6 intrări

46 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÂRÂÍT1 adv. (În legătură cu modul de a cânta la un instrument cu coarde) Din vârful arcușului, fără rezonanță; tremurat. – Din țârâi2.

ȚÂRÂÍT1 adv. (În legătură cu modul de a cânta la un instrument cu coarde) Din vârful arcușului, fără rezonanță; tremurat. – Din țârâi2.

ȚÂRÂÍT2, țârâituri, s. n. Faptul de a țârâi2; (concr.) sunetul, zgomotul produs astfel; țârâitură. – V. țârâi2.

ȚÂRÂÍT2, țârâituri, s. n. Faptul de a țârâi2; (concr.) sunetul, zgomotul produs astfel; țârâitură. – V. țârâi2.

țârâit2, ~ă [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~iți, ~e / E: țârâi1] 1-2 a, av Cu întreruperi Si: discontinuu (1). 3 av (D. modul de a cânta la un instrument cu coarde) Din vârful arcușului, fără rezonanță. 4 a (Reg; d. mămăligă) Care se face lăsând să cadă câte puțină făină din mână în timp ce cu cealaltă mână se amestecă cu făcălețul.

țârâit1 sn [At: CONTEMP, V1 , 239 / V: sf, (reg) ~răit, țiriit, țărăit / Pl: -uri / E: țârâi1] 1-9 Țârâire (1-9). 10 (Îlav) Cu ~a Puțin câte puțin.

ȚÂRÂÍT ~uri n. 1) v. a ȚÂRÂI1.Cu ~a a) picătură cu picătură; b) în cantități mici; câte puțin. 2) Sunet caracteristic produs de o ființă sau de un obiect care țârâie. ~ul soneriei. /v. a țârâi

ȚÂRÂÍ2, țấrâi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A cădea sau a face să cadă picătură cu picătură, a curge sau a face să curgă câte puțin, cu intermitență (producând un zgomot caracteristic). ♦ Intranz. unipers. A bura1. 2. Intranz. (Despre insecte și despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice, ascuțite, scurte și repetate; a țâțâi (1). 3. Intranz. (Despre sonerie) A suna, a zbârnâi. 4. Intranz. (Rar; despre instrumente cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adâncime; (despre muzicanți) a cânta în acest mod. [Var.: țârcâí vb. IV] – Țâr1 + suf. -âi.

ȚÂRÂÍ2, țấrâi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A cădea sau a face să cadă picătură cu picătură, a curge sau a face să curgă câte puțin, cu intermitență (producând un zgomot caracteristic). ♦ Intranz. unipers. A bura1. 2. Intranz. (Despre insecte și despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice, ascuțite, scurte și repetate; a țâțâi (1). 3. Intranz. (Despre sonerie) A suna, a zbârnâi. 4. Intranz. (Rar; despre instrumente cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adâncime; (despre muzicanți) a cânta în acest mod. [Var.: țârcâí vb. IV] – Țâr1 + suf. -âi.

ȚÂRÂÍ1, țârâiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cârpi, a țese (ciorapi). – Et. nec.

ȚÂRÂÍ1, țârâiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cârpi, a țese (ciorapi). – Et. nec.

ȚÂRCÂÍ vb. IV v. țârâi2.

țârâi2 vt [At: CIHAC, II, 435 / V: ~răi / Pzi: țârăi / E: ucr цирувати] (Reg) A țese (18).

țârâi1 [At: MOLNAR, D. 300/25 / V: (reg) ~răi, țirăi, țirii, țărăi, ~rui / Pzi: țârăi, (rar) țârâiesc / E: țâr2 + -âi] 1-2 vif (D. lichide sau materii în stare de pulbere) A cădea sau a face să curgă picătură cu picătură, bob cu bob, cu intermitențe (producând un zgomot caracteristic). Si: țurui (1). 3 viu A bura. 4 vi (D. vacă) A lăsa laptele la muls să curgă câte puțin. 5 vt A da drumul cu încetul, în cantități mici Si: a țurui (3). 6 vi A produce un zgomot caracteristic la scurgerea unui șiroi Si: a țurui (2). 7 vi A scoate puțin câte puțin din ceva. 8 vi (D. insecte și d. unele păsări; pan, rar, d. persoane) A scoate sunete caracteristice, repetate, scurte și ascuțite Si: a sfârâi, a țâțâi2 (1), (reg) a țârțâi. 9 vi (Reg) A-i țiui cuiva urechea. 10 vi (D. sonerie) A zbârnâi. 11 vi (Rar; d. instrumente muzicale cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adâncime Si: (reg) a țâțâi2 (11). 12-13 vti (D. instrumentiști) A cânta făcând instrumentele să țârâie (11).

arată toate definițiile

Intrare: țârâit
țârâit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țârâit (adv.)
țârâit2 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • țârâit
Intrare: țârâit (part.)
țârâit3 (part.) participiu
participiu (PT2)
Participiu "a țârâi".
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârâit
  • țârâitul
  • țârâitu‑
  • țârâi
  • țârâita
plural
  • țârâiți
  • țârâiții
  • țârâite
  • țârâitele
genitiv-dativ singular
  • țârâit
  • țârâitului
  • țârâite
  • țârâitei
plural
  • țârâiți
  • țârâiților
  • țârâite
  • țârâitelor
vocativ singular
plural
Intrare: țârâit (s.n.)
țârâit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârâit
  • țârâitul
  • țârâitu‑
plural
  • țârâituri
  • țârâiturile
genitiv-dativ singular
  • țârâit
  • țârâitului
plural
  • țârâituri
  • țârâiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: țârâi (cădea, suna)
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țârâi
  • țârâire
  • țârâit
  • țârâitu‑
  • țârâind
  • țârâindu‑
singular plural
  • țârâie
  • țârâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țârâi
(să)
  • țârâi
  • țârâiam
  • țârâii
  • țârâisem
a II-a (tu)
  • țârâi
(să)
  • țârâi
  • țârâiai
  • țârâiși
  • țârâiseși
a III-a (el, ea)
  • țârâie
(să)
  • țârâie
  • țârâia
  • țârâi
  • țârâise
plural I (noi)
  • țârâim
(să)
  • țârâim
  • țârâiam
  • țârâirăm
  • țârâiserăm
  • țârâisem
a II-a (voi)
  • țârâiți
(să)
  • țârâiți
  • țârâiați
  • țârâirăți
  • țârâiserăți
  • țârâiseți
a III-a (ei, ele)
  • țârâie
(să)
  • țârâie
  • țârâiau
  • țârâi
  • țârâiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țârcâi
  • țârcâire
  • țârcâit
  • țârcâitu‑
  • țârcâind
  • țârcâindu‑
singular plural
  • țârcâie
  • țârcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țârcâi
(să)
  • țârcâi
  • țârcâiam
  • țârcâii
  • țârcâisem
a II-a (tu)
  • țârcâi
(să)
  • țârcâi
  • țârcâiai
  • țârcâiși
  • țârcâiseși
a III-a (el, ea)
  • țârcâie
(să)
  • țârcâie
  • țârcâia
  • țârcâi
  • țârcâise
plural I (noi)
  • țârcâim
(să)
  • țârcâim
  • țârcâiam
  • țârcâirăm
  • țârcâiserăm
  • țârcâisem
a II-a (voi)
  • țârcâiți
(să)
  • țârcâiți
  • țârcâiați
  • țârcâirăți
  • țârcâiserăți
  • țârcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • țârcâie
(să)
  • țârcâie
  • țârcâiau
  • țârcâi
  • țârcâiseră
țârâi2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țârâi
  • țârâire
  • țârâit
  • țârâitu‑
  • țârâind
  • țârâindu‑
singular plural
  • țârâiește
  • țârâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țârâiesc
(să)
  • țârâiesc
  • țârâiam
  • țârâii
  • țârâisem
a II-a (tu)
  • țârâiești
(să)
  • țârâiești
  • țârâiai
  • țârâiși
  • țârâiseși
a III-a (el, ea)
  • țârâiește
(să)
  • țârâiască
  • țârâia
  • țârâi
  • țârâise
plural I (noi)
  • țârâim
(să)
  • țârâim
  • țârâiam
  • țârâirăm
  • țârâiserăm
  • țârâisem
a II-a (voi)
  • țârâiți
(să)
  • țârâiți
  • țârâiați
  • țârâirăți
  • țârâiserăți
  • țârâiseți
a III-a (ei, ele)
  • țârâiesc
(să)
  • țârâiască
  • țârâiau
  • țârâi
  • țârâiseră
Intrare: țârâi (cârpi, țese)
țârâi2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țârâi
  • țârâire
  • țârâit
  • țârâitu‑
  • țârâind
  • țârâindu‑
singular plural
  • țârâiește
  • țârâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țârâiesc
(să)
  • țârâiesc
  • țârâiam
  • țârâii
  • țârâisem
a II-a (tu)
  • țârâiești
(să)
  • țârâiești
  • țârâiai
  • țârâiși
  • țârâiseși
a III-a (el, ea)
  • țârâiește
(să)
  • țârâiască
  • țârâia
  • țârâi
  • țârâise
plural I (noi)
  • țârâim
(să)
  • țârâim
  • țârâiam
  • țârâirăm
  • țârâiserăm
  • țârâisem
a II-a (voi)
  • țârâiți
(să)
  • țârâiți
  • țârâiați
  • țârâirăți
  • țârâiserăți
  • țârâiseți
a III-a (ei, ele)
  • țârâiesc
(să)
  • țârâiască
  • țârâiau
  • țârâi
  • țârâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țârâit (adv.)

