4 intrări

Articole pe această temă:

45 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

agále av [At: ISPIRESCU, U. 53 / E: ngr ἀαγια] Fără grabă.

AGÁLE adv. Fără grabă; domol. – Din ngr. agália.

AGÁLE adv. Fără grabă; domol. – Din ngr. agália.

AGÁLE adv. Fără grabă, încetinel, domol. V. alene. Iată se-ntoarseră cîrduri pribege, Vîslind agale. DEȘLIU, G. 29. După miezul nopții, vifornița se mai liniști. Săniile cu fîn porniră iar agale prin noapte. SADOVEANU, O. II 227. Plini de praf, rupți de-oboseală, Legănați pe cai agale, Trec pe drum ca niște umbre Și doinesc încet de jale. IOSIF, V. 91. De pe coastă, pe sub ulmi, Se coboară mieii-n vale, Obosit și blînd popor! Și, cîntînd, pășește-agale O copilă-n urma lor. COȘBUC, P. I 157. (Uneori repetat, cu intenții stilistice) Hercule se întorcea acasă agale, agale, cu corăbiile. ISPIRESCU, U. 53.

AGÁLE adv. Fără grabă; domol. – Ngr. agalia.

AGÁLE adv. alene, binișor, domol, încet, încetinel, încetișor, lin, liniștit, ușurel, (pop. și fam.) iavaș, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) câtingan. (Merge ~.)

Agale ≠ grăbit, iute, repede, grabnic, zorit

agále, adv.1. Încet, domol, molcom. 2. Ușurel. Mr. agale. Ngr. ἀγάλια (Meyer, Neugr., St., IV, 6; Gáldi 141), care provine din it. uguale. Este folosit adesea cu reduplicare, ca în ngr.

AGÁLE adv. Fără grabă; pe îndelete; alene; lin; domol; încet. /<ngr. agalia

agale adv. pop. încetișor, alene: se întorcea acasă agale agale ISP. [Gr. mod. AGÁLI].

agále și agálea (ea dift.) adv. (ngr. agáli și agálĭa, a. î.). Fam. Încet, fără grabă: venea agale. V. alene.

ágă sm [At: URECHE, ap. LET. I, 105/14 / V: aga (pl -le) / PI: agi / E: tc aga] (Înv) 1 Titlu dat comandantului din armata otomană. 2 Titlu dat comandantului pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință, iar ulterior șefului agiei. 3-4 Persoană care avea titlul de agă (1-2). 5 (Îrg) Om nepoliticos.

baș-aga sm [At: E. VĂCĂRESCU, ap. ȘIO / Pl: baș-agale / E: tc bașaga] (Tcî) 1-3 (Persoană cu) rangul de (întâiul eununc al haremului sultanului). 4-6 (Îppl) (Persoană cu) rangul de (primul căpitan comandant al unui detașament de turci).

câzlár-agá sm [At: LET. I, 277/7 / E: tc kyzlar-agasi] Șef al eunucilor (care păzeau un harem).

ciohodár-agá sm vz ciohodar

ÁGĂ, agi, s. m. (Înv.) 1. Ofițer (comandant) din armata otomană. 2. Titlu dat comandantului pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință, iar ulterior șefului agiei. 3. Persoană care avea titlul de agă (1, 2). [Var.: agá (pl. agale) s. f.] – Din tc. ağa.

Intrare: agă
agă
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular a aga
plural agi agii
genitiv-dativ singular a agăi, agii, aghii
plural agi agilor
vocativ singular
plural
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aga agaua
plural agale agalele
genitiv-dativ singular agale agalei
plural agale agalelor
vocativ singular
plural
Intrare: baș-aga
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular baș-aga baș-agaua
plural baș-agale baș-agalele
genitiv-dativ singular baș-agale baș-agalei
plural baș-agale baș-agalelor
vocativ singular baș-aga
plural baș-agalelor
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aga agaua
plural agale agalele
genitiv-dativ singular agale agalei
plural agale agalelor
vocativ singular
plural
Intrare: agale
agale adverb
Surse flexiune: DOR
Intrare: Agale
Agale

baș-aga aga baș

  • 1. (Ofițer) Comandant al unui detașament din armata otomană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Da-n caic cine era? Era căpitan-pașa, Baș-agaua turcilor. ALECSANDRI, P. P. 124.
      surse: DLRLC
  • comentariu Încadrat ca s. m. sau s. n. de unele surse.

etimologie: