5 intrări

Articole pe această temă:

84 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÁRTE, cărți, s. f. I. 1. Scriere cu un anumit subiect, tipărită și legată sau broșată în volum. ◊ Carte albastră (sau albă, neagră etc.) = publicație oficială a unui guvern care conține documente justificative privitoare la o problemă politică. ◊ Expr. A vorbi (sau a spune) ca la (sau ca din) carte = a vorbi ca un om învățat; a vorbi așa cum trebuie; a face caz de erudiția sa, a fi pedant. A se pune pe carte = a se apuca serios de învățat. Cum scrie la carte = așa cum trebuie, cum se cere. Om de carte = persoană care citește, studiază mult; cărturar. ♦ Diviziune mai mare decât un capitol a unei scrieri de proporții mari. 2. Fig. Cunoștințe de scriere și de citire; învățătură, știință, cultură. Ai carte, ai parte. 3. Registru. II. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Carnet cu date personale, care atestă sau conferă unei persoane anumite drepturi. Carte de membru.Carte de muncă = document (în formă de caiețel) care cuprinde date privitoare la activitatea unei persoane (vechime în muncă, locul de muncă) și care servește acesteia pentru anumite drepturi (pensie, retribuție, concediu etc.); carnet de muncă. 2. Bucată de carton, cu însemnări scrise sau tipărite, căreia i se dau diferite întrebuințări: pentru corespondență (carte poștală), ca permis de intrare la un concert, la o bibliotecă (carte de intrare) indicând numele (profesia, adresa etc.) unei persoane (carte de vizită) etc. ♦ Fiecare dintre cele 52 sau 32 de cartoane dreptunghiulare, diferențiate după culorile, semnele și figurile imprimate pe ele și întrebuințate la anumite jocuri de noroc. ◊ Expr. A da cărțile pe față = a-și arăta gândurile sau planurile, a spune adevărul. A (-și) juca ultima carte = a face o ultimă încercare (riscând) în vederea atingerii unui scop. A juca cartea cea mare = a depune toate eforturile și a se avânta cu toate riscurile într-o confruntare (disperată) în scopul atingerii unui ideal. A da în cărți = a ghici viitorul cu ajutorul cărților de joc. III. (Înv. și pop.) 1. Scrisoare. 2. Ordin scris, emis de o autoritate. 3. Act scris, document; dovadă. Carte de judecată = hotărâre, sentință judecătorească. – Refăcut din cărți (pl. lui *cartă < lat. charta), prin analogie cu parte-părți; (II) din fr. carte.

CÂRTÍ, cârtesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și exprima (mereu) nemulțumirea prin murmure sau critici (făcute de obicei în absența celui în cauză); a se plânge, a protesta (mereu). – Et. nec.

CÂRTÍ, cârtesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și exprima (mereu) nemulțumirea prin murmure sau critici (făcute de obicei în absența celui în cauză); a se plânge, a protesta (mereu). – Et. nec.

SCORPIÓN, scorpioni, s. m. 1. Nume dat mai multor specii de arahnide având la extremitatea posterioară glande veninoase, care se deschid în vârful unui ac; scorpie (1). ◊ Scorpionul-de-cărți = scorpion minuscul, fără coadă și fără glande veninoase, având patru perechi de picioare și o pereche de foarfeci lungi, care trăiește printre filele cărților (Chelifer cancroides). 2. N. pr. art. Numele unei constelații zodiacale din emisfera sudică. ♦ Numele unuia dintre cele 12 semne ale zodiacului; Scorpie (2). [Pr.: -pi-on] – Din fr. scorpion, lat. scorpio, -onis.

carte sf [At: COD. VOR. 38/5 / V: (înv) ~tă / Pl: cărți / E: lat charta, cf fr carte] 1 (Îvp) Scrisoare. 2 (Îvp; spc) Scrisoare de recomandare. 3 (Îvp; îs) ~ de cărat Act de transport Cf foaie de parcurs. 4 (Îvp; îs) ~ albă Hârtie (albă) de scris. 5 (Îvp) Ordin scris, emis de o autoritate (domnească). 6 (Îvp) Act scris Si: document. 7 (Îvp) Dovadă. 8 (Îvp; îe) Ai ~, ai parte Dacă ai act de proprietate asupra unui bun, ți se recunoaște dreptul de stăpân. 9 (Pex; îae) Ai învățătură, cunoștințe, poți reuși în viață. 10 (Îvp; îs) ~ de judecată Sentință judecătorească (scrisă). 11 (Îvp; îs) ~ deschisă, de obștie Publicație. 12 (Înv; îs) ~ cu limbă de moarte Testament. 13 (Bis; înv; îs) ~ de blestem sau de afurisenie Scrisoare din partea unui arhiereu, prin care una sau mai multe persoane, sub amenințarea anatemei, sunt obligate să mărturisească adevărul cu privire la o crimă, la un litigiu. 14 (Înv; îs) ~ de lăsăciune Sentință de divorț. 15 (Înv; îs) ~ de voie veghiată Permisiune de a merge undeva și a se întoarce Si: permis de liberă trecere. 16 Scriere cu un anumit subiect, tipărită și legată sau broșată în volum. 17 (Îs) ~ albastră (sau albă, neagră etc.) Publicație oficială a unui guvern care conține documente justificative privitoare la o problemă politică. 18 (Îe) A vorbi (sau a spune) ca la (sau ca din) ~ A vorbi ca un om învățat. 19 (Îae) A vorbi așa cum trebuie, cum se cuvine. 20 (Îae) A face caz de erudiția sa Si: a fi pedant. 21 (Îe) A se pune (cu burta) pe ~ A se apuca (serios) de învățat. 22 (Îs) Om de ~ Cărturar. 23 (Îe) Cum scrie la ~ Așa cum trebuie, cum se cere. 24 (Înv; îs) ~a cântecelor Cântarea cântărilor. 25 (Înv; îs) ~a neamului Genealogie. 26 (Îvp; îs) ~ de școală Manual. 27 (Îs) ~ de bucate Carte (16) care conține rețete de mâncăruri. 28 (Pop; îs) Din ~ Ornament cusut pe ie, nedefinit mai îndeaproape. 29 Diviziune mai mare decât un capitol a unei scrieri de proporții mari. 30 (Fig) Cunoștințe de scriere și citire Si: învățătură. 31 (Fig) Erudiție. 32 (Îe) A nu ști boabă de ~ A nu ști să scrie și să citească. 33 (Îe) A fi tobă de ~ A fi foarte învățat, erudit. 34 (Înv; îs) Sfânta ~ Biblia. 35 Registru. 36 (Finanțe; îs) ~a depunerilor spre fructificare Registru mare în care banca ține evidența deponenților. 37 (Iuz; îs) ~ de gir Cont de gir. 38 (Urmat de prepoziții introduse prin prepoziția „de”) Carnet cu date personale, care atestă sau conferă unei persoane anumite drepturi. 39 (Îs) ~ de muncă Carnet de muncă. 40 Bucată de carton, cu însemnări scrise sau tipărite, căreia i se dau diferite întrebuințări: pentru corespondență (~ poștală), ca permis de intrare la bibliotecă (~ de intrare), indicând numele, profesiunea, adresa etc. unei persoane (~ de vizită) etc. 41 (Șîs ~ de joc) Fiecare dintre cele 52 sau 32 de cartoane dreptunghiulare, diferențiate după culorile, semnele și figurile imprimate pe ele și întrebuințate la anumite jocuri de noroc. 42-43 (Îe) A da cărțile pe față A-și arăta gândurile sau planurile. 44 (Îae) A spune adevărul (după ce mai întâi a încercat să-l ascundă). 45 (Îe) A-(și) juca ultima ~ A face o ultimă încercare (riscând) în vederea atingerii unui scop. 46 (Îe) A juca ~a cea mare A depune toate eforturile și a se avânta, cu toate riscurile, într-o confruntare (desperată) în scopul atingerii unui ideal. 47 (Îe) A da în cărți A încerca să ghicești viitorul cu ajutorul cărților (41) de joc. 48 (Nob) Stomacul al treilea al rumegătoarelor, a cărui cavitate interioară este îmbrăcată în membrană.

cârtí [At: CORESI, PS. 153 V: căr~, ~tá / Pzi: ~tésc / E: nct] 1 vi (Pop) A-și exprima (mereu) nemulțumirea prin murmure sau critici. 2 vi (Pop) A protesta (tot timpul). 3 vt (Pop; c. este omul) A certa. 4 vt (Pop; c. este omul) A defăima. 5 vt (Ban) A sfâșia. 6 vt (Reg) A dori. 7 vt (Reg) A îndemna.

scorpion sm [At: EPISCUPESCU, PRACTICA 26/28 / P: ~pi-on / V: (reg) șc~ / Pl: ~i / E: fr scorpion cf lat scorpio, -onis] 1 Specii de arahnide cu glande veninoase care se deschid în vârful unui ac aflat în partea din spate a abdomenului și cu maxilarele dezvoltate ca niște clești Si: (îvp) scorpie (1). 2 (Îc) ~ul de cărți Specie de arahnid mic, asemănător cu scorpionul (1), dar lipsit de glandele veninoase, care trăiește prin filele cărților vechi, hrănindu-se cu insecte dăunătoare cărților Si: chelifer, (rar) scorpia cărților, scorpia de hârtie (Chelifer cancroides). 3 (Îc) ~-de-baltă Insectă heteropteră acvatică de culoarea mâlului, cu corpul turtit și cu picioarele anterioare în formă de clește (Nepa cinerea). 4 (art; și ca np) Constelație zodiacală din emisfera australă. corectată

CÁRTE, cărți, s. f. I. 1. Scriere cu un anumit subiect, tipărită și legată sau broșată în volum. ◊ Carte albastră (sau albă, neagră etc.) = publicație oficială a unui guvern care conține documente justificative privitoare la o problemă politică. ◊ Expr. A vorbi (sau a spune) ca la (sau ca din) carte = a vorbi ca un om învățat; a vorbi așa cum trebuie; a face caz de erudiția sa, a fi pedant. A se pune pe carte = a se apuca serios de învățat. Cum scrie la carte = așa cum trebuie, cum se cere. Om de carte = persoană care citește, studiază mult; cărturar. ♦ Diviziune mai mare decât un capitol a unei scrieri de proporții mari. 2. Fig. Cunoștințe de scriere și de citire; învățătură, știință, cultură. Ai carte, ai parte. 3. Registru. II. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Carnet cu date personale, care atestă sau conferă unei persoane anumite drepturi. Carte de membru.Carte de muncă = carnet de muncă. 2. Bucată de carton, cu însemnări scrise sau tipărite, căreia i se dau diferite întrebuințări: pentru corespondență (carte poștală), ca permis de intrare la un concert, la o bibliotecă (carte de intrare), indicând numele (profesiunea, adresa etc.) unei persoane (carte de vizită) etc. ♦ Fiecare din cele 52 sau 32 de cartoane dreptunghiulare, diferențiate după culorile, semnele și figurile imprimate pe ele și întrebuințate la anumite jocuri de noroc. ◊ Expr. A da cărțile pe față = a-și arăta gândurile sau planurile, a spune adevărul. A(-și) juca ultima carte = a face o ultimă încercare (riscând) în vederea atingerii unui scop. A juca cartea cea mare = a depune toate eforturile și a se avânta cu toate riscurile într-o confruntare (desperată) în scopul atingerii unui ideal. A da în cărți = A pretinde că ghicește viitorul cu ajutorul cărților de joc. III. (Înv. și pop.) 1. Scrisoare. 2. Ordin scris, emis de o autoritate. 3. Act scris, document; dovadă. ◊ Carte de judecată = hotărâre, sentință judecătorească. – Refăcut din cărți (pl. lui *cartă < lat. charta), prin analogie cu parte-părți; (II) din fr. carte.

SCORPIÓN, scorpioni, s. m. 1. Nume dat mai multor specii de arahnide având la extremitatea posterioară glande veninoase, care se deschid în vârful unui ac; scorpie (1). ◊ Scorpionul de cărți =scorpion minuscul, fără coadă și fără glande veninoase, având patru perechi de picioare și o pereche de foarfece lungi, care trăiește printre filele cărților (Chelifer cancroides). 2. (Art.) Numele unei constelații zodiacale din emisfera sudică; numele unuia dintre cele 12 semne ale zodiacului; Scorpie (2). [Pr.: -pi-on] – Din fr. scorpion, lat. scorpio, -onis.

