2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘIRETÉNIE1, șiretenii, s. f. Însușirea de a fi șiret2; faptă sau vorbă șireată; viclenie, perfidie, șireție. – Șiret2 + suf. -enie.

ȘIRETÉNIE1, șiretenii, s. f. Însușirea de a fi șiret2; faptă sau vorbă șireată; viclenie, perfidie, șireție. – Șiret2 + suf. -enie.

ȘIRETÉNIE2, șiretenii, s. f. (Pop.) Desfășurare, curs (al unei întâmplări, al unei situații), istorisire cu multe peripeții; p. ext. relatare a unei întâmplări, a unei situații etc.; tărășenie. [Var.: șiriténie s. f.] – Cf. șir.

ȘIRETÉNIE2, șiretenii, s. f. (Pop.) Desfășurare, curs (al unei întâmplări, al unei situații), istorisire cu multe peripeții; p. ext. relatare a unei întâmplări, a unei situații etc.; tărășenie. [Var.: șiriténie s. f.] – Cf. șir.

șiretenie2 sf [At: PR. DRAM. 126 / V: (reg) ~rit~ / Pl: ~ii / E: ns cf șir] 1 (Mun) Evoluție (a unei întâmplări, a unei situații etc.). 2 (Mun) Succesiune de peripeții. 3 (Mun; pex) Relatare a unei situații, a unei întâmplări etc. Si: (pop) tărășenie. 4 (Reg) Semnificație.

șiretenie1 sf [At: POLIZU / Pl: (6-7) ~ii / E: șiret3 + -enie] 1-4 Însușirea de a fi șiret3 (1-2, 4, 6). 5 (Ccr) Comportare de om șiret3 (1) Si: viclenie, (rar) șiretlic (5), șireție (1). 6 (Ccr) Faptă șireată3 (2) Si: stratagemă, subterfugiu, tertip, truc, șarlatanie (1), șiretlic (1), vicleșug, (rar) șireție (2). 7 (Ccr) Vorbă șireată2 (2) Si: perfidie.

ȘIRETÉNIE2, șiretenii, s. f. Faptul de a fi șiret (v. șmecherie, viclenie); faptă sau vorbă șireată (v. șiretlic, vicleșug). Murmură cu o clipire de șiretenie în ochi. DUMITRIU, N. 172. Văduva zîmbi cu dulceață și cu șiretenie spre pan Sampil. SADOVEANU, O. VII 138. Omul nu e numai o ființă care, cu șiretenie ori cu brutalitate, călcînd și strivind pe alții, caută să-și cucerească un loc la ospățul vieții. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 13. ◊ (Cu o nuanță de simpatie) Nu era mare lucru în scrisorile ei: aceeași și iar aceeași afecțiune fără margini, ce-i umplea tot sufletul, spusă fără șiretenie, cu aceleași cuvinte; dar asta era lucru mare. D. ZAMFIRESCU, R. 199.

ȘIRETÉNIE ~i f. 1) Caracter șiret; hâtrie. 2) Faptă sau vorbă de om șiret; viclenie. [Art. șiretenia; G.-D. șireteniei; Sil. -ni-e] /șiret + suf. ~enie

șiretenie f. fire șireată: șiretenia vulpei.

șireténie f. (d. șiret, adj.). Fire șireată: șiretenia vulpiĭ.

ȘIRITÉNIE s. f. v. șiretenie2.

ȘIRITÉNIE s. f. (Și în forma șiretenie) Desfășurare, curs, fir al întîmplărilor, istorisire cu multe peripeții; tărășenie. Începu să le povestească șiritenia celor ce i se întîmplase. ISPIRESCU, L. 36. Începuseși a îndruga o șiretenie. ODOBESCU, S. III 196. ◊ (Pleonastic) După ce se dovedi că Făt-Frumos era adevăratul ucigaș al zmeilor, spuse toată șiretenia și întîmplarea. POPESCU, B. IV 14. – Variantă: șireténie s. f.

șiritenie f. șir de întâmplări: șiritenia povestii ISP. [Lit. șiretul sau firul povestii].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șireténie (-ni-e) s. f., art. șireténia (-ni-a), g.-d. art. șireténiei; pl. șireténii, art. șireténiile (-ni-i-)

șireténie (șmecherie, tărășenie) s. f. (sil. -ni-e), art. șireténia (sil. -ni-a), g.-d. art. șireténiei; pl. șireténii, art. șireténiile (sil. -ni-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘIRETÉNIE s. v. curs, desfășurare, dezvoltare, evoluție, mers, succesiune, șir, șirag.

ȘIRETÉNIE s. 1. v. șmecherie. 2. v. subterfugiu.

șiretenie s. v. CURS. DESFĂȘURARE. DEZVOLTARE. EVOLUȚIE. MERS. SUCCESIUNE. ȘIR. ȘIRAG.

ȘIRETENIE s. 1. șmecherie, viclenie, (rar) șireție. (Era de-o proverbială ~.) 2. stratagemă, subterfugiu, șiretlic, șmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleșug, (rar) șireție, (reg.) solomonie, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiță, chițibuș, manevră, merchez. (A uza de o ~.)

Intrare: șiretenie (istorisire)
șiretenie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șiretenie
  • șiretenia
plural
  • șiretenii
  • șireteniile
genitiv-dativ singular
  • șiretenii
  • șireteniei
plural
  • șiretenii
  • șireteniilor
vocativ singular
plural
șiritenie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șiritenie
  • șiritenia
plural
  • șiritenii
  • șiriteniile
genitiv-dativ singular
  • șiritenii
  • șiriteniei
plural
  • șiritenii
  • șiriteniilor
vocativ singular
plural
Intrare: șiretenie (viclenie)
șiretenie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șiretenie
  • șiretenia
plural
  • șiretenii
  • șireteniile
genitiv-dativ singular
  • șiretenii
  • șireteniei
plural
  • șiretenii
  • șireteniilor
vocativ singular
plural

șiretenie (istorisire) șiritenie

  • 1. popular Desfășurare, curs (al unei întâmplări, al unei situații), istorisire cu multe peripeții.
    exemple
    • Începu să le povestească șiritenia celor ce i se întîmplase. ISPIRESCU, L. 36.
      surse: DLRLC
    • Începuseși a îndruga o șiretenie. ODOBESCU, S. III 196.
      surse: DLRLC
    • pleonastic După ce se dovedi că Făt-Frumos era adevăratul ucigaș al zmeilor, spuse toată șiretenia și întîmplarea. POPESCU, B. IV 14.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. șir
    surse: DEX '09

șiretenie (viclenie)

  • 1. Însușirea de a fi șiret (1.); faptă sau vorbă șireată.
    exemple
    • Murmură cu o clipire de șiretenie în ochi. DUMITRIU, N. 172.
      surse: DLRLC
    • Văduva zîmbi cu dulceață și cu șiretenie spre pan Sampil. SADOVEANU, O. VII 138.
      surse: DLRLC
    • Omul nu e numai o ființă care, cu șiretenie ori cu brutalitate, călcînd și strivind pe alții, caută să-și cucerească un loc la ospățul vieții. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 13.
      surse: DLRLC
    • (Cu o nuanță de simpatie) Nu era mare lucru în scrisorile ei: aceeași și iar aceeași afecțiune fără margini, ce-i umplea tot sufletul, spusă fără șiretenie, cu aceleași cuvinte; dar asta era lucru mare. D. ZAMFIRESCU, R. 199.
      surse: DLRLC

etimologie: