4 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șonți2 vr [At: TDRG / Pzi: esc / E: șonț1] (Îrg; rar) A se îmbrăca nemțește.

șonți1 [At: MILLO, ap. PR. DRAM. 366 / V: (reg) ~nti / Pzi: esc / E: șont2] 1 vi (Mun; d. ființe; îf șonti) A șchiopăta (1). 2-3 vtr (Reg) A (se) șchiopa (1-2). 4-5 vtr (Reg) A (se) schilodi. 6-7 vtr (Mol; Buc) A (se) poci.

ȘONȚÍ1, șonțesc, vb. IV. Tranz. A schilodi; a sluți, a poci.

ȘONȚÍ2, șonțesc, vb. IV. Refl. (Rar) A purta haine de tîrgoveț, a se îmbrăca nemțește. Pentru că munteanul făcea nazuri, rievrînd fără noimă să se șonțească, au trebuit să întîmpene greutate pînă să-l facă a înțelege că hainele sale boierești sînt mai de valoră. ȘEZ. XII 176.

ȘONȚÍ2, șonțesc, vb. IV. Refl. (Rar) A purta haine de târgoveț, a se îmbrăca nemțește. – Din șonț.

ȘONȚÍ1, șonțesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) schilodi, a (se) ciunti; a (se) sluți, a (se) poci. – Din șont.

A SE ȘONȚÍ se ~ésc intranz. pop. (mai ales despre încălțăminte) A-și pierde forma inițială (prin întrebuințare îndelungată sau neglijentă); a se scâlcia; a se scrombăi; a se scălâmba. /Din șonț

A ȘONȚÍ ~ésc tranz. A face să se șonțească; a schilodi de picioare, a face șont. /Din șont

ȘONT, ȘOÁNTĂ, șonți, șoante, adj. (Reg.; adesea substantivat) Șchiop, schilod. – Cf. ciont, magh. sánta.

ȘONT, ȘOÁNTĂ, șonți, șoante, adj. (Reg.; adesea substantivat) Șchiop, schilod. – Cf. ciont, magh. sánta.

șont2, șoantă [At: CIHAC II, 529 / V: (reg) șonț / Pl: șonți, șoante / E: ns cf mg sánta, rom ciont] (Reg) 1-6 smf, a (Adesea dep) Șchiop (1-6). 7 a (D. oameni) Pocit. 8 a (D. oameni) Caraghios (2).

șonț2, șoanță a vz șont2

șonț1 sm [At: MILLO, ap. PR. DRAM. 367 / V: (reg) ~nt / Pl: ~i / E: ns cf honț] (îrg; prt) Șoacăț1 (1).

ȘONT, ȘOÁNTĂ, șonți, șoante, adj. (Mold.) Bolnav de picioare, șchiop, schilod. (Substantivat) Îl și prind pe șontul Nataliei... îl și duc la post. CAMILAR, N. II 419. – Variantă: șonț, șoánță adj.

ȘONȚ1, șonți, s. m. (Rar) Nume de ocară dat nemților. V. șoacăț. Mă apropiu de neamțul meu și-i zic: Măi șonțule! deschide-ți urechile-n patru. alecsandri, la TDRG.

ȘONȚ2, ȘOÁNȚĂ adj. v. șont.

ȘONT șoántă (șonți, șoánte) și substantival reg. (despre ființe) Care este infirm de un picior; care merge șchiopătând; cotonog; șchiop; șontorog. /cf. ung. sánta

șonț a. și m. 1. fam. șchiop; 2. (ironic) Neamț: o necăjesc fel de fel de Șonți AL. [Ung. ȘÓNTA].

1) Șonț, Șoánță s. (din Honț, porecla Sasuluĭ. Cp. cu șervănea, șoaĭtă, șomîc din hervanea, *hoaĭtă, *homic). Est. Iron. Neamț. V. șfab 2.

2) șonț, șoánță adj. (ung. sánta, sántika, șchĭop; sîrb. bg. šantav, șchĭop, paralitic). Fam. Iron. Șchĭop. Fig. Șonțit, ridicul.

arată toate definițiile

Intrare: șonți (îmbrăca)
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șonți
  • șonțire
  • șonțit
  • șonțitu‑
  • șonțind
  • șonțindu‑
singular plural
  • șonțește
  • șonțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șonțesc
(să)
  • șonțesc
  • șonțeam
  • șonții
  • șonțisem
a II-a (tu)
  • șonțești
(să)
  • șonțești
  • șonțeai
  • șonțiși
  • șonțiseși
a III-a (el, ea)
  • șonțește
(să)
  • șonțească
  • șonțea
  • șonți
  • șonțise
plural I (noi)
  • șonțim
(să)
  • șonțim
  • șonțeam
  • șonțirăm
  • șonțiserăm
  • șonțisem
a II-a (voi)
  • șonțiți
(să)
  • șonțiți
  • șonțeați
  • șonțirăți
  • șonțiserăți
  • șonțiseți
a III-a (ei, ele)
  • șonțesc
(să)
  • șonțească
  • șonțeau
  • șonți
  • șonțiseră
Intrare: șonți (schilodi)
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șonți
  • șonțire
  • șonțit
  • șonțitu‑
  • șonțind
  • șonțindu‑
singular plural
  • șonțește
  • șonțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șonțesc
(să)
  • șonțesc
  • șonțeam
  • șonții
  • șonțisem
a II-a (tu)
  • șonțești
(să)
  • șonțești
  • șonțeai
  • șonțiși
  • șonțiseși
a III-a (el, ea)
  • șonțește
(să)
  • șonțească
  • șonțea
  • șonți
  • șonțise
plural I (noi)
  • șonțim
(să)
  • șonțim
  • șonțeam
  • șonțirăm
  • șonțiserăm
  • șonțisem
a II-a (voi)
  • șonțiți
(să)
  • șonțiți
  • șonțeați
  • șonțirăți
  • șonțiserăți
  • șonțiseți
a III-a (ei, ele)
  • șonțesc
(să)
  • șonțească
  • șonțeau
  • șonți
  • șonțiseră
Intrare: șont
șont adjectiv
adjectiv (A43)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șont
  • șontul
  • șontu‑
  • șoantă
  • șoanta
plural
  • șonți
  • șonții
  • șoante
  • șoantele
genitiv-dativ singular
  • șont
  • șontului
  • șoante
  • șoantei
plural
  • șonți
  • șonților
  • șoante
  • șoantelor
vocativ singular
plural
șonț2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A28)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șo
  • șonțul
  • șonțu‑
  • șoanță
  • șoanța
plural
  • șonți
  • șonții
  • șoanțe
  • șoanțele
genitiv-dativ singular
  • șo
  • șonțului
  • șoanțe
  • șoanței
plural
  • șonți
  • șonților
  • șoanțe
  • șoanțelor
vocativ singular
plural
Intrare: șonț
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șo
  • șonțul
  • șonțu‑
plural
  • șonți
  • șonții
genitiv-dativ singular
  • șo
  • șonțului
plural
  • șonți
  • șonților
vocativ singular
  • șonțule
  • șonțe
plural
  • șonților
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șonți (îmbrăca)

  • 1. reflexiv rar A purta haine de târgoveț, a se îmbrăca nemțește.
    surse: DLRLC DLRM attach_file un exemplu
    exemple
    • Pentru că munteanul făcea nazuri, nevrînd fără noimă să se șonțească, au trebuit să întîmpene greutate pînă să-l facă a înțelege că hainele sale boierești sînt mai de valoră. ȘEZ. XII 176.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • șonț
    surse: DLRM

șonți (schilodi)

șont șonț

etimologie:

șonț

  • 1. rar Nume de ocară dat nemților.
    exemple
    • Mă apropiu de neamțul meu și-i zic: Măi șonțule! deschide-ți urechile-n patru. ALECSANDRI, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie: