3 intrări
- Coru
- cor (s.n.) hor
- cori (s.n.) cor
47 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CORI s. n. (Reg.) Pojar. ◊ Cori de vânt = vărsat de vânt. [Var.: cor s. n.] – Din rus. kor.
CORI s. n. (Reg.) Pojar. ◊ Cori de vânt = vărsat de vânt. [Var.: cor s. n.] – Din rus. kor.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORI s. n. (Reg.) Pojar. ◊ Cori de vânt = vărsat de vânt. [Var.: cor s. n.] – Din rus. kor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
COR2 s. n. v. cori.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COR2 s. n. v. cori.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
COR1, coruri, s. n. 1. Grup de cântăreți care execută împreună o compoziție muzicală. ◊ Loc. adv. În cor = (toți) deodată, în același timp, împreună. ◊ Expr. A face cor cu alții = a face cauză comună cu alții, a se solidariza cu alții (în scopuri rele). ♦ Compoziție muzicală destinată să fie cântată de mai multe persoane; executarea unei astfel de compoziții. 2. (În teatrul antic) Grup de actori care luau parte la desfășurarea acțiunii dramatice ca personaj colectiv, exprimând, prin cântec, recitare, mimică sau dans, opinia publică; p. ext. versurile cântate de acest grup. – Din lat. chorus. Cf. germ. Chor.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COR1, coruri, s. n. 1. Grup de cântăreți care execută împreună o compoziție muzicală. ◊ Loc. adv. În cor = (toți) deodată, în același timp, împreună. ◊ Expr. A face cor cu alții = a face cauză comună cu alții, a se solidariza cu alții (în scopuri rele). ♦ Compoziție muzicală destinată să fie cântată de mai multe persoane; executarea unei astfel de compoziții. 2. (În teatrul antic) Grup de actori care luau parte la desfășurarea acțiunii dramatice ca personaj colectiv, exprimând, prin cântec, recitare, mimică sau dans, opinia publică; p. ext. versurile cântate de acest grup. – Din lat. chorus. Cf. germ. Chor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
cor2 sn [At: VARLAAM, C. 254/1 / Pl: ~uri / E: lat chorus] (Înv) 1 (Înv) Horă. 2 Adunare. 3 Fân adunat pentru a se face căpițe. 4 Fân adunat cu grebla.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cor1 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 4 / V: (înv) hór(iu) / Pl: ~uri / E: lat chorus, cf ger Chor] 1 Grup de cântăreți care execută împreună o compoziție muzicală. 2 (Îlav) În ~ În același timp Si: deodată, împreună. 3 (Îe) A face ~ cu alții A face cauză comună cu alții. 4 (Îae) A se solidariza cu alții în scopuri rele. 5 (Fig) Grup de persoane cu manifestări sau concepții identice. 6 Compoziție muzicală destinată a fi cântată de către mai multe persoane. 7 Executare a unui cor (6). 8 Parte a bisericii unde cântă un cor (1). 9 (Ant) Grup de cântăreți și dansatori, care luau parte la ceremoniile pentru cultul zeilor. 10 (Ant) Grup de actori care luau parte la desfășurarea acțiunii unei tragedii ca personaj colectiv. 11 (Pex) Versuri cântate de un cor (10).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cor3 sn vz cori
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cori1 sn [At: DICȚ. / V: cor / E: rs корь] (Reg) 1 Pojar. 2 (Îs) ~ de vânt Vărsat de vânt.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cori2 vt [At: PAȘCA, GL. / Pzi: ~resc / E: nct] (Reg) 1 A aduna fânul în căpițe. 2 A grebla fânul. 3 A usca la soare iarba cosită.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mut, mută [At: PSALT. 57 / Pl: muți, ~e / E: ml mutus, -a, -um] 1 a (D. oameni) Care este lipsit de facultatea de a vorbi. 2 a (D. organele vorbirii) Lipsit de facultatea de a emite sunete articulate. 3 sm (Îe) A venit ~u la ușă Se spune despre un obiect care se pune în fața ușii, pentru a arăta că nu e nimeni acasă. 4 sm (D. jocurile de cărți; îe) A se juca cu ~ul A juca în absența celui de-al patrulea jucător, împărțind cărțile ca și când acesta ar fi de față. 5 sm (Îe) S-o spui (sau să i-o spui) lui ~u (de la Manutanță) S-o spui cui vrea să te creadă, căci eu nu e de crezut. 6 smf (Ban; Trs; îe) A bate (pe cineva) a ~u (sau a ~a) A bate pe cineva pe înfundate, mutește. 7 smp Ostași cărora li se tăia limba și care erau folosiți ca paznici la curtea împăraților și la palatele dregătorilor bizantini, turci etc. 8 sm (Rar) Călău. 9 a (D. animale) Care nu scoate strigătele caracteristice speciei. 10 a (D. acțiuni sau atitudini ale oamenilor) Care se face, se petrece în tăcere. 