3 intrări

Articole pe această temă:

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BREÁZA s. f. art. (În sintagma) Ca la breaza = dans popular românesc răspândit în zona subcarpatică munteană și în Sudul Ardealului, cu ritm sincopat; melodie după care se execută acest dans. – Din n. pr. Breaza.

BREÁZA s. f. art. (În sintagma) Ca la breaza = dans popular românesc răspândit în zona subcarpatică munteană, și în sudul Ardealului, cu ritm sincopat; melodie după care se execută acest dans. – Din n. pr. Breaza.

Breaza f. 1. orășel în județul Buzău, înconjurat de vii și livezi: 1950 loc.; 2. comună cu ape minerale și stațiune climaterică în județul Prahova, trecătoare despre Ardeal, pe unde vierii trec cu caii din Muscel în țara Făgărașului: 3700 loc.

breáz, ~ă [At: I. IONESCU, D. 371 / V: braz, breză / Pl: breji (și brezi), breze / E: bg бреж] 1-2 smf, a (Animal) care are (o pată albă în frunte sau) o dungă albă pe bot. 3 a (D. oameni, de obicei la comparativ) Deosebit. 4 sf (îf breză) Brezaie.

BREAZ, -Ă, breji, breze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. ◊ Expr. A cunoaște (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaște foarte bine (pe cineva). 2. Fig. (Ir.; despre oameni) Deștept, isteț, grozav. – Din bg. breaz.

BREAZ, -Ă, breji, -ze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. ◊ Expr. A cunoaște (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaște foarte bine (pe cineva). 2. Fig. (Ir.; despre oameni) Deștept, isteț, grozav. – Din bg. breaz.

BREAZ, -Ă, breji, -ze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pată (numită și «stea» sau «țintă») albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. Iapa aceasta era pîn’ la prînz pintenoagă, iar pin’ la amiază, brează. SBIERA, P. 164. Are mama-un cîne breaz Și te rupe de obraz. HODOȘ, P. P. 42. Vin oile de la munte, Toate breze-n frunte (Carul cu nuiele). GOROVEI, C. 46. ◊ Expr. (Depreciativ) A cunoaște (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaște bine (pe cineva), după toate apucăturile lui. Tot tribunalul, de la președinte pînă la cel din urmă scriitor, îl cunoștea ca pe un cal breaz. BUJOR, S. 68. Cel cu botul breaz = numire batjocoritoare dată de țărani boierilor și ciocoilor. ◊ (Substantivat) Hi, breazule, nu te lenevi! ALECSANDRI, T. 52. 2. Fig. (Ironic, despre oameni; de obicei la comparativ) Deosebit, grozav, iscusit, deștept. Cînd era mic, părea mai breaz, zău. GALAN, Z. R. 23. Gealații noștri, puși în slujba lor, nu sînt nici ei mai breji. PAS, L. I 146. A dota zi pîndi și cel mijlociu; dară nici el nu fu mai breaz, ci se întoarse la tatăl său cu nasul în jos. ISPIRESCU, L. 73.

BREAZ, -Ă, breji, -ze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. ◊ Expr. A cunoaște (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaște bine (pe cineva) după toate apucăturile sale. 2. Fig. (Ir.) Deștept, iscusit, grozav. – Bg. brjaz.

BREAZ ~ă (breji, bréze) 1) (despre animale, mai ales despre cai) Care are o pată albă sau o dungă albă pe bot. * A cunoaște pe cineva ca pe un cal ~ a cunoaște pe cineva foarte bine. 2) fam. Care se impune prin agerimea minții; isteț. * A (nu) fi mai ~ decât alții a nu se deosebi de alții; a (nu) fi mai presus decât alții. [Monosilabic] /<bulg. breaz

BREÁZĂ, breze f. 1) mai ales art. Dans popular, cu ritm sincopat, răspândit în zona subcarpatică și în Transilvania. 2) Melodie după care se execută acest dans. [Sil. brea-ză] /Din Breaza n. pr.

breaz a. 1. cu o dungă albă dela frunte la bot (despre vite): bou breaz, cal breaz; cunoscut ca un cal breaz, foarte cunoscut; foame brează, foarte mare; ca la breaza, un fel de horă țărănească; 2. fig. (ironic) rar în felul său, distins: nu ești mai breaz decât alții. [Slav. BRĔZA, mesteacăn, arbore de coloare albă, de unde vită pătată cu alb].

