Definiția cu ID-ul 953072:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
șumăn, -ă, șumăni, -e, (șuman, șumen), adj. – (reg.) Pilit, cherchelit, vesel, bine dispus; homotit, trencheș (ALRRM, 1969: 228). – Din sl. šumǐnǔ „beat” (Scriban; Cihac, cf. DER; DLRM, MDA).