opțiuni
  • info
13 definiții pentru șumeni

Explicative DEX

ȘUMENI, șumenesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se chercheli. – Din șumen.

ȘUMENI, șumenesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se chercheli. – Din șumen.

șumeni vr [At: LB / Pzi: ~nesc / E: șumen] (Reg) A se îmbăta.

ȘUMENI, șumenesc, vb. IV. Refl. (Transilv.) A se ameți de băutură; a se chercheli, a se afuma. Gustînd din cele vinuri scumpe, s-a șumenit și s-a culcat. RETEGANUL, P. II 74.

șumănésc v. tr. (d. șumăn). Mold. Trans. Rar. Îmbăt: se șumănise toțĭ. V. desșumenesc.

Ortografice DOOM

șumeni (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă șumenesc, 3 sg. se șumenește, imperf. 1 sg. mă șumeneam; conj. prez. 1 sg. să mă șumenesc, 3 să se șumenească; imper. 2 sg. afirm. șumenește-te; ger. șumenindu-mă

!șumeni (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șumenește, imperf. 3 sg. se șumenea; conj. prez. 3 să se șumenească

șumeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șumenesc, imperf. 3 sg. șumenea; conj. prez. 3 sg. și pl. șumenească

Sinonime

ȘUMENI vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, turmenta.

șumeni vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA.

Arhaisme și regionalisme

șumeni, șumenesc, vb. IV refl. (reg.) a se ameți de băutură; a se chercheli, a se îmbăta.

șumení, v.r. (reg.) A se îmbăta, a se pili: „Închină mamei și tatei, / Doar ei s-or șumeni” (Bârlea, 1924: 87). – Din șuman, șumăn, șumen „beat” (DEX, MDA).

șumeni, vb. refl. – (reg.) A se îmbăta, a se pili: „Închină mamei și tatei / Doar ei s-or șumeni” (Bârlea, 1924: 87). – Din șuman, șumăn, șumen „beat” (DEX, MDA).

șumeni, vb. refl. – A se îmbăta, a se pili: „Închină mamei și tatei / Doar ei s-or șumeni” (Bârlea 1924: 87). – Din șuman, șumăn „beat”.

Intrare: șumeni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șumeni
  • șumenire
  • șumenit
  • șumenitu‑
  • șumenind
  • șumenindu‑
 singular plural
  • șumenește
  • șumeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șumenesc
 (să)
  • șumenesc
  • șumeneam
  • șumenii
  • șumenisem
a II-a (tu)
  • șumenești
 (să)
  • șumenești
  • șumeneai
  • șumeniși
  • șumeniseși
a III-a (el, ea)
  • șumenește
 (să)
  • șumenească
  • șumenea
  • șumeni
  • șumenise
plural I (noi)
  • șumenim
 (să)
  • șumenim
  • șumeneam
  • șumenirăm
  • șumeniserăm
  • șumenisem
a II-a (voi)
  • șumeniți
 (să)
  • șumeniți
  • șumeneați
  • șumenirăți
  • șumeniserăți
  • șumeniseți
a III-a (ei, ele)
  • șumenesc
 (să)
  • șumenească
  • șumeneau
  • șumeniră
  • șumeniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șumeni, șumenescverb

etimologie:
  • șumen DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.