  • 1. (În legătură cu modul de a cânta la un instrument cu coarde) Din vârful arcușului, fără rezonanță.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: tremurat (adj.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Un țigan cînta dintr-o scripcă repede-repede, țîrîit. SADOVEANU, O. VII 233.
      surse: DLRLC

etimologie:

țârâit (s.n.)

    • 1.1. Faptul de a țârâi (1.).
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Ceilalți așteptau tăcuți, ascultînd țîrîitul lichidului în rezervor. MIHALE, O. 196.
        surse: DLRLC
      • În liniștea pavilionului se auzea țîrîitul ploii pe acoperișul de tablă, un țîrîit monoton și obositor. SADOVEANU, O. VI 221.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Faptul de a țârâi (2.).
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • În tăcerea ruinilor se auzea țîrîitul tremurător al greierilor. SADOVEANU, O. III 120.
        surse: DLRLC
      • Un țîrîit necurmat de lăcuste suna-n auz. SANDU-ALDEA, U. P. 164.
        surse: DLRLC
      • Cu ce farmec negrăit eram legănați de simfoniile tăcerii adînci, întrerupte în răstimpuri, de țîrîitul depărtat al greierilor de noapte. HOGAȘ, M. N. 109.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Faptul de a țârâi (3.).
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • Apăsă cu arătătorul elastic pe butonul de lîngă ușă al unei sonerii... În depărtare, răspunse apăsării un lung țîrîit metalic. HOGAȘ, M. N. 25.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Faptul de a țârâi (4.).
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Țipetele femeilor speriate acoperind... țîrîitul înflorit al lăutarilor. REBREANU, R. I 125.
        surse: DLRLC
    • 1.5. concretizat Sunetul, zgomotul produs astfel.
      surse: DLRLC NODEX DEX '09

etimologie:

țârâi (cădea, suna) țârcâi

  • 1. intranzitiv tranzitiv A cădea sau a face să cadă picătură cu picătură, a curge sau a face să curgă câte puțin, cu intermitență (producând un zgomot caracteristic).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Ploaia de toamnă țîrîia subțire. SADOVEANU, O. I 385.
      surse: DLRLC
    • Picăturile țîrîind în strașina hanului, după furtuna năprasnică de peste zi. C. PETRESCU, A. R. 188.
      surse: DLRLC
    • figurat În încăpere lampa era trasă; O lumină somnoroasă, spălăcită, țîrîia, ca o negură tomnatecă, peste lucrurile adormite. DAN, U. 22.
      surse: DLRLC
    • Cînd văd că începe să fiarbă, țîrîie... făină din mînă. PAMFILE, I. C. 24.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A lăsa să curgă apa de care este pătruns sau îmbibat, a se scurge de apă pe încetul (făcând un zgomot caracteristic).
      exemple
      • Soarele bătea de către amiază și streșinile din sat de la Tarcău țîrîiau, sticlind șiraguri de mărgele vii. SADOVEANU, B. 113.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Afară țîrîia mărunt din pîcla fumurie. SADOVEANU, O. III 93.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre insecte și despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice, ascuțite, scurte și repetate; a țâțâi (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: țâțâi attach_file 7 exemple
    exemple
    • Prin ierburile foșnitoare țîrîiau cosașii. CAMILAR, N. I 107.
      surse: DLRLC
    • Greierii țîrîie monoton în liniștea mare; îngînarea lor tristă pare că izvorăște din negura veacurilor. SADOVEANU, O. I 284.
      surse: DLRLC
    • Se putea auzi cum țîrîiau și forfoteau gîngăniile. CARAGIALE, O. III 52.
      surse: DLRLC
    • Cînd țîrîiesc vrăbiile, are să se strice vremea. ȘEZ. VI 62.
      surse: DLRLC
    • prin analogie rar (Despre persoane) Care bomboană? Ce bomboană? țîrîi fetița. SADOVEANU, O. VIII 233.
      surse: DLRLC
    • figurat Și în cea dintîi clipă de revărsare a luminii, grija, care țîrîie la urechea plugarului ca un greier, îl scoală. GÎRLEANU, L. 37.
      surse: DLRLC
    • figurat Amintiri Țîrîiesc încet ca greieri Printre negre, vechi zidiri. EMINESCU, O. I 105.
      surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv Despre sonerie:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: suna zbârnâi
  • 4. intranzitiv rar (Despre instrumente cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adâncime; (despre muzicanți) a cânta în acest mod.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Țîrîia nesigur cu arcușul pe strune. REBREANU, I. 21.
      surse: DLRLC

etimologie:

țârâi (cârpi, țese) tranzitiv

etimologie: