ȘIRITENIE s. f. (Și în forma șiretenie) Desfășurare, curs, fir al întîmplărilor, istorisire cu multe peripeții; tărășenie. Începu să le povestească șiritenia celor ce i se întîmplase. ISPIRESCU, L. 36. Începuseși a îndruga o șiretenie. ODOBESCU, S. III 196. ◊ (Pleonastic) După ce se dovedi că Făt-Frumos era adevăratul ucigaș al zmeilor, spuse toată șiretenia și întîmplarea. POPESCU, B. IV 14. – Variantă: șiretenie s. f.