11 a (D. acțiuni sau atitudini ale oamenilor) Care nu se exprimă prin vorbe. 12 a (Îs) Cor ~ Ansamblu vocal care execută o melodie fără cuvinte. 13 a (Îs) Film ~ Film cinematografic care înregistrează numai imagini, nu și vorbirea personajelor, sunetele, zgomotele. 14 a (Îs) Scenă ~ă sau joc de scenă ~ Scenă sau joc de scenă dintr-o lucrare dramatică, în care personajele nu vorbesc, ci exprimă idei și sentimente prin gesturi. 15 a (Îs) Literă ~ă Literă care, deși scrisă în cadrul unui cuvânt, nu se pronunță. 16 a (D. sentimente) Care este atât de puternic, încât nu se poate exprima prin cuvinte. 17 a (D. vorbe) Spus în șoaptă Si: șoptit. 18 a (D. voce) Cu ton scăzut. 19 sma (Reg) Dans popular executat numai de feciori și în timpul căruia nici unul dintre ei nu vorbește. 20 sma (Reg) Melodie după care se dansează mutul (19). 21 a (D. oameni) Care, într-o anumită împrejurare, nu scoate nici o vorbă, păstrând tăcerea sau acționând în tăcere. 22 a (D. organele vorbirii) Care, într-o anumită împrejurare nu emite sunete articulate. 23 a (Reg; îs) Apă ~ă Apă adusă de la izvor sau de la fântână de către cineva care în tot timpul acestei acțiuni nu vorbește. 24 a (Reg; pex; îas) Apă neîncepută. 25 a (Îs) Hartă ~ă Hartă geografică pe care nu este scris nici un nume. 26 sf (Îs) Marea ~ă Armată, în care se execută ordinele fără a le comenta. 27 sma (Reg) Conducător secund în ceata călușarilor, care nu vorbește în timpul jocului și care, adesea mascat și îmbrăcat caraghios, reprezintă personajul comic al cetei Si: (reg) cloj, mutulică (6), primicer, zbicer. 28 a (Trs; Mar) Bâlbâit. 29-30 smf, a (Om) morocănos Si: (reg) mutac, mutăreț. 31 a (Pex; d. elemente ale naturii, așezări umane) Liniștit. 32 a (D. elemente ale naturii) Odihnitor. 33 a (D. elemente ale naturii) Senin. 34 a (D. săli de spectacole, de concert etc.) În care vibrațiile sonore nu se repercutează. 35 smf (Reg) Om nepriceput Si: prostălău, tont, idiot. 36 smf {Reg) Om zăpăcit. 37 smf (Reg) Epitet depreciativ pentru soț sau soție. 38 sm (Reg) Flăcău îmbrăcat ca o paparudă. 39 sm (Reg) Măscăciri la nuntă. 40 sm (Trs; Mol; euf) Drac. 41 (Îe) Intră ~ul în el Se spune despre cineva aprig, energic. 42 sf (Mtp; Mol, Buc) Ființă supranaturală malefică. 43 smf (Trs) Pușculiță. 44 a Căruia nu-i place să vorbească mult. 45 a Care este tăcut din fire Si: taciturn. 46 av Fără zgomot.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
muța vt [At: LB / Pzi: muț / E: fo cf asmuța] (Trs; d. câini) 1 A întărâta. 2 A asmuți.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORI s. m. pl. (Reg.) Pojar. ◊ Cori de vânt = vărsat de vânt. – Din rus. kor.
- sursa: DEX '75 (1975)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
COR, coruri, s. n. 1. Grup de cîntăreți care execută împreună muzică vocală. Ea s-a dus între fete, iau vorbă despre un cor, corul lor care a fost întrecut de corul colhozului vecin: cum să se lase? CAMILAR, TEM. 51. Corul de fete și flăcăi fu înjghebat de învățătorul Dragoș. REBREANU, R. I 220. ◊ Loc. adv. În cor = (toți) deodată, în același timp, împreună, laolaltă. Noi facem pe cei din Băilești, strigau în cor Grigoraș și orfanii lui. BUJOR, S 171. Întinsele păduri În cor își cîntă doina, cu zeci de mii de guri. COȘBUC, P. I 258. ◊ Expr. A face cor cu alții = a face cauză comună cu alții, a se solidariza cu alții, a se alătura altora în scopuri rele. ♦ Compoziție muzicală destinată să fie cîntată de mai multe persoane; executarea unei astfel de bucăți. Coruri noi răsună-n țară nouă, Pădurea crește tînără și deasă, Și din țărîna proaspătă și grasă Se-nalță holde-n rouă. BENIUC, V. 146. 2. (În teatrul antic) Grup de actori care luau parte la desfășurarea acțiunii dramatice ca personaj colectiv, exprimînd, prin cîntece, opinia publică; p. ext. versurile cîntate în cor. Tragedia Ecubei [are]... acest frumos cor a troienelor. NEGRUZZI S. I 4. – Variantă: (învechit) hor (ODOBESCU, S. II 315) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORI s. m. sg. (Mold.) Pojar. Coriul ori pojarul e boală primejdioasă. ȘEZ. III 177. Pasăre de pe harag, Rău m-ai blestemat să zac Ori de cori, ori de vărsat, Ori de dor de-amorezat. ȘEZ. VII 87. Cori de vînt = vărsat de vînt.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HOR2 s. n. v. cor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COR s.n. 1. Grup de personaje care participă ca un personaj colectiv în desfășurarea acțiunii unei opere dramatice în teatrul antic, cântând versuri; (p. ext.) versurile cântate de acest grup. 2. Grupare de cântăreți care execută împreună muzică vocală. ◊ A face cor cu alții = a face cauză comună cu alții (în scopuri rele). ♦ Compoziție muzicală destinată a fi cântată de mai multe persoane; execuția unei asemenea compoziții. 3. Parte a bisericii unde stă și cântă ansamblul coral în timpul slujbei. [Var. hor s.n. / < lat. chorus, gr. khoros, cf. it. coro, germ. Chor].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HOR s.n. v. cor.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COR s. n. I. 1. (în teatrul antic) grup de personaje care participa ca un personaj unic în desfășurarea acțiunii unei opere dramatice, dansând și cântând versuri. 2. ansamblu de cântăreți care execută împreună muzică vocală. ◊ (fig.) grup, mulțime. 3. compoziție muzicală destinată a fi cântată de un cor (2). II. ansamblul navelor, centrală și laterale, ale unei biserici (catolice). (< lat. chorus, gr. khoros, it. coro)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COR ~uri n. 1) Formație de cântăreți organizați după criteriul vocilor, care execută o piesă muzicală vocală. ◊ În ~ la unison; împreună. 2) Compoziție muzicală destinată pentru un astfel de ansamblu. 3) (în teatrul antic) Grup de actori care simboliza în cadrul unui spectacol un personaj colectiv, întruchipând prin cântece, dansuri, gesturi opinia publică. 4) (în biserica catolică) Parte a bisericii unde stau cântăreții. /<lat. chorus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CORI m. pop. Boală de copii contagioasă care se manifestă prin apariția de pete roșii pe piele; rujeolă; pojar. /<rus. kori
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cor n. 1. reunire de persoane cari cântă împreună; 2. cântare executată de un cor; 3. poezie lirică în tragediile vechi și în unele tragedii moderne: corurile din Atalia lui Racine; 4. compozițiune de muzică, constând din mai multe părți executate de mai multe voci pentru fiecare parte: cor de Rossini; 5. partea bisericii unde se cântă oficiul divin; cele nouă coruri de îngeri, cele nouă ordini ale ierarhiei cerești.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N63) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cori (s.n.) cor
- exemple
- Coriul ori pojarul e boală primejdioasă. ȘEZ. III 177.surse: DLRLC
- Pasăre de pe harag, Rău m-ai blestemat să zac Ori de cori, ori de vărsat, Ori de dor de-amorezat. ȘEZ. VII 87.surse: DLRLC
- 1.1. Cori de vânt = vărsat de vânt.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- limba rusă korsurse: DEX '98 DEX '09
cor (s.n.) hor
- 1. Grup de cântăreți care execută împreună o compoziție muzicală.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exempleexemple
- Ea s-a dus între fete, iau vorbă despre un cor, corul lor care a fost întrecut de corul colhozului vecin: cum să se lase? CAMILAR, TEM. 51.surse: DLRLC
- Corul de fete și flăcăi fu înjghebat de învățătorul Dragoș. REBREANU, R. I 220.surse: DLRLC
- exemple
- Noi facem pe cei din Băilești, strigau în cor Grigoraș și orfanii lui. BUJOR, S 171.surse: DLRLC
- Întinsele păduri În cor își cîntă doina, cu zeci de mii de guri. COȘBUC, P. I 258.surse: DLRLC
-
- 1.3. expresie A face cor cu alții = a face cauză comună cu alții, a se solidariza cu alții (în scopuri rele).surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.4. Compoziție muzicală destinată să fie cântată de mai multe persoane; executarea unei astfel de compoziții.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exempluexemple
- Coruri noi răsună-n țară nouă, Pădurea crește tînără și deasă, Și din țărîna proaspătă și grasă Se-nalță holde-n rouă. BENIUC, V. 146.surse: DLRLC
-
-
- 2. (În teatrul antic) Grup de actori care luau parte la desfășurarea acțiunii dramatice ca personaj colectiv, exprimând, prin cântec, recitare, mimică sau dans, opinia publică.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exempluexemple
- Tragedia Ecubei [are]... acest frumos cor a troienelor. NEGRUZZI S. I 4.surse: DLRLC
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- 3. Parte a bisericii unde stă și cântă ansamblul coral în timpul slujbei.surse: DN
- 4. Ansamblul navelor, centrală și laterale, ale unei biserici (catolice).surse: MDN '00
etimologie:
- limba latină chorussurse: DEX '09 DEX '98 DN
- cf. limba germană Chorsurse: DEX '09 DEX '98 DN