14 definiții pentru viclenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VICLENÍE, viclenii, s. f. Însușirea de a fi viclean; faptă, comportare de om viclean; perfidie, ipocrizie, falsitate, vicleșug. ♦ (Jur.) Dol. ♦ (Cu sens atenuat) Șiretenie, șmecherie, șiretlic; stratagemă. – Viclean + suf. -ie.

VICLENÍE, viclenii, s. f. Însușirea de a fi viclean; faptă, purtare de om viclean; perfidie, ipocrizie, falsitate, vicleșug. ♦ (Cu sens atenuat) Șiretenie, șmecherie, șiretlic; stratagemă. – Viclean + suf. -ie.

VICLENÍE, viclenii, s. f. Însușirea de a fi viclean; faptă, purtare de om viclean; perfidie, falsitate, trădare; (cu sens atenuat, uneori cu o nuanță de simpatie) șiretenie, șiretlic, stratagemă. Zîmbetului îi atribuiam numai viclenie. SADOVEANU, O. VIII 211. Avea niște ochi fără nici un amestec de viclenie. GALACTION, O. I 85. Hei, dragele mele vere, zice spînul, cu viclenia lui obicinuită. CREANGĂ, P. 209. Dacă vreți să aveți o idee despre vicleniile lui politice, ascultați. BOLINTINEANU, O. 252. ◊ Expr. A o întoarce la viclenie (sau la șiretlic) v. întoarce (II 1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vicleníe (vi-cle-) s. f., art. viclenía, g.-d. art. vicleníei; pl. vicleníi, art. vicleníile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VICLENÍE s. 1. v. ipocrizie. 2. v. șmecherie. 3. v. dol. 4. v. subterfugiu.

VICLENÍE s. v. adulter, infidelitate, înșelăciune, necredință.

VICLENÍE ~i f. 1) Caracter viclean; perfidie. 2) Manifestare de om viclean; manevră iscusită prin care se înșală buna-credință a cuiva: hârtie; șiretenie; tertip; stratagemă; truc. [G.-D. vicleniei. Sil. vi-cle-] /viclean + suf. ~ie

viclenie f. 1. trădare, perfidie: le pornește sufletul la viclenii și la răutăți OD.; 2. șiretlic.

vicleníe f. (d. viclean). Perfidie. Faptă de om viclean. – Vechĭ hitl-.

vicleníe s. f. (sil. -cle-), art. viclenía, g.-d. art. vicleníei; pl. vicleníi, art. vicleníile

VICLENIE s. 1. șiretenie, șmecherie, (rar) șireție. (Era de-o ~ proverbială.) 2. duplicitate, falsitate, fățărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, vicleșug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar și fam.) machiaverlîc, (înv.) fățărie, prefăcanie, prefăcătură, procleție, (fig.) iezuitism, mascaradă. (A fost demascată ~ lui.) 3. (JUR.) dol, rea-credință. (Condamnat pentru ~.) 4. stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, truc, vicleșug, (rar) șireție, (reg.) solomonie, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiță, chițibuș, manevră, merchez. (De ce ~ a uzat?)

viclenie s. v. ADULTER. INFIDELITATE. ÎNȘELĂCIUNE. NECREDINȚĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VICLENIE. Subst. Viclenie, viclenire (înv. și reg.), vicleșug, dibăcie, diplomație, rafinament, perfidie, machiavelism, machiaverlîc (rar), ipocrizie, prefăcătorie, prefăcătură (rar), fățărnicie, fățărie (înv.), iezuitism (fig.), fariseism, falsitate, duplicitate; șiretenie, șireție (rar), șiretlic, șmecherie, șmecherlîc (rar), meșteșug, meșteșugire (rar; mai ales fam.), stratagemă, tertip, șolticărie, truc. Cursă (fig.), capcană (fig.); urzeală (fig.), urzire (fig.), uneltire. Viclean, viclenitor (înv.), diplomat, hîtru (reg.), ceapcîn (reg.), iezuit (fig.), pișicher (fam.), vulpe (fig.), vulpoi (fig.), vulpoi bătrîn (fig.), șarpe (fig.); trișor, mincinos, escroc. Adj. Viclean, viclenesc (înv. și arh.), viclenit (înv. și arh.), viclenitor (înv.), șiret, șerpesc (fig.), vulpesc (fig.), rafinat (fig.), meșteșugit (înv.), perfid, machiavelic, ipocrit, prefăcut, prefăcător (rar), fățarnic, iezuit (fig.), iezuitic (fig.), fariseic, fals, duplicitar; deștept (fam.), hămișliu (reg.), șmecher, pișicher, șoltic. Abil, subtil, diplomat, diplomatic. Vb. A fi viclean, a (se) vicleni (înv. și pop.), a o întoarce la viclenie (la șiretlic), a umbla cu vicleșuguri, a umbla cu tertipuri; a se preface, a se fățărnici (înv.), a se fățări (înv.). A întinde (a pune) cuiva o cursă (cursa); a atrage (pe cineva) în cursă; a urzi (fig.), a unelti. Adv. Viclenește (înv. și arh.), cu viclenie, vulpește (fig.); șmecherește. V. comportare, imoralitate, înșelătorie, neprincipialitate.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VIRTUTE NON ASTUTIA (lat.) prin virtute, nu prin viclenie – Deviză a luptătorilor cinstiți și, în genere, a celor ce vor să reușească numai prin merite.

Intrare: viclenie
  • silabație: vi-cle-ni-e
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viclenie
  • viclenia
plural
  • viclenii
  • vicleniile
genitiv-dativ singular
  • viclenii
  • vicleniei
plural
  • viclenii
  • vicleniilor
vocativ singular
plural