BEȘLEAGĂ, beșlegi, s. m. 1. (Învechit) Căpitan de beșlii (cîte unul de fiecare județ) sau de soldați pentru paza ordinii. Opt ocă [de tutun]!... Un beșleagă nu trage ciubuc așa de mult. ALECSANDRI, T. 1076. Și-n carte că mi-i scria: Să facă cum o putea, Să meargă la beșleaga. TEODORESCU, P. P. 613. 2. Fig. (Ironic) Om bătrîn, neputincios, moale, ramolit; babalîc. – Variantă: (1) beșli-aga (GHICA, S. 118) s. m.