CÁRTE, cărți, s. f. I. 1. Scriere (literară, științifică, didactică etc.) tipărită (sau destinată tiparului) și legată sau broșată în volum. A scrie (a tipări, a citi) o carte.Îmi defilează pe dinainte toată istoria pînă la sfîrșitul cărții. SAHIA, N. 49. Rar îl vedeai cu cartea-n mînă, căci, mai la urmă, nici nu prea avea cărți de școală. HOGAȘ, DR. II 120. Ai voit, amice, ca mai nainte de a o tipări, să citesc eu, în manuscript, cartea romînească ce tu ai compus. ODOBESCU, S. III 9. Cîmpul alb, oile negre, cine le vede nu le crede, cine le paște le cunoaște (= Cartea) ◊ (Cu determinări indicînd natura, felul scrierii) Carte de școală. Carte de citire. Carte de bucate. Carte albastră (sau albă etc.) = publicație oficială a unui guvern, care conține documente justificative cu privire la o anumită chestiune politică. ◊ Expr. A vorbi (sau a spune) ca din carte = a vorbi ca un om învățat, înțelepțește; a face caz de erudiția sa, a fi pedant. Carte de căpătîi v. căpătîi. ♦ Diviziune mai extinsă decît un capitol a unei opere literare de proporții mari. Eneida este compusă din 12 cărți. 2. Fig. Cunoștințe de scriere și citire; învățătură, știință, instrucție, cultură, erudiție. Vacă-Mare e boier get-beget, strănepot al Țifescului, bolborosește trei vorbe franțuzești, nu știe carte, abia poate iscăli și brațul lui ține gîrbaciul stăpînirii asupra «prostimii». SADOVEANU, N. F. 47. Postelnicul Ștefan Meșter își petrecuse o parte din tinereță la Veneția, unde învățase carte latinească. SADOVEANU, F. J. 516. Întrecea mai pe toți băieții și din carte, dar și din nebunii. CREANGĂ, A. 2. ◊ Expr. A se pune pe carte = a se apuca serios de învățat. A fi tobă (sau burduf) de carte v. tobă. A nu ști boabă de carte = a nu ști nici citi nici scrie. Sărmane omule, dacă nu știi boabă de carte, cum ai să mă înțelegi? CREANGĂ, A. 17. Om al cărții sau om de carte = om care citește mult, căruia îi place să studieze, să învețe; cărturar. Cum scrie Ia Carte = așa cum trebuie, cum se cere; reglementar. 3. (Învechit și popular) Registru. C-o mînă pe carte scrie Și cu alta-mi face mie Să merg în cănțelărie. Să mă-nvăț și eu a scrie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 26. ▭ Cartea mare = registru contabil principal care conține rezumatul tuturor conturilor. Carte de imobil = registru mic în care se notează diferite date privitoare la locatarii unui imobil. II. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») 1. Carnet cu date personale, care atestă sau conferă anumite drepturi unei persoane. Carte de membru = carnet care dovedește apartenența cuiva la o organizație politică, de masă, profesională, la o societate culturală, științifică etc. Eu zic să puie pe masă cartea de membru. DUMITRIU, N. 247. Le arăta unde să se ducă pentru a căpăta cartea de membru. PAS, Z. IV 54. Carte de muncă = carnet pe care-l posedă fiecare salariat și în care sînt înscrise date în legătură cu activitatea lui profesională; carnet în care se ține evidența zilelor-muncă ale membrilor gospodăriilor agricole colective. Brigadierul calculează cel puțin o dată pe săptămînă numărul de zile-muncă efectuate de fiecare colectivist și le trece în cartea de muncă a acestuia. STAT. GOSP. AGR. 35. 2. Bucată de carton, cu însemnări tipărite sau scrise cu mîna, căreia i se dau diferite întrebuințări, Carte poștală = bucată de carton de formă dreptunghiulară, cît un sfert de coală, care servește pentru corespondență; p. ext. conținutul corespondenței scrise pe acest carton. Cartea poștală, deși alcătuită de o mînă neîndemînatică, era așa făcută încît să poată străbate opreliștile pînă la Malu-Surpat. SADOVEANU, M. C. 75. Carte de vizită = bucată mică de carton pe care e tipărit numele (adesea și titlurile, profesiunea, adresa) unei persoane. Carte de intrare = permis de intrare la o bibliotecă publică, la un concert etc. 3. (Uneori determinat prin «de joc») Fiecare dintre cele 52 sau 32 de bucăți de carton diferențiate după culori și după figurile însemnate pe unele dintre ele și întrebuințate la jocuri de noroc. Pe ici pe colo, pe la mese, se zăreau grupe de jucători de cărți, oameni cu părul în dezordine, ținînd cărțile într-o mînă ce tremura, plesnind din degete cu ceelaltă înainte de-a bate, mișcîndu-și buzele fără a zice o vorbă. EMINESCU, N. 37. Nu pot să bat măcar o carte!... Ce ghinion! ALECSANDRI, T. I 161. Trageți toți cîte-o carte! ALEXANDRESCU, P. 89. ◊ Expr. A da cărțile pe față = a-și da pe față gîndurile, a-și arăta planurile. A (sau a-și) juca ultima carte = a întrebuința, în mod riscat, cele din urmă mijloace de care dispui, a face o ultimă încercare pentru a izbuti într-o împrejurare, într-o afacere etc. (Azi rar) A da în cărți = a face, cu ajutorul cărților de joc, prevestiri cu privire la viitorul cuiva (obicei bazat pe superstiții).III. (Învechit și popular) 1. Scrisoare, epistolă, răvaș. [Sindipa filozoful] ar fi putut... să scrie sfetnicului măriei-tale Aban carte în care să arate răutatea și primejdia săptămînii ce a trecut. SADOVEANU, D. P. 137. Împăratul... căzînd în zăcare, a scris carte frăține-său, craiului, să-i trimită grabnic pe cel mai vrednic dintre nepoți. CREANGĂ, P. 184. De din vale de Rovine Grăim, doamnă, cătră tine, Nu din gură, ci din carte, Că ne ești așa departe. EMINESCU, O. I 149. Mîne să-mi faci carte către Barbu și poruncă de învîrtejire Neagului. ODOBESCU, S. A. 98. 2. Ordin scris emis de o autoritate. Scrie carte împăratul, scoate veste-n țara toată, Cine s-ar găsi pe fete de la zmei să i le scoată, Să le ieie de neveste. EMINESCU, L. P. 124. Na, mîndruțo, vin’ și bea, Că mai mult nu mi-i vedea, C-a venit o carte iute, Să mă duc între regute. JARNÍK-BÎRSEANU,312. 3. Act scris, document, înscris; dovadă. Răzășia... mi-ai mîncat-o de haram, cu cărți minciunoase, cu plastografii. ALECSANDRI, T. 1585. Sînt din neamul răzășesc... Și am cărți bune domnești, Din domni vechi moldovenești. SEVASTOS, C. 320. Mîndră, zău, mărturisesc Că pe tine te iubesc; Dau-ți carte de la mine Că nu m-oi lăsa de tine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 380. ◊ Expr. Ai carte, ai parte = a) dacă ai acte, ți se recunoaște dreptul; b) dacă ai știință de carte, obții mai ușor succese în viață. ♦ Carte de judecată = hotărîre, sentință judecătorească.

CÎRTÍ, cîrtesc, vb. IV. Intranz. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de», «împotriva», «contra», «asupra», «pentru» etc.) A-și exprima nemulțumirea prin murmur sau critici, a se plînge, a protesta, a dezaproba. Făcea tot ce i se spunea, de nimic nu cîrtea – nimic nu dorea. VLAHUȚĂ, O. A. 139. Soacra nu trebuie să fie cu gura mare și să tot cîrtească de toate cele. CREANGĂ, P. 4. Începu a cîrti și a se plînge. BĂLCESCU, O. II 218. 2. Tranz. A certa, a mustra, a critica, a cicăli. Au început să-l cam cîrtească pentru daunele ce i-au făcut. SBIERA, P. 10. Dac-o întrebi, dac-o cîrtești, Ea zice c-o bănuiești. TEODORESCU, P. P. 345.

SCORPIÓN, scorpioni, s. m. 1. Animal din clasa arahnidelor, care trăiește în țările calde și a cărui înțepătură este foarte veninoasă (Buthus); specie mai mică, neveninoasă, a acestui animal, care trăiește în țara noastră (Euscorpius carpathicus). [Soția lui Nicola] a murit mușcată de un scorpion. BART, E. 281. ◊ Compuse: scorpionul-de-cărți = scorpion minuscul, fără coadă și fără otravă, cu patru perechi de picioare și o pereche de foarfeci lungi, care trăiește printre filele cărților vechi (Chelifer cancroides); scorpion-de-baltă = insectă acvatică din neamul ploșniței, cu prima pereche de picioare conformată pentru apucat (Nepa cinerea). 2. Numele unei constelații din emisfera sudică.

CÁRTE, cărți, s. f. I. 1. Scriere tipărită și legată sau broșată în volum. ◊ Carte albastră (sau albă, neagră etc.) = publicație oficială a unui guvern, conținând documente justificative privitoare la o problemă politică. ◊ Expr. A vorbi (sau a spune) ca din carte = a vorbi ca un om învățat; a face caz de erudiția sa, a fi pedant. ♦ Diviziune mai mare decât un capitol a unei scrieri de proporții mari. 2. Fig. Cunoștințe de scriere și citire; învățătură, știință, cultură. ◊ Expr. A se pune pe carte = a se apuca serios de învățat. Cum scrie la carte = așa cum trebuie, cum se cere. Om de carte = persoană care citește, studiază mult; cărturar. 3. Registru. II. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Carnet cu date personale, care atestă sau conferă unei persoane anumite drepturi. Carte de membru. Carte de muncă. 2. Bucată de carton, cu însemnări scrise sau tipărite, căreia i se dau diferite întrebuințări: servește pentru corespondență (carte poștală), ca permis de intrare la un concert, la o bibliotecă (carte de intrare), conține numele (profesiunea, adresa etc.) unei persoane (carte de vizită) etc. ♦ Fiecare dintre cele 52 sau 32 de bucăți de carton, diferențiate după culorile, semnele și figurile însemnate pe ele și întrebuințate la jocuri de noroc. ◊ Expr. A da cărțile pe față = a-și da pe față gândurile, a-și arăta planurile. A(-și) juca ultima carte = a face o ultimă încercare pentru atingerea unui scop. A da în cărți = a pretinde că face prevestiri cu ajutorul cărților de joc. III. (Înv. și pop.) 1. Scrisoare. 2. Ordin scris, emis de o autoritate. 3. Act scris, document; dovadă. Ai carte, ai parte (= dacă ai studii, poți ajunge departe). ♦ Carte de judecată = hotărâre, sentință judecătorească. – Lat. charta.

CÂRTÍ, cârtesc, vb. IV. Intranz. 1. A-și exprima nemulțumirea prin murmure sau critici; a se plânge, a protesta. 2. Tranz. (Rar) A certa, a critica; a cicăli.

