protesta [At: HELIADE, D. J. 11 / Pzi: ~tez / E: it protestare, fr protester] 1 vi A-și manifesta energic dezaprobarea față de o stare de fapt, față de o măsură considerată injustă, abuzivă, dăunătoare Si: (înv) a prerecui, a prici⁴, (îvr) a protestui, a protestălui, a protestarisi. 2 vt (Înv) A contesta (5). 3 vt (Jur; c. i. polițe, cecuri etc.) A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. 4 vt (Rar) A declara (4).

PROTESTA, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta împotrivire față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unei hotărîri, a unei măsuri, a unei atitudini considerate ca nejuste. Baloleanu avu un gest de consternare fără a putea protesta. REBREANU, R. I 40. La aceste vorbe toată adunarea și mai ales femeile protestară. BOLINTINEANU, O. 423. M-am trezit arestat, despoiat de lucrurile mele, cercetat pînă la piele și întemnițat... În zadar am protestat. RUSSO, S. 200. ♦ A susține în contradictoriu, a respinge o teză, argumentînd pentru a se dezvinovăți. Docan și Catargiu protestează că n-au știut că există dijmă în Țara Romînească. KOGĂLNICEANU, S. A. 125. 2. Tranz. (în economia capitalistă, în expr.) A protesta o poliță - a stabili pe cale judiciară că o poliță n-a fost achitată la scadență.

PROTESTA vb. I. intr. A se împotrivi, a se ridica contra unui fapt etc.; a opune un protest. [< fr. protester, it. protestare < lat. protestari – a declara public].

PROTESTA vb. I. intr. a opune un protest. II. tr. (jur.) a stabili neplata la scadență a unei polițe, a unui cec etc. spre a se lua măsurile de rigoare. (< fr. protester, lat. protestari)

A PROTESTA ~ez intranz. A exprima un protest; a-și declara în mod deschis și energic dezacordul față de o acțiune, considerată ca nedreaptă. /<fr. protester

protestà v. 1. a declara solemn: a protesta de inocența sa; 2. a face o protestare: a protesta în contra unei sentințe; 3. a face un protest comercial: a protesta o poliță.

2) *protestéz v. intr. (lat. protestari, a atesta publicamente; protester. V. atest, testĭmoniŭ). Mă rîdic contra, resping o acuzațiune, reclam contra unuĭ fapt: acuzatu a protestat cînd a auzit de ce e acuzat, membriĭ adunăriĭ aŭ protestat contra admiteriĭ unor noĭ membri. V. tr. Com. Jur. Fac un protest comercial, mă duc la tribunal și cer să se ĭa act că o poliță pe care o posed a expirat în ajun și că n’a fost plătită.

protesta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. protestez, 3 protestează; conj. prez. 1 sg. să protestez, 3 să protesteze

protesta (a ~) vb., ind. prez. 3 protestează

protesta vb., ind. prez. 1 sg. protestez, 3 sg. și pl. protestează

PROTESTA vb. v. blama, condamna, contesta, dezaproba, dezminți, înfiera, nega, proscrie, renega, reproba, respinge, stigmatiza, tăgădui.

PROTESTA vb. 1. (prin Transilv.) a șușta, (înv.) a prerecui, a protestălui, a protestui, a remonstra. (A ~ cu vehemență.) 2. a crâcni, a murmura, (pop.) a cârti, (prin Mold. și Bucov.) a blești, (înv.) a răpști. (Cine mai ~ în front?)

PROTESTA vb. 1. (prin Transilv.) a șușta, (înv.) a prerecui, a protestălui, a protestui, a remonstra. (A ~ cu vehemență.) 2. a crîcni, a murmura, (pop.) a cîrti, (prin Mold. și Bucov.) a blești, (înv.) a răpști. (Cine mai ~ în front?)

protesta vb. v. BLAMA. CONDAMNA. CONTESTA. DEZAPROBA. DEZMINȚI. ÎNFIERA. NEGA. PROSCRIE. RENEGA. REPROBA. RESPINGE. STIGMATIZA. TĂGĂDUI.