opțiuni
  • info

13 definiții pentru șiretenie (istorisire)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘIRETENIE2, șiretenii, s. f. (Pop.) Desfășurare, curs (al unei întâmplări, al unei situații), istorisire cu multe peripeții; p. ext. relatare a unei întâmplări, a unei situații etc.; tărășenie. [Var.: șiritenie s. f.] – Cf. șir.

ȘIRETENIE2, șiretenii, s. f. (Pop.) Desfășurare, curs (al unei întâmplări, al unei situații), istorisire cu multe peripeții; p. ext. relatare a unei întâmplări, a unei situații etc.; tărășenie. [Var.: șiritenie s. f.] – Cf. șir.

șiretenie2 sf [At: PR. DRAM. 126 / V: (reg) ~rit~ / Pl: ~ii / E: ns cf șir] 1 (Mun) Evoluție (a unei întâmplări, a unei situații etc.). 2 (Mun) Succesiune de peripeții. 3 (Mun; pex) Relatare a unei situații, a unei întâmplări etc. Si: (pop) tărășenie. 4 (Reg) Semnificație.

ȘIRETENIE1 s. f. v. șiritenie.

ȘIRITENIE s. f. v. șiretenie2.

ȘIRITENIE s. f. V. șiretenie2.

ȘIRITENIE s. f. (Și în forma șiretenie) Desfășurare, curs, fir al întîmplărilor, istorisire cu multe peripeții; tărășenie. Începu să le povestească șiritenia celor ce i se întîmplase. ISPIRESCU, L. 36. Începuseși a îndruga o șiretenie. ODOBESCU, S. III 196. ◊ (Pleonastic) După ce se dovedi că Făt-Frumos era adevăratul ucigaș al zmeilor, spuse toată șiretenia și întîmplarea. POPESCU, B. IV 14. – Variantă: șiretenie s. f.

șiritenie f. șir de întâmplări: șiritenia povestii ISP. [Lit. șiretul sau firul povestii].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șiretenie (desp. -ni-e) s. f., art. șiretenia (desp. -ni-a), g.-d. art. șireteniei; pl. șiretenii, art. șireteniile (desp. -ni-i-)

șiretenie (-ni-e) s. f., art. șiretenia (-ni-a), g.-d. art. șireteniei; pl. șiretenii, art. șireteniile (-ni-i-)

șiretenie (șmecherie, tărășenie) s. f. (sil. -ni-e), art. șiretenia (sil. -ni-a), g.-d. art. șireteniei; pl. șiretenii, art. șireteniile (sil. -ni-i-)

șiretenie, -niei gen. a.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘIRETENIE s. v. curs, desfășurare, dezvoltare, evoluție, mers, succesiune, șir, șirag.

șiretenie s. v. CURS. DESFĂȘURARE. DEZVOLTARE. EVOLUȚIE. MERS. SUCCESIUNE. ȘIR. ȘIRAG.

Intrare: șiretenie (istorisire)
șiretenie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șiretenie
  • șiretenia
plural
  • șiretenii
  • șireteniile
genitiv-dativ singular
  • șiretenii
  • șireteniei
plural
  • șiretenii
  • șireteniilor
vocativ singular —
plural —
șiritenie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șiritenie
  • șiritenia
plural
  • șiritenii
  • șiriteniile
genitiv-dativ singular
  • șiritenii
  • șiriteniei
plural
  • șiritenii
  • șiriteniilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șiretenie, șireteniisubstantiv feminin

  • 1. popular Desfășurare, curs (al unei întâmplări, al unei situații), istorisire cu multe peripeții. DEX '09 DLRLC
    sinonime: curs desfășurare istorisire
    • format_quote Începu să le povestească șiritenia celor ce i se întîmplase. ISPIRESCU, L. 36. DLRLC
    • format_quote Începuseși a îndruga o șiretenie. ODOBESCU, S. III 196. DLRLC
    • format_quote pleonastic După ce se dovedi că Făt-Frumos era adevăratul ucigaș al zmeilor, spuse toată șiretenia și întîmplarea. POPESCU, B. IV 14. DLRLC
etimologie:
  • cf. șir DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.