12 definiții pentru șumeni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUMENI, șumenesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se chercheli. – Din șumen.

ȘUMENI, șumenesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se chercheli. – Din șumen.

șumeni vr [At: LB / Pzi: ~nesc / E: șumen] (Reg) A se îmbăta.

ȘUMENI, șumenesc, vb. IV. Refl. (Transilv.) A se ameți de băutură; a se chercheli, a se afuma. Gustînd din cele vinuri scumpe, s-a șumenit și s-a culcat. RETEGANUL, P. II 74.

șumănésc v. tr. (d. șumăn). Mold. Trans. Rar. Îmbăt: se șumănise toțĭ. V. desșumenesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șumeni (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă șumenesc, 3 sg. se șumenește, imperf. 1 sg. mă șumeneam; conj. prez. 1 sg. să mă șumenesc, 3 să se șumenească; imper. 2 sg. afirm. șumenește-te; ger. șumenindu-mă

!șumeni (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șumenește, imperf. 3 sg. se șumenea; conj. prez. 3 să se șumenească

șumeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șumenesc, imperf. 3 sg. șumenea; conj. prez. 3 sg. și pl. șumenească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘUMENI vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, turmenta.

șumeni vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șumeni, șumenesc, vb. IV refl. (reg.) a se ameți de băutură; a se chercheli, a se îmbăta.

șumeni, vb. refl. – (reg.) A se îmbăta, a se pili: „Închină mamei și tatei / Doar ei s-or șumeni” (Bârlea, 1924: 87). – Din șuman, șumăn, șumen „beat” (DEX, MDA).

șumeni, vb. refl. – A se îmbăta, a se pili: „Închină mamei și tatei / Doar ei s-or șumeni” (Bârlea 1924: 87). – Din șuman, șumăn „beat”.

Intrare: șumeni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șumeni
  • șumenire
  • șumenit
  • șumenitu‑
  • șumenind
  • șumenindu‑
singular plural
  • șumenește
  • șumeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șumenesc
(să)
  • șumenesc
  • șumeneam
  • șumenii
  • șumenisem
a II-a (tu)
  • șumenești
(să)
  • șumenești
  • șumeneai
  • șumeniși
  • șumeniseși
a III-a (el, ea)
  • șumenește
(să)
  • șumenească
  • șumenea
  • șumeni
  • șumenise
plural I (noi)
  • șumenim
(să)
  • șumenim
  • șumeneam
  • șumenirăm
  • șumeniserăm
  • șumenisem
a II-a (voi)
  • șumeniți
(să)
  • șumeniți
  • șumeneați
  • șumenirăți
  • șumeniserăți
  • șumeniseți
a III-a (ei, ele)
  • șumenesc
(să)
  • șumenească
  • șumeneau
  • șumeni
  • șumeniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șumeni, șumenescverb

etimologie:
  • șumen DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.