2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTRERÚMPE vb. III. v. întrerupe.

ÎNTRERÚMPE vb. III. v. întrerupe.

ÎNTRERÚPE, întrerúp, vb. III. Tranz. și refl. A (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfășurarea unei acțiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri în cursul unei lucrări, al unei activități; p. gener. a (se) opri, a (se) suspenda. ♦ Tranz. A opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva. [Perf. s. întrerupsei, part. întreruptVar.: (Înv.) întrerúmpe vb. III] – Între1- + rupe (după fr. interrompre).

ÎNTRERÚPE, întrerúp, vb. III. Tranz. și refl. A (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfășurarea unei acțiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri în cursul unei lucrări, al unei activități; p. gener. a (se) opri, a (se) suspenda. ♦ Tranz. A opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva. [Perf. s. întrerupsei, part. întreruptVar.: (Înv.) întrerúmpe vb. III] – Între1- + rupe (după fr. interrompre).

întrerumpt2, ~ă a vz întrerupt2

întrerumpt1 sn vz întrerupt1

întrerupe [At: NEGRUZZI, S. I, 99 / V: (reg) ~umpe / Pzi: întrerup / E: între + rupe cf fr interrompre] 1-2 vtr A (se) suspenda temporar desfășurarea unei acțiuni. 3-4 vtr (Pgn) (A opri pe cineva sau) a se opri în cursul desfășurării unei activități. 5 vt A opri pe cineva în timp ce vorbește. 6 vr (D. curentul electric) A se opri brusc. 7 vt A stingheri pe cineva de la ceva.

ÎNTRERÚPE, întrerúp, vb. III. Tranz. A opri temporar, printr-o intervenție, cursul, desfășurarea unui lucru, a unei acțiuni, a unei mișcări etc.; a opri, a stingheri pe cineva de la ceva. Înghețul și viscolele iernii au întrerupt lucrările. SADOVEANU, O. VI 394. Poftindu-i la mese, îi ruga frumos să nu întrerupă artistele pe scenă. BART, E. 360. Pe cînd eram ajuns aci cu scrisul, fusei întrerupt de fetița mea. ODOBESCU, S. III 42. ◊ Refl. Toți se întrerupseră din lucru. C. PETRESCU, Î. II 43. Își executa mișcările însoțite de aceleași fluierături. Deodată se întrerupe. SAHIA, N. 110. ♦ A opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva. Să ne dea nouă pămîntul, că noi îl muncim! îl întrerupseră alții gălăgios. REBREANU, R. II 88. Nu întrerupeți pe orator! CARAGIALE, O. I 156. Apoi tocmai la asta vream s-ajung; dar dacă mă întrerupi mereu! id. ib. II 126. ◊ Absol. Profesorul... încercă de cîteva ori să întrerupă. C. PETRESCU, Î. I 14. Uite, vezi! ăsta e cusurul tăuîntrerupi! CARAGIALE, O. II 126. – Forme gramaticale: perf. s. întrerupsei, part. întrerupt. – Variantă: (învechit) întrerúmpe (NEGRUZZI, S. I 99) vb. III.

ÎNTRERÚMPE vb. III. v. întrerupe.

ÎNTRERÚPE vb. III. tr., refl. A (se) rupe continuitatea unui lucru, a (se) opri brusc (o lucrare, o acțiune etc.). ♦ A lua cuvântul cuiva în timp ce vorbește. [P.i. întrerúp, perf. s. -rupsei, part. -rupt, var. întrerumpe vb. III. / după fr. interrompre].

ÎNTRERÚPE vb. I. tr., refl. a (se) rupe continuitatea unui lucru, a (se) opri brusc (o lucrare, o acțiune etc.) II. tr. a lua cuvântul cuiva în timp ce vorbește. (după fr. interrompre)

A SE ÎNTRERÚPE mă întrerúp intranz. A se opri în cursul unei activități, unei acțiuni. M-am întrerupt din lucru. /între- + a rupe[1]

  1. Var. întrerumpe LauraGellner

A ÎNTRERÚPE întrerúp tranz. A face să se întrerupă. ~ o activitate. ~ lucrările. /între- + a rupe[1]

  1. Var. întrerumpe LauraGellner

întrerupe v. 1. a rupe la mijloc; 2. a tăia vorba; 3. a se opri la mijloc.

