse cu ea [cu vaca] acasă, o legă de crucea unei ferești. ȘEZ. IX 50. ◊ (Tehn.) Cruce cardanică = dispozitiv mecanic de asamblare prin articulare, permițînd transmiterea mișcării circulare între doi arbori care pot forma între ei un unghi oarecare. Crucea căruței = bucată de lemn pusă de-a curmezișul în proțap. Ptru! ciii!... sai binișor pe ici, pe crucea căruței. CREANGĂ, P. 123. (Popular) Crucea spinării = os de formă triunghiulară format- din cinci vertebre, care continuă șira spinării. Crucea amiezii = punct pe bolta cerească unde se află soarele la amiază. Soarele scăpase din crucea amiezii; pe lanurile de grîie verzi, pe fînețele de iarbă tînără, plutea o pace de lumină. SADOVEANU, O. IV 76. ◊ Loc. adj. și adv. În cruce = (așezat) cruciș, încrucișat. Sfîrșindu-și cuvîntarea cu brațele în cruce, A lanțurilor sale verigi le scutură Ș-o palidă zîmbire pe buze-i flutură. MACEDONSKI, O. I 253. ◊ Expr. E cruce amiazăzi sau soarele e în cruci sau,(în) cruce (amiazăzi) = e la amiază, e ora 12 din zi. Se bagă în tăul cel de lapte dulce și se scaldă cîndu-i cruce amiazăzi. RETEGANUL, P. V 61. Cînd va fi soarele cruce amiazăzi, atuncea te răpede iute. SBIERA, P. 25. La amiazi, cînd va fi soarele în cruci, să înalțe o prăjină. ISPIRESCU, L. 127. Pîndind tocmai cînd era soarele în cruce... se răpede ca prin foc să ia trei smicele de măr dulce. CREANGĂ, P. 273. În crucea (sau, rar, crucile) nopții =la miezul nopții. Se întîmplă cîteodată, în crucile nopții, de curg neguri pe Prut. SADOVEANU, F. J. 429. Cunoștea cloșca cu pui și mișcările ei în crucea nopții. SADOVEANU, P. M. 148. Cînd stai d-ta în crucea nopții cu bufnițele. HOGAȘ, DR. II 59. ♦ (Adverbial) Cruciș. Cu brațele albe pe piept puse cruce. EMINESCU, O. I 36. ◊ Expr. A se pune cruce = a se împotrivi unei acțiuni, a se pune de-a curmezișul spre a o zădărnici. ♦ Instrument de tortură în antichitate, pe care osînditul îl purta adesea în spinare pînă la locul execuției și pe care era apoi pironit cu cuie. ◊ Expr. A-și purta crucea = a îndura o suferință mare. 7. Numele popular al constelației lebedei, formată din cinci stele așezate cruciș. 8. (Adesea la pl.) Loc unde se întretaie două sau mai multe drumuri; răscruce, răspîntie. Era aici, unde se lăsa în vale capul satului, o cruce de drumuri. DUMITRIU, N. 86. Șovăi, în crucea drumurilor, dacă s-o ia spre Crîngașu sau spre casă. CAMILAR. TEM. 29. Zîmbeau toate rudele și toți prietinii lui Matei Dumbravă, la cruci de drumuri, sub streșina porților, pe prispele caselor. SADOVEANU, O. IV 387. Cum stăm pe trunchiul de fag răzimat, Lenos, avînd capul pe spate lăsat, Priveam într-un loc la o cruce de străzi. COȘBUC, P. II 204. ♦ Expr. A da cu crucea, peste cineva = a întîlni pe cineva din întîmplare, pe neașteptate. Merge ea... prin codru... și pe-o tihăraie dă cu crucea peste lup. CREANGĂ, P. 30. A i se face (sau a-i fi cuiva) calea cruce (sau cruci) = a se deschide înaintea cuiva o răspîntie; fig. a se ivi piedici înaintea cuiva. Merseră... pînă ce li se făcu calea cruci, aici se opriră. ISPIRESCU, L. 220. Dacă mergi Și nu mă duci, Facă-ți-se drumul cruci. BIBICESCU, P. P. 131. De mit m-aș duce, duce, Calea mi se face cruce. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 211. A i se face (cuiva) calea cruce (cu cineva) = a-i ieși cuiva cineva în cale, a se încrucișa drumurile mai multor persoane. (Despre vehicule cu orar fix) A face cruce = a se întîlni într-o stație, venind din direcții diferite. Trenul nostru face cruce la Teiuș. 9. (învechit) Echipă compusă din doi pînă la patru soldați, pedestrași sau călărași, care erau obligați să plătească căpeteniilor, în mod solidar, o anumită cotă de impozite. Toate puterile pămîntene, și roșiorii și ferentarii... și toate crucile de pedestrași. ODOBESCU, S. A. [Dorobanții] erau în număr de 5000 cruci, sau 10000 oameni, și alcătuiau pedestrimea cea grea a țării. BĂLCESCU, O. I 13. 10. Expr. Cruce de voinic = bărbat în toată puterea, voinic. Dar nici nu știau ele, fetele din sat, ce cruce de voinic era Bodea. AGÎRBICEANU, S. P. 19. Fruntea flăcăilor totuși era Nicolaie Dragoș, fratele învățătorului, o cruce de voinic, cu mustăcioara pana corbului, înalt și spătos, deștept, și harnic cît patru. REBREANU, R. I 130. Ăștia să fie cruci de voinic? ei să ție potera în loc? DELAVRANCEA, S. 171. Se rușină singur de sine, cum de să se arate el, cruce de voinic, așa puțin la inimă. ISPIRESCU, L. 388. II. Compus: crucea-pămîntului = plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe sau roze (Heracleum Sphondylium); brînca-ursului.

