13 definiții pentru șumen
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘUMEN, -Ă, șumeni, -e, adj. (Reg.) Amețit de băutură; cherchelit. – Din sl. šumĭnŭ.
șumen, ~ă [At: PSALT. 162 / V: (reg) su~, ~man / Pl: ~i, ~e / E: slv шоумьнъ] 1 a (Trs) Amețit de băutură Si: beat1 (1), (reg) șumenit. 2-3 smf, a (Om) bețiv (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUMEN, Ă, șumeni, -e, adj. (Reg.) Amețit de băutură; cherchelit. – Din sl. šumĩnŭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘUMEN adj. (Mold.) Beat, amețit de băutură. Ca din somn sări Domnul rumăn Ca de vin ce-i aburit și șumăn. DOSOFTEI, PS. Etimologie: sl. šumĭnŭ. Cf. b e ț i ț.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sumen, ~ă a vz șumen corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șuman, ~ă a vz șumen
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șumen (reg.) adj. m., pl. șumeni; f. șumenă, pl. șumene
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șumen (reg.) adj. m., pl. șumeni; f. șumenă, pl. șumene
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șumen adj. m., pl. șumeni; f. sg. șumenă, pl. șumene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘUMEN adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘUMEN s., adj. v. alcoolic, băutor, bețiv.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șumen adj. v. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șumen s., adj. v. ALCOOLIC. BĂUTOR. BEȚIV.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
șumen, șumenă / șumăn, șumănăadjectiv
-
- Poate că te-am și mai bătut, cînd eram cam șumăn, cînd mă cam îmbătăm. RETEGANUL, P. III 85. DLRLC
- Ținu morțiș să vadă cum petrec șumenii, – chefuiții. PAMFILE, VĂZD. 113. DLRLC
-
etimologie:
- šumĩnŭ DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.