7 definiții pentru curmat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURMAT, -Ă, curmați, -te, adj. 1. (Despre o parte a corpului încinsă cu o legătură) Strâns prea tare. ♦ (Despre membrele copiilor grași) Cu îndoituri, cu cute la încheieturi. ♦ (Despre corpul unor insecte) Sugrumat la mijloc. 2. (Despre un drum sau o cărare) Întrerupt. 3. (Despre un munte, un plai etc.) Care prezintă o adâncitură. – V. curma.

CURMAT, -Ă, curmați, -te, adj. 1. (Despre o parte a corpului încinsă cu o legătură) Strâns prea tare. ♦ (Despre membrele copiilor grași) Cu îndoituri, cu cute la încheieturi. ♦ (Despre corpul unor insecte) Sugrumat la mijloc. 2. (Despre un drum sau o cărare) Întrerupt. 3. (Despre un munte, un plai etc.) Care prezintă o adâncitură. – V. curma.

curmat1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: curma] 1-2 Curmare (2-3)

curmat2, ~ă a [At: COD. ȚIV. 48/25 / Pl: ~ați, ~e / E: curma] 1 (D. o parte a corpului încinsă cu o legătură) Strâns prea tare. 2 (D. obiecte) Retezat. 3 (D. un drum) Întrerupt2. 4 (D. un munte, un deal etc.) Care prezintă o depresiune transversală. 5 (D. talie) Strânsă puternic (într-un corset). 6 (Pfm; îe) A fi ~ de foame A-i fi foarte foame. 7 (D. bătrâni) Gârbovit2. 8 (D. părți ale corpului, mai ales despre brațe) Cutat (de grăsime). 9 (D. stări sau acțiuni) Întrerupt2. 10 (D. un acord, proces etc.) Încheiat2. 11 sf (Orn; reg) Vrabie (Passer domesticus).

CURMAT, -Ă, curmați, -te, adj. 1. (Despre o parte a corpului încinsă cu o legătură) Strîns prea tare, pătruns pînă în carne. Aste mîini curmate-n sîrmă-nfășurate, N-au cu cin’ se bate. TEODORESCU, P. P. 499. ♦ (Despre brațele copiilor grași) Cu îndoituri, cu cute la încheieturi... O fetiță cu trup, mîini, cap și gură de miniatură înaintă, deschizînd brațele grăsulii, curmate. C. PETRESCU, Î. II 254. Bombonica... avea obrazul grăsuț, mînuțele curmate. CONTEMPORANUL, IV 394. ♦ (Despre corpul unor insecte) Frînt, sugrumat de mijloc. Ariciul ia un bețișor ș-o lovește peste mijloc, și de-atunci albina e curmată la mijloc. ȘEZ. VII 14. 2. (Despre un drum sau o cărare) întrerupt, frînt. Cărărușe... curmate în cursul lor de mușunoaie de cîrtițe. EMINESCU, N. 95. 3. (Despre un munte, un deal sau un plai) Care prezintă o depresiune, o adîncitură, o scobitură. Se desfăcea în lumină un plai... curmat la mijloc, ca o șa. GALACTION, O. I 62.

curmat a. rupt: copilașul avea mânuțele curmate. [V. curmà].

curmát, -ă adj. Frînt. Fig. Mînĭ curmate, așa de grase, în cît par frînte pe la încheĭeturĭ (ca la copiĭ).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

curmat, -ă, curmați, -te, adj. – Tăiat, rupt, întrerupt. – Din curma (MDA).

Intrare: curmat
curmat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curmat
  • curmatul
  • curmatu‑
  • curma
  • curmata
plural
  • curmați
  • curmații
  • curmate
  • curmatele
genitiv-dativ singular
  • curmat
  • curmatului
  • curmate
  • curmatei
plural
  • curmați
  • curmaților
  • curmate
  • curmatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

curmat, curmaadjectiv

  • 1. (Despre o parte a corpului încinsă cu o legătură) Strâns prea tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Aste mîini curmate-N sîrmă-nfășurate, N-au cu cin’ se bate. TEODORESCU, P. P. 499. DLRLC
    • 1.1. (Despre membrele copiilor grași) Cu îndoituri, cu cute la încheieturi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote O fetiță cu trup, mîini, cap și gură de miniatură înaintă, deschizînd brațele grăsulii, curmate. C. PETRESCU, Î. II 254. DLRLC
      • format_quote Bombonica... avea obrazul grăsuț, mînuțele curmate. CONTEMPORANUL, IV 394. DLRLC
    • 1.2. (Despre corpul unor insecte) Sugrumat la mijloc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ariciul ia un bețișor ș-o lovește peste mijloc, și de-atunci albina e curmată la mijloc. ȘEZ. VII 14. DLRLC
  • 2. Despre un drum sau o cărare: frânt, întrerupt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cărărușe... curmate în cursul lor de mușunoaie de cîrtițe. EMINESCU, N. 95. DLRLC
  • 3. (Despre un munte, un plai etc.) Care prezintă o adâncitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se desfăcea în lumină un plai... curmat la mijloc, ca o șa. GALACTION, O. I 62. DLRLC
etimologie:
  • vezi curma DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.