*întrerúp, -rúpt, a -rúpe v. tr. (fr. interrompre, lat. interrúmpere). Rup continuitatea unuĭ lucru, opresc cursu: a întrerupe un curent electric, relațiunile cu cineva. Taĭ vorba: unu din mulțime îl întrerupse pe orator. – Vechĭ prerup.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întrerupe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrerup, perf. s. 1 sg. întrerupsei, 1 pl. întrerupserăm; part. întrerupt corectată

întrerúpe vb. rupe[1]

  1. Var. întrerumpe LauraGellner

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTRERÚPE vb. 1. v. înceta. 2. a conteni, a înceta, a (se) opri, a părăsi. (Au ~ lucrul în semn de protest.) 3. v. suspenda. 4. a se opri, (înv.) a se zăticni. (S-a ~ din mâncat.) 5. v. curma. 6. (înv.) a prerumpe. (Scuză-mă că te ~.) 7. a curma, (fig.) a rupe. (A ~ tăcerea.) 8. v. opri. 9. a se curma, a înceta, a se opri, (fig.) a se frânge. (Cântecul s-a ~ brusc.) 10. a (se) curma, a (se) opri, (fig.) a (se) tăia. (I s-a ~ respirația de emoție.) 11. a se frânge. (Liniile se ~ în acel punct.)[1]

  1. Var. întrerumpe LauraGellner

ÎNTRERUPE vb. 1. a(-și) înceta, a(-și) opri, a(-și) sista, a(-și) suspenda. (Uzina și-a ~ activitatea.) 2. a conteni, a înceta, a (se) opri, a părăsi. (Au ~ lucrul în semn de protest.) 3. a suspenda. (Au ~ cursurile pe cîteva zile.) 4. a se opri, (înv.) a se zăticni. (S-a ~ din mîncat.) 5. a curma, a opri, (fig.) a reteza, a stăvili. (Nu poate ~ scandalul.) 6. (înv.) a prerumpe. (Scuză-mă că te ~.) 7. a curma, (fig.) a rupe. (A ~ tăcerea.) 8. a conteni, a înceta, a se opri, (Mold. și Bucov.) a stîmpi, (înv.) a pristoi. (A ~ din cîntat, din citit, cu vorba.) 9. a se curma, a înceta, a se opri, (fig.) a se frînge. (Cîntecul s-a ~ brusc.) 10. a (se) curma, a (se) opri, (fig.) a (se) tăia. (I s-a ~ respirația de emoție.) 11. a se frînge. (Liniile se ~ în acel punct.)