CRUCÍ, crucesc, vb. IV. 1. Refl. Ase mira foarte tare de un lucru ciudat, neobișnuit, a rămîne cu gura căscată; a se minuna. Nu cumva ai învățat carte acolo la militărie? s-a crucit nenea Ghiță. SADOVEANU, M. C. 76. Oamenii se cruciră, le puseră toate la loc, cutremurați ca în fața unei taine, și îngropară iar lădița. AGÎRBICEANU, S. P. 27. Mamă-sa... s-a crucit privind Cusătura fetei. COȘBUC, P. I 245. El se cruci cînd văzu pe Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 101. 2. Tranz. (Rar) A așeza în formă de cruce, a încrucișa. Cu-a sale brațe sub capul lui crucite... Privește. ALECSANDRI, P. A. – Variantă:(regional) încrucí (CREANGĂ, A. 34, SEVASTOS, N. 332, ȘEZ. VI 14) vb. IV.

UCIGĂ-L CRÚCEA s. m. Diavolul. Chiar de nu-i fi tu ucigă-l crucea, tot n-ați îmblat cu lucru curat. CREANGĂ, P. 160. Să nu vă mai găsească ucigă-l crucea. EMINESCU, N. 20.

crúce s. f., g.-d. art. crúcii; pl. cruci

crúcea-pămấntului (plantă) s. f. art., g.-d. art. crúcii-pămấntului

crúcea-voinícului (plantă) s. f. art., g.-d. art. crúcii-voinícului

crucí1 (a ~) (a încrucișa) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crucésc, imperf. 3 sg. cruceá; conj. prez. 3 să cruceáscă

*crucí2 (a se ~) (a se mira) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se crucéște, imperf. 3 sg. se cruceá; conj. prez. 3 să se cruceáscă

ucígă-l-crúcea s. m., g.-d. lui ucígă-l-crúcea

crúce s. f., g.-d. art. crúcii; pl. cruci

crúcea-pământului (bot.) s. f.

crúcea-voinícului (bot.) s. f.

crucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crucésc, imperf. 3 sg. cruceá; conj. prez. 3 sg. și pl. cruceáscă

CRÚCE s. v. creștinism, ghindă, intersecție, încrucișare, întretăiere, jumătate, lambă, răscruce, răspântie, spatie, treflă, vătrai.

Intrare: cruci (verb)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cruci crucire crucit crucind singular plural
crucește cruciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) crucesc (să) crucesc cruceam crucii crucisem
a II-a (tu) crucești (să) crucești cruceai cruciși cruciseși
a III-a (el, ea) crucește (să) crucească crucea cruci crucise
plural I (noi) crucim (să) crucim cruceam crucirăm cruciserăm, crucisem*
a II-a (voi) cruciți (să) cruciți cruceați crucirăți cruciserăți, cruciseți*
a III-a (ei, ele) crucesc (să) crucească cruceau cruci cruciseră
Intrare: crucea
crucea
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: cruce
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cruce crucea
plural cruci crucile
genitiv-dativ singular cruci crucii
plural cruci crucilor
vocativ singular
plural
Intrare: ucigă-l-crucea
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ucigă-l-crucea
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ucide ucidere ucis ucigând, ucizând singular plural
ucide ucideți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ucid, ucig, uciz (să) ucid, ucig, uciz ucideam ucisei ucisesem
a II-a (tu) ucizi (să) ucizi ucideai uciseși uciseseși
a III-a (el, ea) ucide (să) ucidă, ucigă, uci ucidea ucise ucisese
plural I (noi) ucidem (să) ucidem ucideam uciserăm uciseserăm, ucisesem*
a II-a (voi) ucideți (să) ucideți ucideați uciserăți uciseserăți, uciseseți*
a III-a (ei, ele) ucid (să) ucidă, ucigă, uci ucideau uciseră uciseseră
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cruce crucea
plural cruci crucile
genitiv-dativ singular cruci crucii
plural cruci crucilor
vocativ singular
plural
Intrare: Crucea
Crucea
Intrare: crucea-pământului
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crucea-pământului
plural
genitiv-dativ singular crucii-pământului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: crucea-voinicului
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crucea-voinicului
plural
genitiv-dativ singular crucii-voinicului
plural
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

cruce heracleum sphondylium

  • 1. Obiect format din două bucăți de lemn, de piatră, de metale prețioase etc. așezate perpendicular și simetric una peste alta și care constituie principalul simbol al religiei creștine, reprezentând jertfa de răscumpărare pentru oameni a lui Isus Hristos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 5 exemple
    exemple
    • Noile tractoare înmormîntează fără cruci subt brazdă O lume putredă ce moare. BENIUC, V. 135.
      surse: DLRLC
    • Face... o cruce și o înfige în pămînt. CREANGĂ, P. 48.
      surse: DLRLC
    • Două lemne-ncălecate Stau la capu-ți după moarte (Crucea). ȘEZ. XIII 19.
      surse: DLRLC
    • (În vechiul regim obiectul servea în armată, în fața instanțelor de judecată etc. pentru a depune un jurământ) Dar pot spune cu mîna pe cruce. REBREANU, R. I 14.
      surse: DLRLC
    • (În vechiul regim obiectul servea în armată, în fața instanțelor de judecată etc. pentru a depune un jurământ) Cînd gîndesc că ieri, nu mai departe, luă crucea și jură pe sănătatea lui! NEGRUZZI, S. I 51.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A pune cruce cuiva (sau la ceva) = a considera ca mort, definitiv lichidat, pierdut.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • De prieteni m-am cotorosit, petrecerilor le-am pus cruce. M. I. CARAGIALE, C. 92.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A fi cu crucea-n sân = a fi (sau a se preface) evlavios.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.3. expresie Cruce de aur (cu noi, în casă), spun oamenii superstițioși când aud numele diavolului.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Sîntem patru fete de împărat, pe cari ne-au luat patru draci, – cruce de aur în casă! SBIERA, P. 149.
        surse: DLRLC
      • N-am crezut că am a face cu dracul. – Ferească dumnezeu, cucoane; cruce de aur cu noi în casă! CREANGĂ, P. 160.
        surse: DLRLC
  • 2. Figură sau desen în formă de cruce, având diferite semnificații: într-o listă de nume de persoane arată că posesorul celui însemnat cu cruce a decedat; înaintea unui cuvânt atestă vechimea mare a cuvântului respectiv; în calendar marchează o zi de sărbătoare creștină; peste un text indică semnul anulării etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Este... sărbătoare mare și cu cruce? CONTEMPORANUL, III 554.
      surse: DLRLC
    • Îmi arată lista, însemnată cu cruci de sus pînă jos. GHICA, S. 427.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Cruce roșie = semn distinctiv al spitalelor, ambulanțelor, centrelor de asistență medicală, de prim ajutor etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. Simbol al ritualului creștin, care constă dintr-un gest (semnul crucii) făcut cu degetele la frunte, la piept și, succesiv, la cei doi umeri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Se temeau [dracii] de turbincă... mai rău decît de sfînta cruce. CREANGĂ, P. 310.
      surse: DLRLC
    • (În imprecații) Se schimbă ades, ca să înșele mai lesne, ucigă-l crucea. ALECSANDRI, T. 61.
      surse: DLRLC
    • (În imprecații) Bată-mi-te crucea, drac! Cum te-oi prinde, te dezbrac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 466.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A-și face cruce = a executa simbolul crucii.
      surse: DEX '09 DEX '98 3 exemple
      exemple
      • Se ridică-n două rînduri Și domol își face cruce. TOPÎRCEANU, B. 20.
        surse: DLRLC
      • Moraru-și face cruce Privind în urma mea. COȘBUC, P. I 60.
        surse: DLRLC
      • Cum auziră sătenii, începură să-și facă cruce și să-și scuipe în sîn de frică. ISPIRESCU, L. 138.
        surse: DLRLC
    • 3.2. expresie A-și face cruce = a se minuna, a se mira tare.
      surse: DEX '09
    • 3.3. expresie Fă-ți cruce! = dă-ți seama ce spui!
      surse: NODEX
    • 3.4. Frate de cruce = prieten bun, nedespărțit.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Din prietenia asta a noastră ne legasem frați de cruce. SADOVEANU, N. F. 36.
        surse: DLRLC
      • Făt-Frumos ți-i frate de cruce. EMINESCU, N. 13.
        surse: DLRLC
      • Frați de cruce se prindea Și-mpreună voinicea. ALECSANDRI, P. P.
        surse: DLRLC
    • 3.5. Frăție de cruce = prietenie, tovărășie strânsă.
      surse: DLRLC
      • 3.5.1. Om lega frăție de cruce pe cît om fi ș-om mai trăi. EMINESCU, N. 7.
        surse: DLRLC
    • 3.6. compus Ucigă-l crucea.
      surse: DLRLC
