3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUMENÍ, șumenesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se chercheli. – Din șumen.

ȘUMENÍ, șumenesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se chercheli. – Din șumen.

șumeni vr [At: LB / Pzi: ~nesc / E: șumen] (Reg) A se îmbăta.

ȘUMENÍ, șumenesc, vb. IV. Refl. (Transilv.) A se ameți de băutură; a se chercheli, a se afuma. Gustînd din cele vinuri scumpe, s-a șumenit și s-a culcat. RETEGANUL, P. II 74.

ȘÚMEN, -Ă, șumeni, -e, adj. (Reg.) Amețit de băutură; cherchelit. – Din sl. šumĭnŭ.

șumen, ~ă [At: PSALT. 162 / V: (reg) su~, ~man / Pl: ~i, ~e / E: slv шоумьнъ] 1 a (Trs) Amețit de băutură Si: beat1 (1), (reg) șumenit. 2-3 smf, a (Om) bețiv (2).

ȘÚMEN, Ă, șumeni, -e, adj. (Reg.) Amețit de băutură; cherchelit. – Din sl. šumĩnŭ.

ȘÚMĂN, -Ă, șumeni, -e, adj. (Transilv.) Amețit de băutură; cherchelit, afumat. Poate că te-am și mai bătut, cînd eram cam șumăn, cînd mă cam îmbătăm. RETEGANUL, P. III 85. (Substantivat) Ținu morțiș să vadă cum petrec șumenii,chefuiții. PAMFILE, VĂZD. 113.

ȘÚMĂN, -Ă, șumeni, -e, adj. (Reg., adesea substantivat) Amețit de băutură, cherchelit. – Slav (v. sl. šumĭnŭ).

ȘUMEN adj. (Mold.) Beat, amețit de băutură. Ca din somn sări Domnul rumăn Ca de vin ce-i aburit și șumăn. DOSOFTEI, PS. Etimologie: sl. šumĭnŭ. Cf. b e ț i ț.

șúmăn, -ă adj., pl. enĭ, ene (vsl. šumĭnŭ). Vechĭ. Cam beat, amețit.

șumănésc v. tr. (d. șumăn). Mold. Trans. Rar. Îmbăt: se șumănise toțĭ. V. desșumenesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!șumení (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șumenéște, imperf. 3 sg. se șumeneá; conj. prez. 3 să se șumeneáscă

șumení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șumenésc, imperf. 3 sg. șumeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. șumeneáscă

șúmen (reg.) adj. m., pl. șúmeni; f. șúmenă, pl. șúmene

șúmen adj. m., pl. șúmeni; f. sg. șúmenă, pl. șúmene


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘUMENÍ vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, turmenta.

șumeni vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA.

ȘÚMEN s., adj. v. alcoolic, băutor, bețiv.

ȘÚMEN adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.

șumen s., adj. v. ALCOOLIC. BĂUTOR. BEȚIV.

arată toate definițiile

Intrare: șumeni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șumeni
  • șumenire
  • șumenit
  • șumenitu‑
  • șumenind
  • șumenindu‑
singular plural
  • șumenește
  • șumeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șumenesc
(să)
  • șumenesc
  • șumeneam
  • șumenii
  • șumenisem
a II-a (tu)
  • șumenești
(să)
  • șumenești
  • șumeneai
  • șumeniși
  • șumeniseși
a III-a (el, ea)
  • șumenește
(să)
  • șumenească
  • șumenea
  • șumeni
  • șumenise
plural I (noi)
  • șumenim
(să)
  • șumenim
  • șumeneam
  • șumenirăm
  • șumeniserăm
  • șumenisem
a II-a (voi)
  • șumeniți
(să)
  • șumeniți
  • șumeneați
  • șumenirăți
  • șumeniserăți
  • șumeniseți
a III-a (ei, ele)
  • șumenesc
(să)
  • șumenească
  • șumeneau
  • șumeni
  • șumeniseră
Intrare: șumăn
șumăn adjectiv
adjectiv (A25)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șumăn
  • șumănul
  • șumănu‑
  • șumănă
  • șumăna
plural
  • șumeni
  • șumenii
  • șumene
  • șumenele
genitiv-dativ singular
  • șumăn
  • șumănului
  • șumene
  • șumenei
plural
  • șumeni
  • șumenilor
  • șumene
  • șumenelor
vocativ singular
plural
Intrare: șumen
șumen adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șumen
  • șumenul
  • șumenu‑
  • șumenă
  • șumena
plural
  • șumeni
  • șumenii
  • șumene
  • șumenele
genitiv-dativ singular
  • șumen
  • șumenului
  • șumene
  • șumenei
plural
  • șumeni
  • șumenilor
  • șumene
  • șumenelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șumeni

etimologie:

  • șumen
    surse: DEX '09 DEX '98

șumen, șumăn șumăn

etimologie: