2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTERPELÍRE, șterpeliri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a șterpeli și rezultatul ei. – V. șterpeli.

ȘTERPELÍRE, șterpeliri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a șterpeli și rezultatul ei. – V. șterpeli.

șterpelire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: șterpeli] (Pfm) Sustragere a ceva (cu abilitate) Si: (pfm) șterpeleală, (arg; fam) șparlire.

ȘTERPELÍRE s. f. (Familiar) Acțiunea de a șterpeli; sustragere, furt.

ȘTERPELÍ, șterpelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A sustrage ceva (cu abilitate); a fura. 2. (În expr.) A o șterpeli = a pleca repede (și pe furiș). 3. (Rar) A atinge ceva ușor și în treacăt. – Et. nec.

ȘTERPELÍ, șterpelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A sustrage ceva (cu abilitate); a fura. 2. (În expr.) A o șterpeli = a pleca repede (și pe furiș). 3. (Rar) A atinge ceva ușor și în treacăt. – Et. nec.

șterpeli [At: COSTINESCU / V: (îvr) st~ / Pzi: ~lesc / E: pbl ctm șterge + șparli] vt (Pop; rar) A atinge (ceva) ușor, în treacăt. 2 vt (Pfm) A sustrage cu abilitate Si: a fura (1), (reg) a șuchea2, a șuchiri (1), (arg; fam) a șparli (2), (arg) a șucări (7). 3 vi (Pfm; îe) A o ~ A pleca repede (și pe neobservate). 4 vr (Reg) A dispărea (11).

ȘTERPELÍ, șterpelesc, vb. IV. Tranz. 1. (Familiar) A sustrage ceva (cu abilitate); a fura. Serafim îi șterpelește pe la spate cutia de chibrituri și ii pune alta în loc. STĂNOIU, C. I. 126. Fiecare se gîndea numai să șterpelească cîte ceva. REBREANU, R. II 116. Intră peste drum, Șterpelește icrele de cosac. DELAVRANCEA, H. T. 11. ◊ Absol. Copiii... șterpeleau de prin coșurile oltenilor și furau de prin curți. PAS, Z. I 81. 2. (În expr.) A o șterpeli = a fugi (pe furiș, fără ca nimeni să prindă de veste); a o șterge, a o tuli. Văzînd eu că mi-am aprins paie-n cap cu asta, am șterpelit-o de-acasă numai cu beșica cea de porc. CREANGĂ, A. 41. Cînd veni copoiul d-afară și văzu isprava iepurelui, zor să puie mîna pe el; dar ia-l de unde nu e; o șterpelise. ȘEZ. XIII 169. 3. (Rar) A atinge (ceva) ușor și în treacăt. Paharul șterpeli nasul d-lui șef, învinețindu-l. D. ZAMFIRESCU, la CADE. ♦ Tranz. fact. A face să se atingă puțin de ceva. Unchiașul... Puse șaua pe Murga... Apoi a tăiat lungul cîmpiilor ș-a spălat copitele gonaciului, și i-a șterpelit coada în multe pîrîuri. DELAVRANCEA, S. 242.

A ȘTERPELÍ ~ésc tranz. pop. (lucruri mărunte) A fura cu abilitate; a șterge. ◊ A o ~ (de undeva) a pleca pe neobservate (de undeva); a o șterge. /Orig. nec.

șterpelí v. a atinge ușor în treacăt: acest muncitor numai șterpelește pământul; 2. a o șterge: am șterpelit-o d’acasă CR.; 3. a sustrage, a fura. [Origină necunoscută].

șterpelésc v. tr. (cp. cu ung. terpedni, a se întinde, saŭ törpülni, a se zgîrci). Fam. Ating ușor în treacăt: un glonț îĭ șterpeli urechea. Fig. Iron. Fur (șterg, cĭordesc): ĭ-a șterpelit punga. A o șterpeli, a o șpardi, a o șterge (a dispărea) pe furiș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șterpelíre (fam.) s. f., g.-d. art. șterpelírii; pl. șterpelíri

șterpelíre s. f., g.-d. art. șterpelírii; pl. șterpelíri

șterpelí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șterpelésc, imperf. 3 sg. șterpeleá; conj. prez. 3 să șterpeleáscă

șterpelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șterpelésc, imperf. 3 sg. șterpeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. șterpeleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTERPELÍRE s. v. furat, furătură, furt, hoție, pungășeală, pungășie, sustragere.