Intrare: întrerumpt
întrerumpt participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrerumpt
  • ‑ntrerumpt
  • întrerumptul
  • întrerumptu‑
  • ‑ntrerumptul
  • ‑ntrerumptu‑
  • întrerumptă
  • ‑ntrerumptă
  • întrerumpta
  • ‑ntrerumpta
plural
  • întrerumpți
  • ‑ntrerumpți
  • întrerumpții
  • ‑ntrerumpții
  • întrerumpte
  • ‑ntrerumpte
  • întrerumptele
  • ‑ntrerumptele
genitiv-dativ singular
  • întrerumpt
  • ‑ntrerumpt
  • întrerumptului
  • ‑ntrerumptului
  • întrerumpte
  • ‑ntrerumpte
  • întrerumptei
  • ‑ntrerumptei
plural
  • întrerumpți
  • ‑ntrerumpți
  • întrerumpților
  • ‑ntrerumpților
  • întrerumpte
  • ‑ntrerumpte
  • întrerumptelor
  • ‑ntrerumptelor
vocativ singular
plural
întrerumt participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrerumt
  • ‑ntrerumt
  • întrerumtul
  • întrerumtu‑
  • ‑ntrerumtul
  • ‑ntrerumtu‑
  • întrerumtă
  • ‑ntrerumtă
  • întrerumta
  • ‑ntrerumta
plural
  • întrerumți
  • ‑ntrerumți
  • întrerumții
  • ‑ntrerumții
  • întrerumte
  • ‑ntrerumte
  • întrerumtele
  • ‑ntrerumtele
genitiv-dativ singular
  • întrerumt
  • ‑ntrerumt
  • întrerumtului
  • ‑ntrerumtului
  • întrerumte
  • ‑ntrerumte
  • întrerumtei
  • ‑ntrerumtei
plural
  • întrerumți
  • ‑ntrerumți
  • întrerumților
  • ‑ntrerumților
  • întrerumte
  • ‑ntrerumte
  • întrerumtelor
  • ‑ntrerumtelor
vocativ singular
plural
Intrare: întrerupe
verb (VT657)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întrerupe
  • ‑ntrerupe
  • întrerupere
  • ‑ntrerupere
  • întrerupt
  • ‑ntrerupt
  • întreruptu‑
  • ‑ntreruptu‑
  • întrerupând
  • ‑ntrerupând
  • întrerupându‑
  • ‑ntrerupându‑
singular plural
  • întrerupe
  • ‑ntrerupe
  • întrerupeți
  • ‑ntrerupeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întrerup
  • ‑ntrerup
(să)
  • întrerup
  • ‑ntrerup
  • întrerupeam
  • ‑ntrerupeam
  • întrerupsei
  • ‑ntrerupsei
  • întrerupsesem
  • ‑ntrerupsesem
a II-a (tu)
  • întrerupi
  • ‑ntrerupi
(să)
  • întrerupi
  • ‑ntrerupi
  • întrerupeai
  • ‑ntrerupeai
  • întrerupseși
  • ‑ntrerupseși
  • întrerupseseși
  • ‑ntrerupseseși
a III-a (el, ea)
  • întrerupe
  • ‑ntrerupe
(să)
  • întreru
  • ‑ntreru
  • întrerupea
  • ‑ntrerupea
  • întrerupse
  • ‑ntrerupse
  • întrerupsese
  • ‑ntrerupsese
plural I (noi)
  • întrerupem
  • ‑ntrerupem
(să)
  • întrerupem
  • ‑ntrerupem
  • întrerupeam
  • ‑ntrerupeam
  • întrerupserăm
  • ‑ntrerupserăm
  • întrerupseserăm
  • ‑ntrerupseserăm
  • întrerupsesem
  • ‑ntrerupsesem
a II-a (voi)
  • întrerupeți
  • ‑ntrerupeți
(să)
  • întrerupeți
  • ‑ntrerupeți
  • întrerupeați
  • ‑ntrerupeați
  • întrerupserăți
  • ‑ntrerupserăți
  • întrerupseserăți
  • ‑ntrerupseserăți
  • întrerupseseți
  • ‑ntrerupseseți
a III-a (ei, ele)
  • întrerup
  • ‑ntrerup
(să)
  • întreru
  • ‑ntreru
  • întrerupeau
  • ‑ntrerupeau
  • întrerupseră
  • ‑ntrerupseră
  • întrerupseseră
  • ‑ntrerupseseră
verb (VT657.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întrerumpe
  • ‑ntrerumpe
  • întrerumpere
  • ‑ntrerumpere
  • întrerumpt
  • ‑ntrerumpt
  • întrerumt
  • ‑ntrerumt
  • întrerumptu‑
  • ‑ntrerumptu‑
  • întrerumtu‑
  • ‑ntrerumtu‑
  • întrerumpând
  • ‑ntrerumpând
  • întrerumpându‑
  • ‑ntrerumpându‑
singular plural
  • întrerumpe
  • ‑ntrerumpe
  • întrerumpeți
  • ‑ntrerumpeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întrerump
  • ‑ntrerump
(să)
  • întrerump
  • ‑ntrerump
  • întrerumpeam
  • ‑ntrerumpeam
  • întrerumpsei
  • ‑ntrerumpsei
  • întrerumsei
  • ‑ntrerumsei
  • întrerumpsesem
  • ‑ntrerumpsesem
  • întrerumsesem
  • ‑ntrerumsesem
a II-a (tu)
  • întrerumpi
  • ‑ntrerumpi
(să)
  • întrerumpi
  • ‑ntrerumpi
  • întrerumpeai
  • ‑ntrerumpeai
  • întrerumpseși
  • ‑ntrerumpseși
  • întrerumseși
  • ‑ntrerumseși
  • întrerumpseseși
  • ‑ntrerumpseseși
  • întrerumseseși
  • ‑ntrerumseseși
a III-a (el, ea)
  • întrerumpe
  • ‑ntrerumpe
(să)
  • întrerumpă
  • ‑ntrerumpă
  • întrerumpea
  • ‑ntrerumpea
  • întrerumpse
  • ‑ntrerumpse
  • întrerumse
  • ‑ntrerumse
  • întrerumpsese
  • ‑ntrerumpsese
  • întrerumsese
  • ‑ntrerumsese
plural I (noi)
  • întrerumpem
  • ‑ntrerumpem
(să)
  • întrerumpem
  • ‑ntrerumpem
  • întrerumpeam
  • ‑ntrerumpeam
  • întrerumpserăm
  • ‑ntrerumpserăm
  • întrerumserăm
  • ‑ntrerumserăm
  • întrerumpseserăm
  • ‑ntrerumpseserăm
  • întrerumpsesem
  • ‑ntrerumpsesem
  • întrerumseserăm
  • ‑ntrerumseserăm
  • întrerumsesem
  • ‑ntrerumsesem
a II-a (voi)
  • întrerumpeți
  • ‑ntrerumpeți
(să)
  • întrerumpeți
  • ‑ntrerumpeți
  • întrerumpeați
  • ‑ntrerumpeați
  • întrerumpserăți
  • ‑ntrerumpserăți
  • întrerumserăți
  • ‑ntrerumserăți
  • întrerumpseserăți
  • ‑ntrerumpseserăți
  • întrerumpseseți
  • ‑ntrerumpseseți
  • întrerumseserăți
  • ‑ntrerumseserăți
  • întrerumseseți
  • ‑ntrerumseseți
a III-a (ei, ele)
  • întrerump
  • ‑ntrerump
(să)
  • întrerumpă
  • ‑ntrerumpă
  • întrerumpeau
  • ‑ntrerumpeau
  • întrerumpseră
  • ‑ntrerumpseră
  • întrerumseră
  • ‑ntrerumseră
  • întrerumpseseră
  • ‑ntrerumpseseră
  • întrerumseseră
  • ‑ntrerumseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întrerupe, întrerupverb

  • 1. A (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfășurarea unei acțiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri în cursul unei lucrări, al unei activități. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Înghețul și viscolele iernii au întrerupt lucrările. SADOVEANU, O. VI 394. DLRLC
    • format_quote Poftindu-i la mese, îi ruga frumos să nu întrerupă artistele pe scenă. BART, E. 360. DLRLC
    • format_quote Pe cînd eram ajuns aci cu scrisul, fusei întrerupt de fetița mea. ODOBESCU, S. III 42. DLRLC
    • format_quote Toți se întrerupseră din lucru. C. PETRESCU, Î. II 43. DLRLC
    • format_quote Își executa mișcările însoțite de aceleași fluierături. Deodată se întrerupe. SAHIA, N. 110. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare A (se) opri, a (se) suspenda. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. tranzitiv A opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Să ne dea nouă pămîntul, că noi îl muncim! îl întrerupseră alții gălăgios. REBREANU, R. II 88. DLRLC
      • format_quote Nu întrerupeți pe orator! CARAGIALE, O. I 156. DLRLC
      • format_quote Apoi tocmai la asta vream s-ajung; dar dacă mă întrerupi mereu! CARAGIALE, O. II 126. DLRLC
      • format_quote (și) absolut Profesorul... încercă de cîteva ori să întrerupă. C. PETRESCU, Î. I 14. DLRLC
      • format_quote (și) absolut Uite, vezi! ăsta e cusurul tău – întrerupi! CARAGIALE, O. II 126. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.