TĂRĂȘENIE, tărășenii, s. f. (Fam.) Șir de întâmplări (neplăcute, complicate); pățanie, încurcătură. – Et. nec.

tărășenie sf [At: TDRG / V: (reg) târâș~, tiriș~ / Pl: ~ii / E: tărăși + -enie] 1 (Pop) Șir de întâmplări (neplăcute, complicate) Si: (reg) tărăraie (1). 2 (Pop) Istorie lungă care dezvăluie tărășeniile (1) Si: (reg) tărăraie (2). 3 (Pop; pex) Pățanie. 4 (Pop; pex) Încurcătură. 5 (Reg) Vicleșug. 6 (Reg) Secret. 7 (Reg) Ceartă îndelungată Si: (reg) cârcotă.

TĂRĂȘENIE, tărășenii, s. f. (Fam. și pop.) Șir de întâmplări (neplăcute, complicate); pățanie, încurcătură. – Et. nec.

TĂRĂȘENIE, tărășenii, s. f. (Familiar și popular) Șir de întîmplări; poveste, istorie; pățanie, încurcătură. Oamenii... așteptau cuceriți, toți știind că Pațanghel are să le spună o altă tărășenie. PREDA, Î. 95. Le rugam... să întrebe de Ivan și să-i spună tărășenia cu papucii. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 141. Îi spuse tărășenia, cum îi vine urît de casă și de nevastă și cum îi vine să plece în lume de urît. ȘEZ. XII 105. – Variantă: (regional) tirișenie (PAMFILE, A. R. 220) s. f.

tărășénie, tirișénie și șiriténie f. (d. tărășesc). Sud. Est. Întîmplare, pățanie, povestire, firu uneĭ afacerĭ: să-țĭ spun toată șiritenia!

târâșenie sf vz tărășenie

tirișenie sf vz tărășenie

TIRIȘENIE s. f. v. tărășenie.

șiriténie, V. tărășenie.

tirișénie, V. tărășenie.

tărășenie (fam.) (desp. -ni-e) s. f., art. tărășenia (desp. -ni-a), g.-d. art. tărășeniei; pl. tărășenii; art. tărășeniile (desp. -ni-i-)

tărășenie (fam.) (-ni-e) s. f., art. tărășenia (-ni-a), g.-d. art. tărășeniei; pl. tărășenii; art. tărășeniile (-ni-i-)

tărășenie s. f. (sil. -ni-e), art. tărășenia (sil. -ni-a), g.-d. art. tărășeniei; pl. tărășenii, art. tărășeniile (sil. -ni-i-)

tărășenie

TĂRĂȘENIE s. v. încurcătură, întâmplare, pățanie, peripeție, poznă.

tărășenie s. v. ÎNCURCĂTURĂ. ÎNTÎMPLARE. PĂȚANIE. PERIPEȚIE. POZNĂ.

tărășenie, tărășenii s. f. 1. șir de întâmplări neplăcute / complicate 2. pățanie; încurcătură