26 de definiții pentru șchiopăta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘCHIOPĂTA, schioapăt, vb. I. Intranz. 1. A umbla sprijinindu-se mai mult pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte); a umbla ca un șchiop; a șchiopa. 2. Fig. (Fam.) A nu se desfășura în mod normal, a nu funcționa bine, a se poticni. [Prez. ind. și: șchiopătez] – Lat *excloppitare.

șchiopăta [At: DOSOFTEI, PS. 55/16 / V: (îrg) schi~, schiopăti, schiopota, schip~ (Pzi: ~tesc), ~peta, ~pota, școp~, școpeta / Pzi: ~tez, (reg) șchiopăt / E: ml *excloppitare] 1 vi (D. ființe) A merge sprijinindu-se mai puțin pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte) Si: (reg) a șanta3, a șângăvi, a șchiopa (3), a șchiopârca, a șodâlcăi, a șoflânca, șoltâcăi, a șoncăi (1), a șontăi, a șontâcăi, a șontâcălui, a șontorogi (1), a șonți1 (1), a șovâlcăi (1), a ștrofălui2. 2-3 vtr (Rar) A (se) șchiopa (1-2). 4 vi (Rar; d. oi) A se îmbolnăvi de șchiop (11). 5 vi (Fig; fam) A nu funcționa bine Si: (pop) a se poticni.

ȘCHIOPĂTA, șchiopătez, vb. I. Intranz. 1. A umbla sprijinindu-se mai mult pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte); a umbla ca un șchiop; a șchiopa. 2. Fig. (Fam.) A nu se desfășura în mod normal, a nu funcționa bine, a se poticni. – Lat. *excloppitare.

ȘCHIOPĂTA, șchiopătez și șchioapăt, vb. I. Intranz. 1. (Despre ființe, și în forma șchiopăta) A umbla sprijinindu-se mai mult pe un picior decît pe celălalt, a umbla ca un șchiop. Înaintează acum spre noi șchiopătînd. SAHIA, N. 52. Iar începe să șchioapete. STANCU, D. 316. Cîrlanul schioapătă de-un picior. SLAVICI, N. II 32. 2. Fig. A funcționa defectuos, a nu merge bine, normal, a se poticni. Ministeriul cam șchiopătează cînd ești absent. ALECSANDRI, T. 1378. 3. (Rar, despre soare, prin confuzie cu «scăpăta») A apune. Soarele cam șchiopăta spre apus. MACEDONSKI, O. III 7. – Variantă: schiopăta vb. I.

A ȘCHIOPĂTA ~ez intranz. 1) A merge, sprijinindu-se mai puțin pe un picior, făcând mișcări nefirești; a șontâcăi; a șovâlcăi. 2) fig. (despre acțiuni, activități etc.) A se desfășura anormal; a progresa cu greu. 3) fig. (despre persoane) A avea cunoștințe insuficiente (într-un domeniu oarecare). /<lat. exclopittare

șchiopătà v. 1. a umbla ca un șchiop; 2. fig. a fi defectuos: acest raționament șchioapătă.

șchĭoápăt și șchiopătéz, a v. intr. (lat. *ex-clóppito, -áre). Merg șchiop; și astăzĭ maĭ șchioapătă din lovitura ceĭa. – Vechĭ și -petéz (și ca v. refl.) și (chear azĭ) șchĭopez. Și sch- (Munt. Vest).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șchiopăta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. șchioapăt/șchiopătez, 3 șchioapătă/șchiopătea; conj. prez. 1 sg. să șchioapăt/să șchiopătez, 3 să șchioapete/să șchiopăteze

!șchiopăta (a ~) vb., ind. prez. 3 șchioapătă/șchiopătează; conj. prez. 3 să șchioapete/să șchiopăteze

șchiopăta vb., ind. prez. 1 sg. șchiopătez, 2 sg. șchiopătezi, 3 sg. și pl. șchiopătează; conj. prez. 3 sg. și pl. șchiopăteze

șchiopăta vb., ind. prez. pers. 1 șchiopătez (șchioapăt)

șchiopătez, -pătezi 2, șchioapătă 3.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘCHIOPĂTA vb. (pop.) a (se) poticni, (înv. și reg.) a stîngăci, (reg.) a hodăcăi, a șchiopîrca, a șîngăvi, a șoncăi, a șontîcălui, a șontorogi, a șonți, (prin Transilv.) a hotîcîi, (prin Ban. și Olt.) a șanta, (prin Olt. și Transilv.) a șodîlcăi, (fam.) a șontîcăi, a șovîlcăi. (Un om care ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PEDE POENA CLAUDO (lat.) pedeapsa vine șchiopătând – Horațiu, „Ode”, III, 2, 32. Mai devreme sau mai târziu orice vină se ispășește.

Pede poena claudo (lat. „Pedeapsa vine șchiopătînd”) – Horațiu, Ode (III, 2, 32). Poetul spune: cel vinovat nu trebuie să se bizuie pe încetineala cu care vine pedeapsa. Rar s-a întîmplat ca vinovatul să scape nepedepsit. Cuvintele acestea au fost traduse, citate în original ori parafrazate. Victor Hugo în tragedia Hernani, spune: „Răzbunarea-i șchioapă; pășește încet, dar vine!” Și tot el, scria: „La 8 iunie 1832, șapte luni și patru zile după săvîrșirea faptului, a venit și ispășirea, pede claudo, precum vedeți. În acea zi, la șapte dimineața, grefierul intră în celula lui Claude Gueux și-l vesti că mai are încă numai un ceas de trăit”. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șchiopăta, șchiopătez v. i. a nu se desfășura în mod normal, a nu funcționa bine

Intrare: șchiopăta
șchiopăta2 (1 -t) verb grupa I conjugarea I intranzitiv
verb (V65)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șchiopăta
  • șchiopătare
  • șchiopătat
  • șchiopătatu‑
  • șchiopătând
  • șchiopătându‑
singular plural
  • șchioapătă
  • șchiopătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șchioapăt
(să)
  • șchioapăt
  • șchiopătam
  • șchiopătai
  • șchiopătasem
a II-a (tu)
  • șchioapeți
(să)
  • șchioapeți
  • șchiopătai
  • șchiopătași
  • șchiopătaseși
a III-a (el, ea)
  • șchioapătă
(să)
  • șchioapete
  • șchiopăta
  • șchiopătă
  • șchiopătase
plural I (noi)
  • șchiopătăm
(să)
  • șchiopătăm
  • șchiopătam
  • șchiopătarăm
  • șchiopătaserăm
  • șchiopătasem
a II-a (voi)
  • șchiopătați
(să)
  • șchiopătați
  • șchiopătați
  • șchiopătarăți
  • șchiopătaserăți
  • șchiopătaseți
a III-a (ei, ele)
  • șchioapătă
(să)
  • șchioapete
  • șchiopătau
  • șchiopăta
  • șchiopătaseră
șchiopăta1 (1 -tez) verb grupa I conjugarea a II-a intranzitiv
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șchiopăta
  • șchiopătare
  • șchiopătat
  • șchiopătatu‑
  • șchiopătând
  • șchiopătându‑
singular plural
  • șchiopătea
  • șchiopătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șchiopătez
(să)
  • șchiopătez
  • șchiopătam
  • șchiopătai
  • șchiopătasem
a II-a (tu)
  • șchiopătezi
(să)
  • șchiopătezi
  • șchiopătai
  • șchiopătași
  • șchiopătaseși
a III-a (el, ea)
  • șchiopătea
(să)
  • șchiopăteze
  • șchiopăta
  • șchiopătă
  • șchiopătase
plural I (noi)
  • șchiopătăm
(să)
  • șchiopătăm
  • șchiopătam
  • șchiopătarăm
  • șchiopătaserăm
  • șchiopătasem
a II-a (voi)
  • șchiopătați
(să)
  • șchiopătați
  • șchiopătați
  • șchiopătarăți
  • șchiopătaserăți
  • șchiopătaseți
a III-a (ei, ele)
  • șchiopătea
(să)
  • șchiopăteze
  • șchiopătau
  • șchiopăta
  • șchiopătaseră
școpeta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
școpăta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șchiopota
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șchiopeta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schipăta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schiopota
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schiopăti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schiopăta1 (1 -t) verb grupa I conjugarea I intranzitiv
verb (V65)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schiopăta
  • schiopătare
  • schiopătat
  • schiopătatu‑
  • schiopătând
  • schiopătându‑
singular plural
  • schioapătă
  • schiopătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schioapăt
(să)
  • schioapăt
  • schiopătam
  • schiopătai
  • schiopătasem
a II-a (tu)
  • schioapeți
(să)
  • schioapeți
  • schiopătai
  • schiopătași
  • schiopătaseși
a III-a (el, ea)
  • schioapătă
(să)
  • schioapete
  • schiopăta
  • schiopătă
  • schiopătase
plural I (noi)
  • schiopătăm
(să)
  • schiopătăm
  • schiopătam
  • schiopătarăm
  • schiopătaserăm
  • schiopătasem
a II-a (voi)
  • schiopătați
(să)
  • schiopătați
  • schiopătați
  • schiopătarăți
  • schiopătaserăți
  • schiopătaseți
a III-a (ei, ele)
  • schioapătă
(să)
  • schioapete
  • schiopătau
  • schiopăta
  • schiopătaseră
schiopăta2 (1 -tez) verb grupa I conjugarea a II-a intranzitiv
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schiopăta
  • schiopătare
  • schiopătat
  • schiopătatu‑
  • schiopătând
  • schiopătându‑
singular plural
  • schiopătea
  • schiopătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schiopătez
(să)
  • schiopătez
  • schiopătam
  • schiopătai
  • schiopătasem
a II-a (tu)
  • schiopătezi
(să)
  • schiopătezi
  • schiopătai
  • schiopătași
  • schiopătaseși
a III-a (el, ea)
  • schiopătea
(să)
  • schiopăteze
  • schiopăta
  • schiopătă
  • schiopătase
plural I (noi)
  • schiopătăm
(să)
  • schiopătăm
  • schiopătam
  • schiopătarăm
  • schiopătaserăm
  • schiopătasem
a II-a (voi)
  • schiopătați
(să)
  • schiopătați
  • schiopătați
  • schiopătarăți
  • schiopătaserăți
  • schiopătaseți
a III-a (ei, ele)
  • schiopătea
(să)
  • schiopăteze
  • schiopătau
  • schiopăta
  • schiopătaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șchiopăta, șchioapătverb

  • 1. A umbla sprijinindu-se mai mult pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte); a umbla ca un șchiop. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Înaintează acum spre noi șchiopătînd. SAHIA, N. 52. DLRLC
    • format_quote Iar începe să șchioapete. STANCU, D. 316. DLRLC
    • format_quote Cîrlanul schioapătă de-un picior. SLAVICI, N. II 32. DLRLC
  • 2. figurat familiar A nu se desfășura în mod normal, a nu funcționa bine, a se poticni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ministeriul cam șchiopătează cînd ești absent. ALECSANDRI, T. 1378. DLRLC
  • 3. rar unipersonal Despre soare, prin confuzie cu «scăpăta»: apune. DLRLC
    sinonime: apune
    • format_quote Soarele cam șchiopăta spre apus. MACEDONSKI, O. III 7. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.