cárte de crédit s. f. Cartelă magnetică, cu ajutorul căreia se pot face plăți electronice ◊ „Serviciile poștale ale Marii Britanii experimentează noi tipuri de aparate telefonice automate care sunt utilizate nu prin introducerea unor monezi, ci a unor cărți speciale de credit fabricate din plastic. Pe videoindicatorul aparatului telefonic apare suma care reprezintă costul convorbirii.” Sc. 29 XII 81 p. 5. ◊ „Visa International oferă șase produse de bază care se potrivesc diferitelor operațiuni de casă. Acestea sunt: Classic Card (carduri clasice), care poate fi folosită drept carte de credit, carte de schimb sau carte de debit.” R.l. 1 IX 93 p. 4; v. și cod confidențial, hologramă, shoping (din fr. carte de crédit)

cárte-documént s. f. Carte cu valoare documentară ◊ „O carte-document despre Eminescu.” R.l. 1 VIII 74 p. 1. ◊ „«Toamna pătimirii noastre» – de Vartan Arachelian – este o foarte bună carte-document despre participarea României la primul război mondial, o evocare a unui moment de răscruce din istoria dobândirii unității noastre naționale.” Sc. 18 III 80 p. 4; v. și Săpt. 10 II 78 p. 3 (din carte + document, după fr. livre-document; DMC 1975)

cárte-evenimént s. f. Carte a cărei apariție constituie un eveniment ◊ „O carte-eveniment: Octavian Goga – «Ne învață Mărășeștii»” Săpt. 24 II 84 p. 7. ◊ „«Euharistia» [...] reprezintă pentru ortodoxia românească o carte-eveniment. R.l. 19 III 93 p. 2 (din carte + eveniment)

cárte-fílm s. f.„În Franța a început o nouă industrie: de la «film» la «carte», în sensul editării unor somptuoase volume [...] cu prefețe, note și dosare critice, biofilmografie de autori și de interpreți. Este inițiativa casei de cultură Balland, care a lansat deja o primă serie din aceste cărți-filme din opera cinematografică a unor mari realizatori precum Carné [...], Renoir [...], Godard [...]” R.lit. 20 III 75 p. 22 (din carte + film, după model fr.)

CÁRTE cărți f. 1) Scriere tipărită, legată sau broșată în volum. ◊ ~ de căpătâi lucrare preferată de cineva, absolut indispensabilă într-un domeniu de activitate. 2) fig. Bagaj de cunoștințe pe care le posedă cineva; învățătură; studii. ◊ A face ~ a însuși cunoștințe. A ști ~ a fi om învățat. A vorbi ca din ~ a vorbi ca un om învățat. A lega ~ea de gard a renunța la învățătură. 3) Document oficial, cu date personale care confirmă drepturile unei persoane; carnet. ~ de muncă. 4) Bucată de carton de dimensiuni mici, care conține diferite însemnări și servește la anumite scopuri. ~ de vizită. ~ poștală. ~ de joc. 5) înv. Comunicare în scris trimisă cuiva; scrisoare; răvaș. A trimite ~. 6) înv. Caiet unde se fac diferite însemnări cu caracter administrativ; registru. ~ de imobil. [G.-D. cărții] /<lat. charta

A CÂRTÍ ~ésc intranz. A-și manifesta nemulțumirea (bombănind). /Orig. nec.

arată toate definițiile

Intrare: Cartea
Cartea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cartea
Intrare: à la carte
  • pronunție: cart
compus
  • à la carte
Intrare: carte
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carte
  • cartea
plural
  • cărți
  • cărțile
genitiv-dativ singular
  • cărți
  • cărții
plural
  • cărți
  • cărților
vocativ singular
plural
Intrare: cârti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cârti
  • cârtire
  • cârtit
  • cârtitu‑
  • cârtind
  • cârtindu‑
singular plural
  • cârtește
  • cârtiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cârtesc
(să)
  • cârtesc
  • cârteam
  • cârtii
  • cârtisem
a II-a (tu)
  • cârtești
(să)
  • cârtești
  • cârteai
  • cârtiși
  • cârtiseși
a III-a (el, ea)
  • cârtește
(să)
  • cârtească
  • cârtea
  • cârti
  • cârtise
plural I (noi)
  • cârtim
(să)
  • cârtim
  • cârteam
  • cârtirăm
  • cârtiserăm
  • cârtisem
a II-a (voi)
  • cârtiți
(să)
  • cârtiți
  • cârteați
  • cârtirăți
  • cârtiserăți
  • cârtiseți
a III-a (ei, ele)
  • cârtesc
(să)
  • cârtească
  • cârteau
  • cârti
  • cârtiseră
Intrare: scorpionul-de-cărți
scorpionul-de-cărți substantiv masculin articulat
  • silabație: scor-pi-o-
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scorpionul-de-cărți
plural
  • scorpionii-de-cărți
genitiv-dativ singular
  • scorpionului-de-cărți
plural
  • scorpionilor-de-cărți
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