  • 4. Religia, confesiunea creștină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: creștinism 4 exemple
    exemple
    • Pentru-a crucii biruință se mișcară rîuri-rîuri. EMINESCU, O. I 146.
      surse: DLRLC
    • (În jurăminte) Cînd aș fi Por-împărat, pe crucea mea că te-aș lua giupîneasă-n casă. ALECSANDRI, T. 897.
      surse: DLRLC
    • metaforic Nu trage armata cruce-n cruce... Cine sîntem noi și cine sînt ei? Tot oameni săraci, feciori de gospodari. DUMITRIU, N. 11.
      surse: DLRLC
    • metaforic Se va bate crucea dreaptă cu crucea dreaptă. ȘEZ. III 97.
      surse: DLRLC
    • 4.1. Ziua crucii = numele unei sărbători creștine.
      surse: DLRLC
  • 5. Termen care intră în componența numelui unor decorații, insigne etc. în formă de cruce.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Crucea „Sfântul Gheorghe”.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Calică-i era haina, dar strălucea pe ea Și Crucea Sfîntul Gheorghe, și-a Romîniei Stea. ALECSANDRI, P. A. 210.
      surse: DLRLC
  • 6. Nume dat la diverse obiecte sau părți ale unor obiecte, dispuse în formă de cruce.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Cruci dalbe de ferestre. TEODORESCU, P. P. 40.
      surse: DLRLC
    • Se duse cu ea [cu vaca] acasă, o legă de crucea unei ferești. ȘEZ. IX 50.
      surse: DLRLC
    • 6.1. tehnică Cruce cardanică = dispozitiv mecanic de asamblare prin articulare, permițând transmiterea mișcării circulare între doi arbori care pot forma între ei un unghi oarecare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 6.2. Crucea căruței = bucată de lemn pusă de-a curmezișul peste proțap.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ptru! ciii!... sai binișor pe ici, pe crucea căruței. CREANGĂ, P. 123.
        surse: DLRLC
  • 7. Piesă de oțel, fontă, beton etc. pentru legarea a două conducte în prelungire, din care se despart două orificii laterale perpendiculare.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 7.1. Fiting cu patru intrări.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 8. În sintagme, locuțiuni, expresii:
    • 8.1. (în) sintagmă Crucea amiezii = punct pe bolta cerească unde se află Soarele la amiază.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Soarele scăpase din crucea amiezii; pe lanurile de grîie verzi, pe fînețele de iarbă tînără, plutea o pace de lumină. SADOVEANU, O. IV 76.
        surse: DLRLC
    • 8.2. (în) sintagmă Crucea amiezii = ora 12 ziua.
      surse: DEX '09
    • 8.3. (în) sintagmă Crucea nopții = miezul nopții.
      surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Se întîmplă cîteodată, în crucile nopții, de curg neguri pe Prut. SADOVEANU, F. J. 429.
        surse: DLRLC
      • Cunoștea cloșca cu pui și mișcările ei în crucea nopții. SADOVEANU, P. M. 148.
        surse: DLRLC
      • Cînd stai d-ta în crucea nopții cu bufnițele. HOGAȘ, DR. II 59.
        surse: DLRLC
    • 8.4. (în) sintagmă popular Crucea spinării = os de formă triunghiulară format din cinci vertebre, care continuă șira spinării.
      surse: DLRLC
    • 8.5. locuțiune adjectivală locuțiune adverbială În cruce = (așezat) cruciș, încrucișat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Sfîrșindu-și cuvîntarea cu brațele în cruce, A lanțurilor sale verigi le scutură Ș-o palidă zîmbire pe buze-i flutură. MACEDONSKI, O. I 253.
        surse: DLRLC
    • 8.6. expresie (Soarele) e cruce amiazăzi sau în crucea amiezii sau soarele e (în) cruci sau (în) cruce amiazăzi = (e) la amiază, (ne aflăm) la ora 12 din zi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Se bagă în tăul cel de lapte dulce și se scaldă cîndu-i cruce amiazăzi. RETEGANUL, P. V 61.
        surse: DLRLC
      • Cînd va fi soarele cruce amiazăzi, atuncea te răpede iute. SBIERA, P. 25.
        surse: DLRLC
      • La amiazi, cînd va fi soarele în cruci, să înalțe o prăjină. ISPIRESCU, L. 127.
        surse: DLRLC
      • Pîndind tocmai cînd era soarele în cruce... se răpede ca prin foc să ia trei smicele de măr dulce. CREANGĂ, P. 273.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cu brațele albe pe piept puse cruce. EMINESCU, O. I 36.
        surse: DLRLC
    • 8.8. expresie A se pune cruce = a se împotrivi unei acțiuni, a se pune de-a curmezișul spre a o zădărnici.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 9. Instrument de tortură în Antichitate, pe care osânditul îl purta adesea în spinare până la locul de execuție și pe care era apoi pironit cu cuie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Hristos a murit pe cruce.
