CRUCI, crucesc, vb. IV. 1. Refl. Ase mira foarte tare de un lucru ciudat, neobișnuit, a rămîne cu gura căscată; a se minuna. Nu cumva ai învățat carte acolo la militărie? s-a crucit nenea Ghiță. SADOVEANU, M. C. 76. Oamenii se cruciră, le puseră toate la loc, cutremurați ca în fața unei taine, și îngropară iar lădița. AGÎRBICEANU, S. P. 27. Mamă-sa... s-a crucit privind Cusătura fetei. COȘBUC, P. I 245. El se cruci cînd văzu pe Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 101. 2. Tranz. (Rar) A așeza în formă de cruce, a încrucișa. Cu-a sale brațe sub capul lui crucite... Privește. ALECSANDRI, P. A. – Variantă:(regional) încruci (CREANGĂ, A. 34, SEVASTOS, N. 332, ȘEZ. VI 14) vb. IV.