șterpelire s. v. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. HOȚIE. PUNGĂȘEALĂ. PUNGĂȘIE. SUSTRAGERE.

ȘTERPELÍ vb. v. fura, însuși, lua, sustrage.

șterpeli vb. v. FURA. ÎNSUȘI. LUA. SUSTRAGE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șterpelí (-lésc, -ít), vb.1. A fura, a sustrage ceva. – 2. (Cu compl. o) A scăpa, a o rupe la fugă. – 3. A atinge ceva ușor și în treacăt. Creație expresivă, după cum o inidică suf. -li; coincide semantic cu a șterge, 5,7 și 8 și formal cu tearfă, cf. terfeli. Legătura cu germ. stibitzen „a fura” (Tiktin) sau cu mag. terpedni „a se întinde” (Scriban) este îndoielnică. – Der. șterpeleală, s. f. (furt); șterpelici, s. m. (borfaș).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șterpeli, șterpelesc v. t. a fura

Intrare: șterpelire
șterpelire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șterpelire
  • șterpelirea
plural
  • șterpeliri
  • șterpelirile
genitiv-dativ singular
  • șterpeliri
  • șterpelirii
plural
  • șterpeliri
  • șterpelirilor
vocativ singular
plural
Intrare: șterpeli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șterpeli
  • șterpelire
  • șterpelit
  • șterpelitu‑
  • șterpelind
  • șterpelindu‑
singular plural
  • șterpelește
  • șterpeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șterpelesc
(să)
  • șterpelesc
  • șterpeleam
  • șterpelii
  • șterpelisem
a II-a (tu)
  • șterpelești
(să)
  • șterpelești
  • șterpeleai
  • șterpeliși
  • șterpeliseși
a III-a (el, ea)
  • șterpelește
(să)
  • șterpelească
  • șterpelea
  • șterpeli
  • șterpelise
plural I (noi)
  • șterpelim
(să)
  • șterpelim
  • șterpeleam
  • șterpelirăm
  • șterpeliserăm
  • șterpelisem
a II-a (voi)
  • șterpeliți
(să)
  • șterpeliți
  • șterpeleați
  • șterpelirăți
  • șterpeliserăți
  • șterpeliseți
a III-a (ei, ele)
  • șterpelesc
(să)
  • șterpelească
  • șterpeleau
  • șterpeli
  • șterpeliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șterpelire

etimologie:

  • vezi șterpeli
    surse: DEX '09 DEX '98

șterpeli familiar

  • 1. A sustrage ceva (cu abilitate).
    exemple
    • Serafim îi șterpelește pe la spate cutia de chibrituri și îi pune alta în loc. STĂNOIU, C. I. 126.
      surse: DLRLC
    • Fiecare se gîndea numai să șterpelească cîte ceva. REBREANU, R. II 116.
      surse: DLRLC
    • Intră peste drum, Șterpelește icrele de cosac. DELAVRANCEA, H. T. 11.
      surse: DLRLC
    • absolut Copiii... șterpeleau de prin coșurile oltenilor și furau de prin curți. PAS, Z. I 81.
      surse: DLRLC
  • 2. expresie A o șterpeli = a pleca repede (și pe furiș).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Văzînd eu că mi-am aprins paie-n cap cu asta, am șterpelit-o de-acasă numai cu beșica cea de porc. CREANGĂ, A. 41.
      surse: DLRLC
    • Cînd veni copoiul d-afară și văzu isprava iepurelui, zor să puie mîna pe el; dar ia-l de unde nu e; o șterpelise. ȘEZ. XIII 169.
      surse: DLRLC
  • 3. rar A atinge ceva ușor și în treacăt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Paharul șterpeli nasul d-lui șef, învinețindu-l. D. ZAMFIRESCU, la CADE.
      surse: DLRLC
    • 3.1. factitiv A face să se atingă puțin de ceva.
      exemple
      • Unchiașul... Puse șaua pe Murga... Apoi a tăiat lungul cîmpiilor ș-a spălat copitele gonaciului, și i-a șterpelit coada în multe pîrîuri. DELAVRANCEA, S. 242.
        surse: DLRLC

etimologie: