dexonline

info

5 definiții pentru șonți (îmbrăca)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șonți² vr [At: TDRG / Pzi: ~țesc / E: șonț¹] (Îrg; rar) A se îmbrăca nemțește.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

ȘONȚI², șonțesc, vb. IV. Refl. (Rar) A purta haine de tîrgoveț, a se îmbrăca nemțește. Pentru că munteanul făcea nazuri, rievrînd fără noimă să se șonțească, au trebuit să întîmpene greutate pînă să-l facă a înțelege că hainele sale boierești sînt mai de valoră. ȘEZ. XII 176.

sursa: DLRLC (1955-1957)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

ȘONȚI², șonțesc, vb. IV. Refl. (Rar) A purta haine de tîrgoveț, a se îmbrăca nemțește. – Din șonț.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de gall
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

șonțésc v. tr. (d. șonț. V. șolcăĭ). Est. Iron. Îmbrac așezînd prost o haĭnă: cine te-a șonțit așa? Fig. Deformez, pocesc, urîțesc, denaturez: v’ațĭ șonțit mintea!

sursa: Scriban (1939)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șonți², șonțesc, vb. IV refl. (reg.) a purta haine de târgoveț, a se îmbrăca nemțește.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: șonți (îmbrăca)

șonți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) șonți	șonțire	șonțit șonțitu‑	șonțind șonțindu‑	singular	plural
		(a) șonți	șonțire	șonțit șonțitu‑	șonțind șonțindu‑	șonțește	șonțiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	șonțesc	(să) șonțesc	șonțeam	șonții	șonțisem
	a II-a (tu)	șonțești	(să) șonțești	șonțeai	șonțiși	șonțiseși
	a III-a (el, ea)	șonțește	(să) șonțească	șonțea	șonți	șonțise
plural	I (noi)	șonțim	(să) șonțim	șonțeam	șonțirăm	șonțiserăm șonțisem
	a II-a (voi)	șonțiți	(să) șonțiți	șonțeați	șonțirăți	șonțiserăți șonțiseți
	a III-a (ei, ele)	șonțesc	(să) șonțească	șonțeau	șonțiră	șonțiseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

șonți, șonțescverb

1. reflexiv rar A purta haine de târgoveț, a se îmbrăca nemțește. DLRLC DLRM
- format_quote Pentru că munteanul făcea nazuri, nevrînd fără noimă să se șonțească, au trebuit să întîmpene greutate pînă să-l facă a înțelege că hainele sale boierești sînt mai de valoră. ȘEZ. XII 176. DLRLC

etimologie:

șonț DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.