carte

  • 1. Scriere cu un anumit subiect, tipărită și legată sau broșată în volum.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: cărticică / cărticea augmentative: cărțoi 6 exemple
    exemple
    • A scrie (a tipări, a citi) o carte.
      surse: DLRLC
    • Îmi defilează pe dinainte toată istoria pînă la sfîrșitul cărții. SAHIA, N. 49.
      surse: DLRLC
    • Rar îl vedeai cu cartea-n mînă, căci, mai la urmă, nici nu prea avea cărți de școală. HOGAȘ, DR. II 120.
      surse: DLRLC
    • Ai voit, amice, ca mai nainte de a o tipări, să citesc eu, în manuscript, cartea romînească ce tu ai compus. ODOBESCU, S. III 9.
      surse: DLRLC
    • Cîmpul alb, oile negre, cine le vede nu le crede, cine le paște le cunoaște (= Cartea).
      surse: DLRLC
    • (Cu determinări indicând natura, felul scrierii) Carte de școală. Carte de citire. Carte de bucate.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Carte albastră (sau albă, neagră etc.) = publicație oficială a unui guvern care conține documente justificative privitoare la o problemă politică.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. expresie A vorbi (sau a spune) ca la (sau ca din) carte = a vorbi ca un om învățat; a vorbi așa cum trebuie; a face caz de erudiția sa, a fi pedant.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A se pune pe carte = a se apuca serios de învățat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.5. expresie A fi tobă (sau burduf) de carte.
      surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A nu ști boabă de carte = a nu ști nici citi nici scrie.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Sărmane omule, dacă nu știi boabă de carte, cum ai să mă înțelegi? CREANGĂ, A. 17.
        surse: DLRLC
    • 1.7. expresie Cum scrie la carte = așa cum trebuie, cum se cere.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: reglementar
    • 1.8. expresie Om de carte = persoană care citește, studiază mult.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cărturar
    • 1.9. Diviziune mai mare decât un capitol a unei scrieri de proporții mari.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Eneida este compusă din 12 cărți.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat Cunoștințe de scriere și de citire.
    exemple
    • Ai carte, ai parte.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Vacă-Mare e boier get-beget, strănepot al Țifescului, bolborosește trei vorbe franțuzești, nu știe carte, abia poate iscăli și brațul lui ține gîrbaciul stăpînirii asupra «prostimii». SADOVEANU, N. F. 47.
      surse: DLRLC
    • Postelnicul Ștefan Meșter își petrecuse o parte din tinereță la Veneția, unde învățase carte latinească. SADOVEANU, F. J. 516.
      surse: DLRLC
    • Întrecea mai pe toți băieții și din carte, dar și din nebunii. CREANGĂ, A. 2.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie Ai carte, ai parte = dacă ai știință de carte, obții mai ușor succese în viață.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • C-o mînă pe carte scrie Și cu alta-mi face mie Să merg în cănțelărie. Să mă-nvăț și eu a scrie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 26.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Cartea mare = registru contabil principal care conține rezumatul tuturor conturilor.
      surse: DLRLC
    • 3.2. Carte de imobil = registru mic în care se notează diferite date privitoare la locatarii unui imobil.
      surse: DLRLC
  • 4. Urmat de determinări introduse prin prepoziția „de”:
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 4.1. Carnet cu date personale, care atestă sau conferă unei persoane anumite drepturi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Carte de membru.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • 4.1.1. Carte de membru = carnet care dovedește apartenența cuiva la o organizație politică, de masă, profesională, la o societate culturală, științifică etc.
        surse: DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Eu zic să puie pe masă cartea de membru. DUMITRIU, N. 247.
          surse: DLRLC
        • Le arăta unde să se ducă pentru a căpăta cartea de membru. PAS, Z. IV 54.
          surse: DLRLC
      • 4.1.2. Carte de muncă = document (în formă de caiețel) care cuprinde date privitoare la activitatea unei persoane (vechime în muncă, locul de muncă) și care servește acesteia pentru anumite drepturi (pensie, retribuție, concediu etc.); carnet de muncă.
        surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Brigadierul calculează cel puțin o dată pe săptămînă numărul de zile-muncă efectuate de fiecare colectivist și le trece în cartea de muncă a acestuia. STAT. GOSP. AGR. 35.
          surse: DLRLC
    • 4.2. Bucată de carton, cu însemnări scrise sau tipărite, căreia i se dau diferite întrebuințări: pentru corespondență (carte poștală), ca permis de intrare la un concert, la o bibliotecă (carte de intrare) indicând numele (profesia, adresa etc.) unei persoane (carte de vizită) etc.
      surse: DEX '09 DLRLC
      • 4.2.1. Carte poștală = bucată de carton de formă dreptunghiulară, cât un sfert de coală, care servește pentru corespondență.
        surse: DLRLC
        • 4.2.1.1. prin extensiune Conținutul corespondenței scrise pe acest carton.
          surse: DLRLC un exemplu
          exemple
          • Cartea poștală, deși alcătuită de o mînă neîndemînatică, era așa făcută încît să poată străbate opreliștile pînă la Malu-Surpat. SADOVEANU, M. C. 75.
            surse: DLRLC
      • 4.2.2. Carte de vizită = bucată mică de carton pe care e tipărit numele (adesea și titlurile, profesiunea, adresa) unei persoane.
        surse: DLRLC
      • 4.2.3. Carte de intrare = permis de intrare la o bibliotecă publică, la un concert etc.
        surse: DLRLC
      • 4.2.4. Fiecare dintre cele 52 sau 32 de cartoane dreptunghiulare, diferențiate după culorile, semnele și figurile imprimate pe ele și întrebuințate la anumite jocuri de noroc.
        surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
        exemple
        • Pe ici pe colo, pe la mese, se zăreau grupe de jucători de cărți, oameni cu părul în dezordine, ținînd cărțile într-o mînă ce tremura, plesnind din degete cu ceelaltă înainte de-a bate, mișcîndu-și buzele fără a zice o vorbă. EMINESCU, N. 37.
          surse: DLRLC
        • Nu pot să bat măcar o carte!... Ce ghinion! ALECSANDRI, T. I 161.
          surse: DLRLC
        • Trageți toți cîte-o carte! ALEXANDRESCU, P. 89.
          surse: DLRLC
        • 4.2.4.1. expresie A da cărțile pe față = a-și arăta gândurile sau planurile, a spune adevărul.
          surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • 4.2.4.2. expresie A(-și) juca ultima carte = a face o ultimă încercare (riscând) în vederea atingerii unui scop.
          surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • 4.2.4.3. expresie A juca cartea cea mare = a depune toate eforturile și a se avânta cu toate riscurile într-o confruntare (disperată) în scopul atingerii unui ideal.
          surse: DEX '09
        • 4.2.4.4. expresie A da în cărți = a ghici viitorul cu ajutorul cărților de joc.
          surse: DEX '09 DLRLC
  • exemple
    • [Sindipa filosoful] ar fi putut... să scrie sfetnicului măriei-tale Aban carte în care să arate răutatea și primejdia săptămînii ce a trecut. SADOVEANU, D. P. 137.
      surse: DLRLC
    • Împăratul... căzînd în zăcare, a scris carte frăține-său, craiului, să-i trimită grabnic pe cel mai vrednic dintre nepoți. CREANGĂ, P. 184.
      surse: DLRLC
    • De din vale de Rovine Grăim, doamnă, cătră tine, Nu din gură, ci din carte, Că ne ești așa departe. EMINESCU, O. I 149.
      surse: DLRLC
    • Mîne să-mi faci carte către Barbu și poruncă de învîrtejire Neagului. ODOBESCU, S. A. 98.
      surse: DLRLC
  • 6. învechit popular Ordin scris, emis de o autoritate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Scrie carte împăratul, scoate veste-n țara toată, Cine s-ar găsi pe fete de la zmei să i le scoată, Să le ieie de neveste. EMINESCU, L. P. 124.
      surse: DLRLC
    • Na, mîndruțo, vin’ și bea, Că mai mult nu mi-i vedea, C-a venit o carte iute, Să mă duc între regute. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 312.
      surse: DLRLC
  • 7. învechit popular Act scris.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: act document dovadă înscris (s.n.) 3 exemple
    exemple
    • Răzășia... mi-ai mîncat-o de haram, cu cărți minciunoase, cu plastografii. ALECSANDRI, T. 1585.
      surse: DLRLC
    • Sînt din neamul răzășesc... Și am cărți bune domnești, Din domni vechi moldovenești. SEVASTOS, C. 320.
      surse: DLRLC
    • Mîndră, zău, mărturisesc Că pe tine te iubesc; Dau-ți carte de la mine Că nu m-oi lăsa de tine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 380.
      surse: DLRLC
    • 7.1. expresie Ai carte, ai parte = dacă ai acte, ți se recunoaște dreptul.
      surse: DLRLC
    • 7.2. Carte de judecată = hotărâre, sentință judecătorească.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • (4.) limba franceză carte
    surse: DEX '09
  • Refăcut din cărți (pluralul lui *cartă din limba latină charta), prin analogie cu parte-părți.
    surse: DEX '09

cârti

  • 1. popular A-și exprima (mereu) nemulțumirea prin murmure sau critici (făcute de obicei în absența celui în cauză); a se plânge, a protesta (mereu).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dezaproba plânge protesta 3 exemple
    exemple
    • Făcea tot ce i se spunea, de nimic nu cîrtea – nimic nu dorea. VLAHUȚĂ, O. A. 139.
      surse: DLRLC
    • Soacra nu trebuie să fie cu gura mare și să tot cîrtească de toate cele. CREANGĂ, P. 4.
      surse: DLRLC
    • Începu a cîrti și a se plînge. BĂLCESCU, O. II 218.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Au început să-l cam cîrtească pentru daunele ce i-au făcut. SBIERA, P. 10.
      surse: DLRLC
    • Dac-o întrebi, dac-o cîrtești, Ea zice c-o bănuiești. TEODORESCU, P. P. 345.
      surse: DLRLC

etimologie:

scorpionul-de-cărți

  • 1. Scorpion minuscul, fără coadă și fără glande veninoase, având patru perechi de picioare și o pereche de foarfeci lungi, care trăiește printre filele cărților (Chelifer cancroides).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: