9 definiții pentru istorisire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISTORISÍRE, istorisiri, s. f. Acțiunea de a istorisi și rezultatul ei; povestire. ♦ (Concr.) Creație literară în care se istorisește ceva. – V. istorisi.

ISTORISÍRE, istorisiri, s. f. Acțiunea de a istorisi și rezultatul ei; povestire. ♦ (Concr.) Creație literară în care se istorisește ceva. – V. istorisi.

istorisire sf [At: DRĂGHICI, R. 19/3 / Pl: ~ri / E: istorisi] Povestire.

ISTORISÍRE, istorisiri, s. f. Acțiunea de a istorisi și rezultatul ei; povestire. Mitrea a oftat și a gemut. Apoi a ascultat în tăcere alte istorisiri de demult ale lui taica Triglea. SADOVEANU, M. C. 45. Firul istorisirii trecu de la întîmplările cele dintîi ale geților, la ospățul oferit de regele Dromichet craiului Lisimach, prins în război. C. PETRESCU, R. DR. 112.

ISTORISÍRE ~i f. 1) v. A ISTORISI. 2) Relatare a unor fapte într-o formă literară; povestire; narațiune. /v. a istorisi

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

istorisire s. f., g.-d. art. istorisirii; pl. istorisiri

istorisire s. f., g.-d. art. istorisirii; pl. istorisiri

istorisíre s. f., g.-d. art. istorisírii; pl. istorisíri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ISTORISÍRE s. 1. v. povestire. 2. v. narațiune.

ISTORISIRE s. 1. arătare, expunere, înfățișare, narare, povestire, prezentare, relatare, (rar) relație, (înv.) spunere. (~ faptelor.) 2. (concr.) istorie, narațiune, poveste, povestire, (înv.) spunere. (O lungă ~.)

Intrare: istorisire
istorisire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • istorisire
  • istorisirea
plural
  • istorisiri
  • istorisirile
genitiv-dativ singular
  • istorisiri
  • istorisirii
plural
  • istorisiri
  • istorisirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

istorisire, istorisirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a istorisi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mitrea a oftat și a gemut. Apoi a ascultat în tăcere alte istorisiri de demult ale lui taica Triglea. SADOVEANU, M. C. 45. DLRLC
    • format_quote Firul istorisirii trecu de la întîmplările cele dintîi ale geților, la ospățul oferit de regele Dromichet craiului Lisimach, prins în război. C. PETRESCU, R. DR. 112. DLRLC
    • 1.1. concretizat Creație literară în care se istorisește ceva. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi istorisi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.