2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întrodus2, ~ă a vz introdus2

INTRODÚCE, introdúc, vb. III. Tranz. 1. A face ca cineva sau ceva să intre, să pătrundă în ceva, undeva; a băga, a vârî. ♦ A include, a adăuga, a îngloba. ♦ Refl. A intra undeva (cu forța sau pe furiș). 2. A face ca o persoană să fie primită de cineva sau să fie admisă într-o organizație, într-o asociație etc. ♦ A ajuta pe cineva să se inițieze într-un domeniu de activitate. 3. A pune în practică; a institui, a stabili (un obicei, o practică etc.). [Perf. s. introdusei, part. introdus] – Din lat. introducere. Cf. fr. introduire.

INTRODÚCE, introdúc, vb. III. Tranz. 1. A face ca cineva sau ceva să intre, să pătrundă în ceva, undeva; a băga, a vârî. ♦ A include, a adăuga, a îngloba. ♦ Refl. A intra undeva (cu forța sau pe furiș). 2. A face ca o persoană să fie primită de cineva sau să fie admisă într-o organizație, într-o asociație etc. ♦ A ajuta pe cineva să se inițieze într-un domeniu de activitate. 3. A pune în practică; a institui, a stabili (un obicei, o practică etc.). [Perf. s. introdusei, part. introdus] – Din lat. introducere. Cf. fr. introduire.

INTRODÚS, -Ă, introduși, -se, adj. (Despre oameni) Care are relații cu multă lume. ♦ Care cunoaște bine și amănunțit o problemă. – V. introduce.

INTRODÚS, -Ă, introduși, -se, adj. (Despre oameni) Care are relații cu multă lume. ♦ Care cunoaște bine și amănunțit o problemă. – V. introduce.

introduce [At: MARCOVICI, C. 5/12 / V: (înv) în~ / Pzi: ~duc / E: lat introducere] 1 vt A face ca ceva sau cineva să intre undeva Si: a băga, a vârî. 2 vt A îngloba. 3-4 vr A intra undeva (cu forța sau) pe furiș. 5-6 vt A face ca o persoană să fie (primită sau) invitată de către cineva. 7 vt A face ca cineva să fie admis într-o organizație, instituție etc. 8 vt A ajuta pe cineva să se inițieze într-un domeniu de activitate. 9 vt A pune în practică. 10 vt A institui un obicei. 11 vt A adăuga. 12 vt A pune la locul potrivit. 13 vt A efectua. 14-15 vtr A(-și) face loc.

introdus, ~ă a [At: RUSSO, S. 32 / V: (înv) în~ / Pl: ~uși, ~e / E: introduce] 1 Care este pus înăuntru. 2 Înglobat. 3-4 Intrat undeva (cu forța sau) pe furiș. 5 (D. oameni) Care are relații cu multă lume. 6 Care a fost admis într-o organizație, instituție etc. 7-8 Care este (primit sau) invitat de către cineva. 9 Care a fost ajutat să se inițieze într-un anumit domeniu. 10 Care cunoaște bine o problemă. 11 Pus în practică. 12 (D. un obicei, o practică) Instituit. 13 Adăugat. 14 Pus la locul potrivit. 15 Care și-a făcut loc.

INTRODÚCE, introdúc, vb. III. Tranz. 1. A face să intre, să pătrundă în ceva, a băga, a vîrî. ◊ Fig. Introduce iarăși bucuria în bietul bordei. NEGRUZZI, S. I 253. ♦ Refl. A intra (cu forța sau pe furiș). Ei se introduceau ziua și noaptea prin locuințele oamenilor și puneau mîna pe ce găseau. GHICA, S. 30. ◊ Fig. Muzica nu lăsa urîtul să se introducă în castelul său. NEGRUZZI, S. I 110. ♦ A include, a adăuga. A introduce în povestire elemente lirice. A introduce o clauză nouă în contract. 2. A face să fie primit de cineva. Șeful de cabinet... a cerut să fiu introdus cît de repede [la ministru]. CAMIL PETRESCU, U. N. 73. ♦ A face să fie admis (în componența unei organizații, asociații, societăți etc.). L-a introdus în cercul nostru literar. 3. A ajuta pe cineva să se obișnuiască, să se familiarizeze cu ceva; a iniția pe cineva într-un domeniu de activitate. A introduce pe studenți în studiul filologiei. 4. A institui, a înrădăcina, a face uzual, a pune în practică, a stabili, a consolida (în viața socială). O dată cu victoria revoluției socialiste, ideologia socialistă este introdusă în conștiința milioanelor de oameni. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 34. Am hotărît să introduc în provinție obiceiurile din Ieș. ALECSANDRI, T. I 178. Ei introduseră între dînșii cele dintîi cunoștințe de agricultură. BÎLCESCU, O. II 12. – Forme gramaticale: perf. s. introdusei, part. introdus. – Variantă: întrodúce (IBRĂILEANU, SP. CR. 133) vb. III.

INTRODÚS, -Ă, introduși, -se, adj. Care are relații cu multă lume. ♦ Care cunoaște bine și amănunțit o problemă.

INTRODÚCE vb. III. tr. 1. A băga, a vârî (undeva, în ceva). ♦ A include, a îngloba. ♦ refl. A intra. 2. A face să fie primit de cineva. 3. A iniția, a călăuzi, a da cunoștințele inițiale într-un anumit domeniu. 4. A institui, a stabili, a consolida (un obicei, o practică etc.). [P.i. introdúc, perf. s. -dusei, part. -dus, var. întroduce vb. III. / < lat. introducere < intro – înăuntru, ducere – a duce].

INTRODÚS, -Ă adj. (Despre oameni) Cu legături multe. ♦ Priceput, cunoscător temeinic al unei chestiuni. [< introduce].

ÎNTRODÚCE vb. III. v. introduce.

INTRODÚCE vb. I. tr. 1. a băga, a include, a îngloba. 2. a face să fie primit de cineva. 3. a iniția, a da cunoștințele inițiale într-un anumit domeniu. 4. a institui, a stabili. II. refl. a intra. (< lat. introducere, după fr. introduire)

INTRODÚS, -Ă adj. (despre oameni) cu legături multe. ◊ priceput, cunoscător temeinic al unei chestiuni. (< introduce)

A INTRODÚCE introdúc tranz. 1) A face să intre înăuntru; a vârî; a băga. 2) (date, citate, precizări etc.) A adăuga într-un text scris; a include. 3) (persoane) A ajuta să se inițieze (într-o problemă, într-o activitate). 4) (persoane) A face să fie primit (într-o organizație, în casa cuiva etc.). 5) (metode, obiceiuri etc.) A face să fie adoptat. [Sil. in-tro-] /<lat. introducere, fr. introduire

introduce v. 1. a băga undeva; 2. a stabili: a introduce un obiceiu; 3. a pătrunde, a se adopta.

*introdúc, -dús, a -dúce v. tr. (lat. intro-dúco, -dúcere, d. intro, în ăuntru [cu mișcare], și dúcere, a duce). Bag, vîr, fac să intre: a introduce o sondă într’o rană, un prieten într’o societate. Fig. Fac să se adopte, să se ĭa: a introduce o modă, un obiceĭ. V. refl. Intru, pătrund, mă strecor: hoțiĭ s’aŭ introdus în casă spărgînd zidu, (fig.) e greŭ să împedecĭ să se introducă abuzurile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

introdúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. introdúc, 1 pl. introdúcem, 2 pl. introdúceți; imper. 2 sg. introdú, neg. nu introdúce; part. introdús

arată toate definițiile

Intrare: introduce
verb (VT643)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • introduce
  • introducere
  • introdus
  • introdusu‑
  • introducând
  • introducându‑
singular plural
  • introdu
  • introduce
  • introduceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • introduc
(să)
  • introduc
  • introduceam
  • introdusei
  • introdusesem
a II-a (tu)
  • introduci
(să)
  • introduci
  • introduceai
  • introduseși
  • introduseseși
a III-a (el, ea)
  • introduce
(să)
  • introdu
  • introducea
  • introduse
  • introdusese
plural I (noi)
  • introducem
(să)
  • introducem
  • introduceam
  • introduserăm
  • introduseserăm
  • introdusesem
a II-a (voi)
  • introduceți
(să)
  • introduceți
  • introduceați
  • introduserăți
  • introduseserăți
  • introduseseți
a III-a (ei, ele)
  • introduc
(să)
  • introdu
  • introduceau
  • introduseră
  • introduseseră
verb (VT643)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întroduce
  • ‑ntroduce
  • întroducere
  • ‑ntroducere
  • întrodus
  • ‑ntrodus
  • întrodusu‑
  • ‑ntrodusu‑
  • întroducând
  • ‑ntroducând
  • întroducându‑
  • ‑ntroducându‑
singular plural
  • întrodu
  • ‑ntrodu
  • întroduce
  • ‑ntroduce
  • întroduceți
  • ‑ntroduceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întroduc
  • ‑ntroduc
(să)
  • întroduc
  • ‑ntroduc
  • întroduceam
  • ‑ntroduceam
  • întrodusei
  • ‑ntrodusei
  • întrodusesem
  • ‑ntrodusesem
a II-a (tu)
  • întroduci
  • ‑ntroduci
(să)
  • întroduci
  • ‑ntroduci
  • întroduceai
  • ‑ntroduceai
  • întroduseși
  • ‑ntroduseși
  • întroduseseși
  • ‑ntroduseseși
a III-a (el, ea)
  • întroduce
  • ‑ntroduce
(să)
  • întrodu
  • ‑ntrodu
  • întroducea
  • ‑ntroducea
  • întroduse
  • ‑ntroduse
  • întrodusese
  • ‑ntrodusese
plural I (noi)
  • întroducem
  • ‑ntroducem
(să)
  • întroducem
  • ‑ntroducem
  • întroduceam
  • ‑ntroduceam
  • întroduserăm
  • ‑ntroduserăm
  • întroduseserăm
  • ‑ntroduseserăm
  • întrodusesem
  • ‑ntrodusesem
a II-a (voi)
  • întroduceți
  • ‑ntroduceți
(să)
  • întroduceți
  • ‑ntroduceți
  • întroduceați
  • ‑ntroduceați
  • întroduserăți
  • ‑ntroduserăți
  • întroduseserăți
  • ‑ntroduseserăți
  • întroduseseți
  • ‑ntroduseseți
a III-a (ei, ele)
  • întroduc
  • ‑ntroduc
(să)
  • întrodu
  • ‑ntrodu
  • întroduceau
  • ‑ntroduceau
  • întroduseră
  • ‑ntroduseră
  • întroduseseră
  • ‑ntroduseseră
Intrare: introdus
introdus adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • introdus
  • introdusul
  • introdusu‑
  • introdu
  • introdusa
plural
  • introduși
  • introdușii
  • introduse
  • introdusele
genitiv-dativ singular
  • introdus
  • introdusului
  • introduse
  • introdusei
plural
  • introduși
  • introdușilor
  • introduse
  • introduselor
vocativ singular
plural
întrodus adjectiv
adjectiv (A4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrodus
  • ‑ntrodus
  • întrodusul
  • întrodusu‑
  • ‑ntrodusul
  • ‑ntrodusu‑
  • întrodu
  • ‑ntrodu
  • întrodusa
  • ‑ntrodusa
plural
  • întroduși
  • ‑ntroduși
  • întrodușii
  • ‑ntrodușii
  • întroduse
  • ‑ntroduse
  • întrodusele
  • ‑ntrodusele
genitiv-dativ singular
  • întrodus
  • ‑ntrodus
  • întrodusului
  • ‑ntrodusului
  • întroduse
  • ‑ntroduse
  • întrodusei
  • ‑ntrodusei
plural
  • întroduși
  • ‑ntroduși
  • întrodușilor
  • ‑ntrodușilor
  • întroduse
  • ‑ntroduse
  • întroduselor
  • ‑ntroduselor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

introduce introducere introdus întroduce întroducere întrodus

  • 1. A face ca cineva sau ceva să intre, să pătrundă în ceva, undeva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: băga vârî attach_file un exemplu
    exemple
    • figurat Introduce iarăși bucuria în bietul bordei. NEGRUZZI, S. I 253.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • A introduce în povestire elemente lirice. A introduce o clauză nouă în contract.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv A intra undeva (cu forța sau pe furiș).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: intra (vb.) attach_file 2 exemple
      exemple
      • Ei se introduceau ziua și noaptea prin locuințele oamenilor și puneau mîna pe ce găseau. GHICA, S. 30.
        surse: DLRLC
      • figurat Muzica nu lăsa urîtul să se introducă în castelul său. NEGRUZZI, S. I 110.
        surse: DLRLC
  • 2. A face ca o persoană să fie primită de cineva sau să fie admisă într-o organizație, într-o asociație etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Șeful de cabinet... a cerut să fiu introdus cît de repede [la ministru]. CAMIL PETRESCU, U. N. 73.
      surse: DLRLC
    • L-a introdus în cercul nostru literar.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A ajuta pe cineva să se inițieze într-un domeniu de activitate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: călăuzi iniția attach_file un exemplu
      exemple
      • A introduce pe studenți în studiul filologiei.
        surse: DLRLC
  • 3. A pune în practică; a institui, a stabili (un obicei, o practică etc.).
    exemple
    • O dată cu victoria revoluției socialiste, ideologia socialistă este introdusă în conștiința milioanelor de oameni. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 34.
      surse: DLRLC
    • Am hotărît să introduc în provinție obiceiurile din Ieș. ALECSANDRI, T. I 178.
      surse: DLRLC
    • Ei introduseră între dînșii cele dintîi cunoștințe de agricultură. BĂLCESCU, O. II 12.
      surse: DLRLC

etimologie:

introdus întrodus

  • 1. (Despre oameni) Care are relații cu multă lume.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi introduce
    surse: DEX '09 DEX '98 DN