breaz, -ă adj. pl. breji, breze (bg. briez, d. brĭeza, sîrb. breza, rus. berëza, vsl. *berza, mesteacăn, a căruĭ scoarță e brează. Corespunde fonetic cu litv. béržas, germ. birke, mesteacăn și lat. fráxinus, frasin [Bern. și Meyer.]. V. barz, brad). C’o pată albă din frunte pînă la bot: cal breaz. Fig. Iron. Distins, ilustru: nicĭ tu nu ești maĭ breaz decît el, te-ai găsit și tu maĭ breaz ca să faci gură! Prov. A fi cunoscut ca un cal breaz, a fi foarte cunoscut. S.f. (după numele satuluĭ Breaza din Prahova). Un dans popular și melodia luĭ: a cînta breaza (saŭ ca la Breaza!). V. bălțat, cácir, peag, strănut 2 și țintat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Breáza (nume de loc) s. propriu f., g.-d. Brézei

breáza (dans) s. f. art., neart. breáză, g.-d. art. brézei

breáza (dans) s. f. art. (dar: ca-la-Breaza)

breaz adj. m., pl. breji; f. breáză, pl. bréze

ca-la-Breáza (dans) s. f., pl. ca-la-Breáza

breaz adj. m., pl. breji; f. sg. breáză, pl. bréze

arată toate definițiile

Intrare: Breaza
substantiv propriu (SPF012S)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Breaza
plural
genitiv-dativ singular
  • Brezei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: breaz
adjectiv (A53)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • breaz
  • breazul
  • breazu‑
  • brea
  • breaza
plural
  • breji
  • brejii
  • breze
  • brezele
genitiv-dativ singular
  • breaz
  • breazului
  • breze
  • brezei
plural
  • breji
  • brejilor
  • breze
  • brezelor
vocativ singular
  • breazule
  • breze
  • brea
  • breazo
plural
  • brejilor
  • brezelor
Intrare: ca-la-Breaza, brează
substantiv feminin (F999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ca-la-Breaza
plural
  • ca-la-Breaza
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brea
  • breaza
plural
  • breze
  • brezele
genitiv-dativ singular
  • breze
  • brezei
plural
  • breze
  • brezelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

breaz

  • 1. (Despre animale) Cu o pată albă (numită și «stea» sau «țintă») în frunte sau cu o dungă albă pe bot.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Iapa aceasta era pîn' la prînz pintenoagă, iar pin' la amiază, brează. SBIERA, P. 164.
      surse: DLRLC
    • Are mama-un cîne breaz Și te rupe de obraz. HODOȘ, P. P. 42.
      surse: DLRLC
    • Vin oile de la munte, Toate breze-n frunte (Carul cu nuiele). GOROVEI, C. 46.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A cunoaște (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaște foarte bine (pe cineva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Tot tribunalul, de la președinte pînă la cel din urmă scriitor, îl cunoștea ca pe un cal breaz. BUJOR, S. 68.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie Cel cu botul breaz = numire batjocoritoare dată de țărani boierilor și ciocoilor.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
  • 2. figurat ironic (Despre oameni; de obicei la comparativ) Care se impune prin agerimea minții.
    exemple
    • Cînd era mic, părea mai breaz, zău. GALAN, Z. R. 23.
      surse: DLRLC
    • Gealații noștri, puși în slujba lor, nu sînt nici ei mai breji. PAS, L. I 146.
      surse: DLRLC
    • A dota zi pîndi și cel mijlociu; dară nici el nu fu mai breaz, ci se întoarse la tatăl său cu nasul în jos. ISPIRESCU, L. 73.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A (nu) fi mai breaz decât alții = a (nu) se deosebi de alții; a (nu) fi mai presus decât alții.
      surse: NODEX

etimologie:

ca-la-Breaza, brează ca-la-Breaza brează

  • 1. Dans popular românesc răspândit în zona subcarpatică munteană, și în sudul Ardealului, cu ritm sincopat; melodie după care se execută acest dans.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX sinonime: de doi ungurească

etimologie: