șleau³ sn [At: (a. 1828) IORGA, S. D. XXI, 422 / V: (reg) jl~, ~af, ~ah, ~eu, șlih, șlim, șliu, (îvr) ~ac, ~av / Pl: ~ri / E: pn szleja, szla, ucr шлея cf ref ger Schleife] 1 (Reg) Fiecare dintre cele două curele groase care se prind de pieptarul hamului și se leagă de crucea căruței sau a trăsurei trase de un animal Si: (pop) ștreang (14), (reg) ștric² (3), trăgătoare. 2 (Reg; îf jleau) Bucar la ham. 3 (Buc) Ham¹ (1). 4 (Buc; Mol) Parte a crucii căruței de care se prinde orcicul. 5 (Mol) Vergea de care se prinde orcicul la căruța cu hulube.