4 intrări
70 de definiții
din care- explicative (48)
- morfologice (9)
- relaționale (4)
- etimologice (2)
- specializate (5)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘLEAU2, șleauri, s. n. Fiecare dintre cele două curele groase, funii sau lanțuri care se prind de pieptarul hamului și se leagă de crucea căruței ori a trăsurii trase de un animal; trăgătoare, ștreang. – Din ucr. šleja.
ȘLEAU3, șlei, s. n. Pădure cu arbori de specii diferite. [Pl. și: șleauri] – Cf. germ. Schlehe.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘLEAU1, șleauri, s. n. Drum de țară natural, neamenajat, bătătorit de căruțe. ◊ Expr. A vorbi (sau a spune) pe șleau = a vorbi deschis, fără înconjur. ♦ (Rar) Firul unei ape curgătoare. [Var.: șleah s. n.] – Din pol. szlak, ucr. šljah.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘLEAU1, șleauri, s. n. Drum de țară natural, neamenajat, bătătorit de căruțe. ◊ Expr. A vorbi (sau a spune) pe șleau = a vorbi deschis, fără înconjur. ♦ (Rar) Firul unei ape curgătoare. [Var.: șleah s. n.] – Din pol. szlak, ucr. šljah.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șleau3 sn [At: (a. 1828) IORGA, S. D. XXI, 422 / V: (reg) jl~, ~af, ~ah, ~eu, șlih, șlim, șliu, (îvr) ~ac, ~av / Pl: ~ri / E: pn szleja, szla, ucr шлея cf ref ger Schleife] 1 (Reg) Fiecare dintre cele două curele groase care se prind de pieptarul hamului și se leagă de crucea căruței sau a trăsurei trase de un animal Si: (pop) ștreang (14), (reg) ștric2 (3), trăgătoare. 2 (Reg; îf jleau) Bucar la ham. 3 (Buc) Ham1 (1). 4 (Buc; Mol) Parte a crucii căruței de care se prinde orcicul. 5 (Mol) Vergea de care se prinde orcicul la căruța cu hulube.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șleau1 [At: CIHAC II, 528 / V: (reg) șlah, ~eu sm / Pl: șlei sm, ~ri sn / E: ns cf ger Schlehe „porumbar”] 1 sm (Bot; înv) Ulm (Ulmus carpinifolia). 2 sm (Îrg) Copac bun de foc (de obicei porumbar sau stejar). 3 sn (Îrg; șîs pădure de ~) Pădure cu arbori de specii diferite (în care predomină stejarul). 4 sn (Îrg; csc; șîs lemn de ~) Lemne de foc provenite dintr-un șleau1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șleau2 [At: (cca 1635-1645) IORGA, D. B. I, 53 / V: (reg) jleaf, jl~, jlieu, șlah, șlau, ~af, ~ah, ~ec, ~eu, (înv) ~av, ~ev, (îvr) ~ac sn / Pl: ~ri / E: pn szlak, szlach, ucr шлях] 1 sn (Reg) Drum de țară natural, neamenajat, bătătorit de căruțe Si: (pop) șosea (5). 2 sn (Mol; înv; pex) Traseu. 3 sn (Îvr; îe) A ține ~l (cuiva) A pândi venirea cuiva spre a-l opri, a-l ataca etc. 4 sn (Mol; îe) A da (pe cineva) pe ~ A aduce (pe cineva) pe calea cea bună. 5 sn (Reg) Făgaș lăsat (pe drum) de roțile unui vehicul. 6 sn (Trs; îe) A merge pe ~ A reuși. 7 sn (Trs; îae) A avea spor. 8 av (Ban; îe) A merge ~ A se desfășura în mod consecutiv. 9 sn (Reg) Jgheab prin care se scurge mustul din teasc. 10 sn (Pop; rar) Curs al unei ape. 11-12 sn (Pfm; îe) A vorbi (sau a spune ori a scrie) pe ~ A vorbi (a scrie) deschis. 13 sn (Reg) Loc de trecere prin gard sau peste gard. 14 sn (Reg) Loc deschis, expus vântului. 15 sn (Reg; îf șleu) Loc plan pe vârful unui munte. 16 sn (Mun) Coamă de munte sau de deal.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șleau4 sn [At: BARCIANU / V: (reg) ~af, ~eu / Pl: ? / E: ns cf ger Schlack, Schlagg (variante ale lui Schlacke)] (Reg) Noroi1 amestecat cu zăpadă topită.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘLEAU3, șleauri, s. n. Pădure cu arbori de specii diferite. – Cf. germ. Schlehe.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘLEAU2, șleauri, s. n. Fiecare dintre cele două curele groase, funii sau lanțuri care se prind de pieptul hamului și se leagă de crucea căruței sau a trăsurii trase de un animal; trăgătoare, ștreang. – Din ucr. šleja.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘLEAU1, șleauri, s. n. Pădure cu arbori de diferite specii de foioase. Era subt poala unui codru de stejar un șleau de soiuri mărginașe și cam pipernicite, mesteacăni, aluni, arini, arțari, un plop și destulă răchită. CAMIL PETRESCU, O. II 23.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘLEAU3, șleauri, s. n. Curea groasă, funie sau lanț prins de pieptarul hamului, cu care se leagă calul de crucea trăsurii; ștreang, trăgătoare. S-a prăvălit de pe capră, a desprins șleaurile, a dus negrișorii sub coliba a doua. SADOVEANU, A. L. 146. Bietele dobitoace, înhămate cu șleauri și cu frînghii, își bălăngăneau vijelios clopotele, și fugeau cît puteau. MACEDONSKI, O. III 19. Opt telegari înhămați ungurește, d-a lungul, cu șleauri de curea, subțiri și întinse, purtau trăsura mai ușor ca vîntul. ODOBESCU, S. I 161.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘLEAU2, șleauri, s. n. (Și în forma șleah) Drum natural, bătătorit de care. Și cum ajungeau la șleah, prietinii dădură peste cară cu poveri. SADOVEANU, O. I 525. Erau niște căluți căpățînoși. care parcă zburau printre tarlalele de porumb pe un șleau gloduros. CAMIL PETRESCU, O. II 170. Și cum ieșim în șleah, părerea noastră de bine: întîlnim cițiva oameni cu niște cară cu draniță, mergînd spre Iași. CREANGĂ, A. 126. ◊ (Neobișnuit, ca determinant al lui «drum») Aici e răspîntia vechilor drumuri de șleau. VLAHUȚĂ, R. P. 126. ◊ Expr. A vorbi (sau a spune) pe șleau = a vorbi deschis, fără înconjur, răspicat. Mogrea nu cobora înadins ochii din tavan, ca să poată vorbi mai pe șleau, fără să întîlnească privirea lui Comșa. C. PETRESCU, Î. II 156. Tu împărți averea ta cu alții? Ia spune pe șleau să te auzim! REBREANU, R. II 89. Ce vrei, străine? Spune pe șleau. DELAVRANCEA, O. II 179. ♦ (Rar) Firul unei ape curgătoare. Ținem spre răsărit șleaul apei și ieșim pe la Dărmănești, în mîndra și bogata vale a Trotușului. VLAHUȚĂ, O. A. II 154. – Variantă: șleah s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘLEAU3 ~ri n. Pădure cu copaci de diferite specii. /cf. germ. Schlehe
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘLEAU2 ~ri n. Parte a hamului, constând dintr-o funie sau dintr-o curea groasă (mai rar lanț), care se prinde de orcicul unui vehicul cu tracțiune animală; postoroncă; ștreang. /<ucr. šleja, pol. szleja, szla
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘLEAU1 ~ri n. 1) Drum de țară natural, care unește două sau mai multe localități. ◊ A vorbi (sau a spune) pe ~ a vorbi (sau a spune) deschis, fără înconjur, verde în ochi. 2) fig. rar Cursul unei ape. /<pol. szlak, szlach, ucr. šljah
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șleau n. drumul cel mare: carul din șleau când iese, îndată se sfărâmă; pe șleau, pe drumul bătut, fig. deadreptul, fără ocoluri: i-am zis pe șleau. [Mold. șleah = pol. SZLACH].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) șleaŭ (vest) și șleah (est) n., pl. urĭ (o silabă, d. rus. sleiá, rut. šliĭá, hamurile de pe spinare; pol. szleja. szla, ceh. szle, d. germ. schleife). Trăgătoare, curea groasă și lungă de vre-o doĭ metri (cîte una de fiecare parte) cu care se leagă calu de crucea trăsuriĭ cu doĭ caĭ. – În vest și șleav, șleaf, în nord șlih.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) șleaŭ (vest) și șleah (est) n., pl. urĭ (o silabă, d. rut. šlĕah, pol. szlach, szlak, drum bătut, d. mgerm. slage, urmă, ngerm. schlagen, a bate, scglagbahn, drum bătut. Cp. cu turc. ișlek, bătăturit. V. și pistă). Drum mare și ob. al carelor: a merge pe șleah. Pe șleah, de-a dreptu, fără ocolurĭ, fără perifraze: a spune pe șleaŭ. – În vest și șeaf și șleav. La Isp. (CL. 12, 204) șlec. Cp. cu praf, prav, praŭ; stuf, stuh; stîrv, stîrf; vîrf, vîrv ș. a. V. hățaș 1.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
3) șleaŭ m., pl. ei (o silabă, d. germ. schlehe, porumbar). Un fel de copac bun de foc (porumbar orĭ un fel de stejar?).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘLEAH s. n. v. șleau1.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șlah2 sn vz șleau2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șlah1 sm vz șleau1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șlau sn vz șleau2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șleac1 sn vz șleau2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șleac2 sn vz șleau3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șleaf3 sn vz șleau4
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șleaf2 sn vz șleau3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șleaf1 sn vz șleau2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șleah3 sn vz șleau3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șleah2 sn vz șleau2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șleav1 sn vz șleau2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șleav2 sn vz șleau3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șlec2 sn vz șleau2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șleu1 sm vz șleau1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șleu4 sn vz șleau4
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șleu2 sn vz șleau2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șleu3 sn vz șleau3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șlev sn vz șleau2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șlih sn vz șleau3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șlim sn vz șleau3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șliu sn vz șleau3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘLEAH s. n. v. șleau1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘLEAH s. n. v. șleau2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘLEV s. n. v. șleah.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șleah n. Mold. V. șleau: cum ieșim în șleah CR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șleaf și șleah, V. șleaŭ 1 și 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șleav, V. șleaŭ 1 și 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șlih, V. șleah 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șleau2 (ulm) (înv.) s. m., art. șleaul; pl. șlei, art. șleii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+șleau (pe ~) loc. adj., loc. adv. (vorbe ~, a vorbi ~)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șleau1 (drum de țară; curea; pădure) s. n., art. șleaul; pl. șleauri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șleau2 (drum de țară, ștreang, pădure) s. n., art. șleaul; pl. șleauri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șleau1 (ulm) (rar) s. m., art. șleaul; pl. șlei, art. șleii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șleau (drum de țară, ștreang, pădure) s. n., art. șleaul; pl. șleauri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șleau (ulm) s. m., art. șleaul; pl. șlei, art. șleii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șleau
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
șleau.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘLEAU s. ștreang, trăgătoare, (reg.) ștric. (~ la ham.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘLEAU s. v. drum, făgaș, itinerar, parcurs, rută, șosea, traiect, traiectorie, traseu, ulm.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șleau s. v. DRUM. FĂGAȘ. ITINERAR. PARCURS. RUTĂ. ȘOSEA. TRAIECT. TRAIECTORIE. TRASEU. ULM.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘLEAU s. ștreang, trăgătoare, (reg.) ștric. (~ la ham.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
șleau (-uri), s. n. – 1. Urmă, dîră lăsată de roți pe sol. – 2. Drum natural, nepregătit, indicat numai de urmele lăsate de vehicule. – 3. Drum, rută. – Pe șleau, fără înconjur. – Var. Mold. șeah, înv. șleav. Pol. szlach, sznak, rut. šljak (Tiktin; Candrea; cf. Cihac, II, 390).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șleau (-uri), s. n. – Trăgătoare, ștreang tras de cai. – Var. șleah. Pol. szla, szleja, rut. slyjá, din sl. silo „laț” (Cihac, II, 390; Tiktin). Der. din săs. Schlîf (Lacea, Dacor., III, 745) este mai puțin probabilă.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
șleau1, șlei, s.m. (înv.) 1. ulm. 2. copac bun de foc (porumbar, stejar etc.).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șleau2, șleauri, s.m. 1. (înv. și reg.) drum bătătorit, neamenajat (de mare circulație); itinerar, traseu; (în expr.) a da pe șleau = a aduce pe calea cea bună. 2. (reg.; în forma: șleah) șosea. 3. (pop.) făgaș lăsat (pe drum) de roțile unui vehicul; (în expr.) a merge pe șleau = a reuși; a avea spor; a merge șleau = a se desfășura în mod curgător. 4. (reg.) jgheab prin care se scurge mustul din teasc. 5. (reg.) curs al unei ape. 6. (pop. și fam.; în loc. adv.) pe șleau = de-a dreptul fără înconjur. 7. (reg.) loc de trecere prin gard sau peste gard. 8. (reg.) loc deschis, expus vântului; spulberiș. 9. (reg.; în forma: șleu) loc plan pe vârful unui munte; coamă de munte sau de deal.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șleau4, șleauri, s.n. (reg.) 1. (în sintagmă) pădure de șleau = pădure cu arbori de specii diferite (în care predomină stejarul). 2. (cu sens colectiv; în sintagmă) lemn de șleau = lemn de foc provenit dintr-o pădure de șleau (v.).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șleau5 s.n. (reg.) noroi foarte apos.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șleau3, șleauri, s.n. 1. (pop.) fiecare dintre cele două curele groase, funii sau lanțuri care leagă pieptarul hamului de orcic (v.). 2. (reg.; în forma: jleau) bucarul hamului. 3. (reg.) ham. 4. (reg.) parte a crucii căruței de care se prinde orcicul. 5. (reg.) vergea de care se prinde orcicul la căruța cu hulube.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a vorbi pe față / pe șleau expr. a vorbi sincer, a spune adevărul fără menajamente.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pe șleau expr. în mod sincer.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M70) Surse flexiune: Ortografic | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N52) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N52) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N52) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șleau, șleisubstantiv masculin
- 1. Ulm. Sinonimesinonime: ulm
șleau, șleaurisubstantiv neutru
- 1. Fiecare dintre cele două curele groase, funii sau lanțuri care se prind de pieptarul hamului și se leagă de crucea căruței ori a trăsurii trase de un animal. DEX '09 DLRLCsinonime: trăgătoare ștreang ștric
- S-a prăvălit de pe capră, a desprins șleaurile, a dus negrișorii sub coliba a doua. SADOVEANU, A. L. 146. DLRLC
- Bietele dobitoace, înhămate cu șleauri și cu frînghii, își bălăngăneau vijelios clopotele, și fugeau cît puteau. MACEDONSKI, O. III 19. DLRLC
- Opt telegari înhămați ungurește, d-a lungul, cu șleauri de curea, subțiri și întinse, purtau trăsura mai ușor ca vîntul. ODOBESCU, S. I 161. DLRLC
-
etimologie:
- šleja DEX '09
șleau, șleaurisubstantiv neutru
- 1. Drum de țară natural, neamenajat, bătătorit de căruțe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Și cum ajungeau la șleah, prietinii dădură peste cară cu poveri. SADOVEANU, O. I 525. DLRLC
- Erau niște căluți căpățînoși. care parcă zburau printre tarlalele de porumb pe un șleau gloduros. CAMIL PETRESCU, O. II 170. DLRLC
- Și cum ieșim în șleah, părerea noastră de bine: întîlnim cîțiva oameni cu niște cară cu draniță, mergînd spre Iași. CREANGĂ, A. 126. DLRLC
- Aici e răspîntia vechilor drumuri de șleau. VLAHUȚĂ, R. P. 126. DLRLC
- 1.1. Firul unei ape curgătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ținem spre răsărit șleaul apei și ieșim pe la Dărmănești, în mîndra și bogata vale a Trotușului. VLAHUȚĂ, O. A. II 154. DLRLC
-
- A vorbi (sau a spune) pe șleau = a vorbi deschis, fără înconjur. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: răspicat
- Mogrea nu cobora înadins ochii din tavan, ca să poată vorbi mai pe șleau, fără să întîlnească privirea lui Comșa. C. PETRESCU, Î. II 156. DLRLC
- Tu împarți averea ta cu alții? Ia spune pe șleau să te auzim! REBREANU, R. II 89. DLRLC
- Ce vrei, străine? Spune pe șleau. DELAVRANCEA, O. II 179. DLRLC
-
-
etimologie:
- szlak DEX '09 DEX '98
- šljah DEX '09 DEX '98
șleau, șleaurisubstantiv neutru
- 1. Pădure cu arbori de specii diferite. DEX '09 DLRLC
- Era subt poala unui codru de stejar un șleau de soiuri mărginașe și cam pipernicite, mesteacăni, aluni, arini, arțari, un plop și destulă răchită. CAMIL PETRESCU, O. II 23. DLRLC
-
etimologie:
- Schlehe DEX '09