cor, coruri s. n. 1. (În antichitate) Grup de cântăreți și dansatori care luau parte la riturile de cult ale unor zei. ♦ Grup de persoane care cântau versuri (însoțindu-le cu mișcări ritmice) în tragedii, luând parte la acțiune ca un singur personaj. 2. (Astăzi) Grup de cântăreți care execută împreună o compoziție muzicală (instrumentală, la un concert etc.). ◊ Cor bisericesc = grup de coriști care cântă (într-o biserică) la sfintele slujbe. ◊ Expr. (A cânta) în cor = împreună cu toții, toți laolaltă. ◊ A face cor cu alții = a face cauză comună, a se uni cu alții. 3. Partea bisericii unde cântă corul; pod, cafas. – Din lat. chorus, cf. germ. Chor.