      surse: NODEX
    • 9.1. Drumul crucii = suită de 14 popasuri, marcate prin picturi sau sculpturi, reprezentând patimile lui Hristos de la judecata lui Pilat până la răstignire; drumul Golgotei.
    • 9.2. expresie A-și purta crucea = a îndura o suferință mare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 10. popular articulat Constelația lebedei, formată din cinci stele așezate în formă de cruce.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 11. (Adesea la plural) Loc unde se întretaie două sau mai multe drumuri.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: răscruce răspântie 4 exemple
    exemple
    • Era aici, unde se lăsa în vale capul satului, o cruce de drumuri. DUMITRIU, N. 86.
      surse: DLRLC
    • Șovăi, în crucea drumurilor, dacă s-o ia spre Crîngașu sau spre casă. CAMILAR. TEM. 29.
      surse: DLRLC
    • Zîmbeau toate rudele și toți prietinii lui Matei Dumbravă, la cruci de drumuri, sub streșina porților, pe prispele caselor. SADOVEANU, O. IV 387.
      surse: DLRLC
    • Cum stam pe trunchiul de fag răzimat, Lenos, avînd capul pe spate lăsat, Priveam într-un loc la o cruce de străzi. COȘBUC, P. II 204.
      surse: DLRLC
    • 11.1. expresie A face cruce = (despre vehicule cu orar fix) a se întâlni într-o stație, venind din direcții diferite.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Trenul nostru face cruce la Teiuș.
        surse: DLRLC
    • 11.2. expresie regional A i se face (cuiva) calea cruce cu cineva = a-i ieși cuiva cineva în cale, a se încrucișa drumurile mai multor persoane.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 11.3. expresie A da cu crucea peste cineva = a întâlni pe cineva din întâmplare, pe neașteptate.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Merge ea... prin codru... și pe-o tihăraie dă cu crucea peste lup. CREANGĂ, P. 30.
        surse: DLRLC
    • 11.4. expresie A i se face cuiva calea cruce = a se deschide înaintea cuiva o răspântie.
      surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Merseră... pînă ce li se făcu calea cruci, aici se opriră. ISPIRESCU, L. 220.
        surse: DLRLC
      • Dacă mergi Și nu mă duci, Facă-ți-se drumul cruci. BIBICESCU, P. P. 131.
        surse: DLRLC
      • De mit m-aș duce, duce, Calea mi se face cruce. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 211.
        surse: DLRLC
      • 11.4.1. figurat A avea de ales între mai multe soluții; a se ivi piedici înaintea cuiva.
        surse: DEX '09 DLRLC
  • 12. învechit Echipă compusă din doi până la patru soldați, care erau obligați să plătească căpeteniilor, în mod solidar, o anumită cotă de impozite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Toate puterile pămîntene, și roșiorii și ferentarii... și toate crucile de pedestrași. ODOBESCU, S. A.
      surse: DLRLC
    • [Dorobanții] erau în număr de 5000 cruci, sau 10000 oameni, și alcătuiau pedestrimea cea grea a țării. BĂLCESCU, O. I 13.
      surse: DLRLC
  • 13. (în) sintagmă Cruce de voinic (sau de om) = bărbat în toată puterea; bărbat bine făcut.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: voinic 4 exemple
    exemple
    • Dar nici nu știau ele, fetele din sat, ce cruce de voinic era Bodea. AGÎRBICEANU, S. P. 19.
      surse: DLRLC
    • Fruntea flăcăilor totuși era Nicolaie Dragoș, fratele învățătorului, o cruce de voinic, cu mustăcioara pana corbului, înalt și spătos, deștept, și harnic cît patru. REBREANU, R. I 130.
      surse: DLRLC
    • Ăștia să fie cruci de voinic? ei să ție potera în loc? DELAVRANCEA, S. 171.
      surse: DLRLC
    • Se rușină singur de sine, cum de să se arate el, cruce de voinic, așa puțin la inimă. ISPIRESCU, L. 388.
      surse: DLRLC
  • 14. (La cărțile de joc) Semn distinctiv având forma unei frunze de trifoi.
    surse: NODEX sinonime: treflă un exemplu
    exemple
    • Damă de cruce.
      surse: NODEX
  • 15. Compuse:

etimologie:

crucea-pământului

etimologie:

crucea-voinicului

etimologie:

ucigă-l-crucea cruce ucide

  • 1. Diavolul.
    surse: DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Chiar de nu-i fi tu ucigă-l crucea, tot n-ați îmblat cu lucru curat. CREANGĂ, P. 160.
      surse: DLRLC
    • Să nu vă mai găsească ucigă-l crucea. EMINESCU, N. 20.
      surse: DLRLC

etimologie: