14 definiții pentru subterfugiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBTERFÚGIU, subterfugii, s. n. Mijloc șiret, abil de a ieși dintr-o situație dificilă; viclenie. – Din fr. subterfuge, lat. subterfugium.

SUBTERFÚGIU, subterfugii, s. n. (Livr.) Mijloc șiret, abil de a ieși dintr-o situație dificilă; viclenie. – Din fr. subterfuge, lat. subterfugium.

SUBTERFÚGIU, subterfugii, s. n. Mijloc șiret, abil, de a ieși dintr-o încurcătură. V. tertip. «Doftorașul» plictisit, neputînd pleca fără bagaj și voind să evite scandalul în mahala, se hotărî să recurgă la un subterfugiu. CARAGIALE, O. II 93.

SUBTERFÚGIU s.n. Mijloc abil, îndemânatic de a ieși dintr-o încurcătură. [Pron. -giu, var. subterfuj s.n. / cf. fr. subterfuge, lat. subterfugium].

SUBTERFÚGIU s. n. mijloc abil de a ieși dintr-o încurcătură; viclenie. (< fr. subterfuge, lat. subterfugium)

SUBTERFÚGIU ~i n. livr. Mijloc abil și ocolit de a ieși dintr-o situație complicată și neplăcută. [Sil. -giu] /<fr. subterfuge, lat. subterfugium

subterfugiu n. mijloc pieziș și artificios de a ieși dintr’o încurcătură.

*subterfúgiŭ n. (lat. subter-fugium, fr. -fuge. V. re-fugiŭ). Mijloc (viclenie) la care recurgi ca să scăpi dintr’o încurcătură: a recurge la, a te folosi de subterfugiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

subterfúgiu [giu pron. giu] s. n., art. subterfúgiul; pl. subterfúgii, art. subterfúgiile (-gi-i-)

subterfúgiu s. n. [-giu pron. -giu], art. subterfúgiul; pl. subterfúgii, art. subterfúgiile (sil. -gi-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUBTERFÚGIU s. stratagemă, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleșug, (rar) șireție, (reg.) solomonie, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiță, chițibuș, manevră, merchez. (De ce ~ a uzat?)

SUBTERFUGIU s. stratagemă, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleșug, (rar) șireție, (reg.) solomonie, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiță, chițibuș, manevră, merchez. (De ce ~ a uzat?)

Intrare: subterfugiu
subterfugiu substantiv neutru
  • pronunție: -giu pr. -gĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subterfugiu
  • subterfugiul
  • subterfugiu‑
plural
  • subterfugii
  • subterfugiile
genitiv-dativ singular
  • subterfugiu
  • subterfugiului
plural
  • subterfugii
  • subterfugiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)