15 definiții pentru traiect


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRAIÉCT, traiecte, s. n. Distanță între două puncte determinate; drum de la un loc la altul; traseu; traiectorie. – Din lat. trajectus, fr. trajet.

TRAIÉCT, traiecte, s. n. Distanță între două puncte determinate; drum de la un loc la altul; traseu; traiectorie. – Din lat. trajectus, fr. trajet.

traiect sn [At: ALEXI, W. / P: tra-i~ / V: (înv) ~aject, ~ajet / Pl: ~e / E: fr trajet, lat traiectus] 1 Distanță de străbătut (între două puncte). 2 Traseu (2). 3 Traseu (2) linear pe care se situează un organ alungit (mușchi, nerv, arteră etc.). 4 Traiectorie (1).

TRAIÉCT s. n. Distanță între două puncte determinate, drum de la un loc la altul; parcurs, traseu. Tulpina [Căii Victoriei] îmi pare că e tot traiectul de aci, de la Poștă și Casa de Depuneri, pînă la Capul Podului. C. PETRESCU, C. V. 351.

TRAIÉCT s.n. Distanță de străbătut între două puncte determinate; traseu, parcurs. [Pron. tra-iect, pl. -te, -turi. / < lat. traiectus, cf. fr. trajet, germ. Trajekt].

TRAIÉCT s. n. distanță de străbătut între două puncte determinate; traseu, parcurs. ◊ traseu liniar pe care se situează un mușchi, un nerv, o arteră etc. ◊ traiectorie. (< lat. traiectus, după fr. trajet)

TRAIÉCT ~e n. Cale care trebuie străbătută pentru a ajunge de la un loc la altul; parcurs. /<lat. traiectus, fr. traject

*traĭéct și -jéct n., pl. e (lat. trajectus, d. traicere, a trece; fr. trajet. V. obĭect, trec). Spațiŭ de străbătut, drum, cale: traĭectu de la Galațĭ la Sulina. Călătorie, trecere: traĭect greŭ. V. tract și traseŭ.

traject n. cale de străbătut dela un loc la altul.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRAIÉCT s. 1. v. rută. 2. v. traiectorie.

TRAIECT s. 1. drum, itinerar, parcurs, rută, traiectorie, traseu, (astăzi rar) marșrut, (înv., în Mold.) șleau. (~ urmat de un vehicul.) 2. traiectorie, traseu. (~ parcurs de un proiectil.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TRAIECT DE ZBOR drum aerian pregătit și stabilit din timp, cu indicarea punctelor de parcurs de către o aeronavă, în condițiile asigurării unei bune orientări vizuale și instrumentale, a unei securități maxime a zborului și atingerii cu precizie a punctului final. Traiectul de zbor se trasează pe hărțile de navigație la scări de 1:500.000, 1:100.000 sau mai mici, în afară de linia traiectului se menționează punctele de schimbare a capului de zbor, înălțimea, capul magnetic, timpul calculat de zbor între reperele importante de pe traiect, ora atingerii acestor repere, punctul final și alte elemente de navigație în funcție de misiunea executată. Traiectul de zbor poate fi: obligat, cel propus a fi urmat de aeronavă sau real urmat, care prezintă proiecția pe sol a tuturor punctelor marcate de centrul de greutate al aeronavei de la punctul inițial la cel final al traiectului. Traiectul de zbor se împarte în tronsoane și inflexiuni în funcție de lungimea sa.

Intrare: traiect
traiect1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • traiect
  • traiectul
  • traiectu‑
plural
  • traiecte
  • traiectele
genitiv-dativ singular
  • traiect
  • traiectului
plural
  • traiecte
  • traiectelor
vocativ singular
plural
traiect2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • traiect
  • traiectul
  • traiectu‑
plural
  • traiecturi
  • traiecturile
genitiv-dativ singular
  • traiect
  • traiectului
plural
  • traiecturi
  • traiecturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

traiect

  • 1. Distanță între două puncte determinate; drum de la un loc la altul.
    exemple
    • Tulpina [Căii Victoriei] îmi pare că e tot traiectul de aci, de la Poștă și Casa de Depuneri, pînă la Capul Podului. C. PETRESCU, C. V. 351.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Traseu liniar pe care se situează un mușchi, un nerv, o arteră etc.
      surse: MDN '00

etimologie: