4 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSEMNÁT, -Ă, însemnați, -te, adj. 1. Care poartă un semn distinctiv. ♦ (Despre oameni) Care are un defect fizic, o infirmitate. 2. Important, de seamă; însemnător. 3. Înregistrat, menționat în scris. ♦ (Înv.) Desenat, pictat; imprimat. – V. însemna.

ÎNSEMNÁT, -Ă, însemnați, -te, adj. 1. Care poartă un semn distinctiv. ♦ (Despre oameni) Care are un defect fizic, o infirmitate. 2. Important, de seamă; însemnător. 3. Înregistrat, menționat în scris. ♦ (Înv.) Desenat, pictat; imprimat. – V. însemna.

însemnat2, ~ă a [At: URECHE, ap. LET. I, 95 / 12 / V: (reg) ~săm- / Pl: ~ați, ~e / E: însemna] 1 Semnalat. 2 Marcat cu un semn. 3 Înfierat. 4 Delimitat. 5 (Fig; d. oameni) Care are un defect fizic. 6 Care are o mare importanță. 7 (Înv) Imprimat. 8 Menționat în scris. 9 Notat. 10 Experimentat. 11 Adus la cunoștință. 12 Desemnat. 13 (Înv) Desenat. 14 Stabilit.

însemnat1 sn [At: DA / V: (reg) ~săm~ / Pl: ~uri / E: $însemna] 1 Semnalare. 2-3 Însemnare (2-3). 4 Înfierare. 5 Delimitare. 6-7 Însemnare (6-7). 8 Notare. 9-11 Însemnare (9-11). 12 (Înv) Stabilire.

ÎNSEMNÁT, -Ă, însemnați, -te, adj. 1. Important, de seamă, remarcabil. I-am spus o veste însemnată... răspunse Magda stăpînindu-și greu tulburarea. SADOVEANU, O. VII 166. Între aceste două feluri de plan deosebirea este însemnată. CARAGIALE, O. III 220. Orice act însemnat al cîrmuirii, precum și orice danie, trebuia să fie făcut cu învoirea sfatului. BĂLCESCU, O. II 13. 2. Care poartă un semn distinctiv; marcat (prin semne). Vite însemnate. ♦ (Despre oameni) Care are un defect fizic, o infirmitate. 3. Notat, înregistrat, menționat în scris. Priimise scrisoarea sus însemnată. NEGRUZZI, S. I 27. ♦ (Învechit) Desenat, pictat, gravat, imprimat. Or ținea spre pomenire urmele mele-nsemnate. CONACHI, P. 103.

ÎNSEMNÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNSEMNA. 2) Care prezintă valoare; important. 3) (despre persoane) Care se deosebește de alții printr-un defect fizic. /v. a însemna

însemnat a. 1. notat; 2. ce are un semn sau defect (chior, șchiop, spân), privit de popor ca o piază rea: să te ferească D-zeu de omul însemnat; 3. distins, important: om însemnat, carte însemnată.

însemnát, -ă adj. Care are un semn, marcat, notat. Care are un defect (un semn): spînu, chĭoru, șchĭopu îs oamenĭ însemnațĭ. Important, distins: oraș însemnat, om însemnat.

ÎNSEMNÁ, (I) însémn, (II) însemnez, vb. I. I. Tranz. 1. A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaștere. ◊ Expr. A însemna cu fierul roșu = a înfiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare. 3. A delimita. II. Intranz. unipers. A avea un anumit înțeles, o anumită semnificație; a marca, a arăta. ♦ (Despre cuvinte) A avea accepția de..., a exprima un anumit înțeles. ♦ A avea o anumită importanță, o anumită valoare. – Lat. insignare sau în + semn.

însemna [At: URECHE, ap. LET. I, 102/1 / V: (reg) ~săm~ / Pzi: însemn, (înv) ~nez / E: în- + semn] 1 vt A semnala. 2 viu A avea o anumită semnificație. 3 vt (Îe) A nu ~ nimic A nu avea nici o valoare. 4 vi A aplica un semn caracteristic de recunoaștere. 5 vt (Îe) A ~ cu fIerul roșu A înfiera. 6 vi A delimita. 7 viu (D. cuvinte) A exprima un anumit sens. 8 vr (înv) A se remarca. 9-10 vtr (Înv) A (se) arăta. 11-12 vti (Îrg) A îndrepta o armă spre... Si: a ochi, a ținti. 13 vi A înregistra ceva în scris. 14 vt A nota. 15 vt A face cunoscut. 16 vt (Rar) A lua aminte de ceva. 17 vt (Înv) A stabili. 18 viu A avea o anumită importanță.

ÎNSEMNÁ, însémn, vb. I. I. Tranz. 1. A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaștere. ◊ Expr. A însemna cu fierul roșu = a înfiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare. 3. A delimita. II. Intranz. unipers. A avea un anumit înțeles, o anumită semnificație; a marca, a arăta. ♦ (Despre cuvinte) A avea accepția de..., a exprima un anumit înțeles. ♦ A avea o anumită importanță, o anumită valoare. [Prez. ind. și: însemnez] – Lat. insignare sau în + semn.

ÎNSEMNÁ, însémn și însemnez, vb. I. I. Intranz. unipers. A avea un anumit înțeles, o anumită semnificație; a fi, a marca, a arăta, a reprezenta. L-am întrebat ce însemna acele stane de piatră. ISPIRESCU, L. 302. Arald, ce însemnează pe tine negrul port.? EMINESCU, O. I 97. ◊ Expr. A nu însemna nimic = a nu avea nici o însemnătate, nici o importanță, nici o valoare. O lacrimă în ochii ei Nimic nu-nseamnă. COȘBUC, P. I 79. Ce înseamnă asta? se spune pentru a arăta dezaprobarea față de purtarea cuiva. Ce înseamnă asta? Sperii copiii, unde te trezești? SAHIA, N. 53. ♦ (Despre cuvinte) A avea sensul de..., a exprima o anumită noțiune. ♦ A reprezenta..., a corespunde, a fi egal cu... A vorbi corect înseamnă a o face așa cum cere uzul lingvistic. VIANU, S. 6. Un han lîngă un șleah însemnează lucru mare. SADOVEANU, O. VII 28. II. Tranz. 1. A nota (prin scris sau prin alte semne), a face o însemnare, a scrie (a desena, a grava), a înregistra. Înregistrează vești ce vin din tot universul, înseamnă vești triste și vești bune. ANGHEL, PR. 103. Cîte greșeli va face, să i le însemne cu cărbune pe ceva. CREANGĂ, A. 3. Însemnă, pe grozavele acele porți de aramă, o mare cruce. NEGRUZZI, S. I 89. ◊ Intranz. Am dus-o cam anevoie numai cu răbușul. Ce folos că citesc orice carte bisericească; dacă nu știi a însemna măcar cîtuși de cît, e greu. CREANGĂ, A. 18. 2. A marca, a delimita, a determina. Cu cofa de brad, Măriuca trecea prin iarbă spre casă și intra pe ușa care însemna în lumină o pată neagră. SADOVEANU, O. V 179. Rari copaci, aliniați perpendicular, însemnau șoseaua județeană ce leagă Costeștii cu Roșiorii. REBREANU, R. I 70. Piața se întinde ovală... însemnată cu stîlpușori de lemn. NEGRUZZI, S. I 36. 3. A aplica unui lucru un semn caracteristic (după care să se poată recunoaște sau găsi ușor); a marca. Ciobanul înseamnă oile.Refl. pas. Cu omor și pustiire drumul lor se însemna. NEGRUZZI, S. I 118. ◊ Expr. A însemna cu fierul roșu = a înfiera. 4. (Învechit) A indica, a nota. S-apropie de scrinul ce i-l însemnase bolnavul. EMINESCU, N. 79. Cred în sincerul și lealul ajutor ce mi se dă astăzi de imperiul rusesc și-mi însemnez de îndată mie și lumii întregi la ce anume scop are să-mi serve acest ajutor. ODOBESCU, S. III 452. 5. (Rar) A lua act, a remarca, a observa, a afla. Acest onorabil sărdar e director la Agie și am însemnat că el ne urmărește ca umbra peste tot locul. ALECSANDRI, T. 429.

SUS-ÎNSEMNÁT, -Ă, sus-însemnați, -te, adj. (Învechit) Menționat mai înainte, mai sus (într-un text scris). Astfel vorbea Zoe către Sanda, dadaca și singura sa prietenă, cîteva zile după ce primise scrisoarea sus-însemnată. NEGRUZZI, S. I 27.

ÎNSEMNÁ vb. I. tr. 1. a face un semn distinctiv. 2. a scrie. 3. a delimita. II. intr. a avea un anumit înțeles; a marca. ◊ (despre cuvinte) a avea accepția de... ◊ a avea o anumită importanță, valoare. (< lat. insignare)

A ÎNSEMNÁ însémn 1. tranz. 1) A evidenția printr-un semn distinctiv; a marca. 2) (informații, imagini) A fixa (pentru sine) cu ajutorul unor semne grafice. 2. intranz. (despre obiecte, semne) A avea o anumită semnificație; a fi dotat cu o semnificație; a semnifica. [Și însemnez] /în + a semna

însemnà v. 1. a face un semn: pe omul rău îl însemnează D-zeu PANN; 2. a nota: a însemna în catalog; 3. a avea cutare înțeles: vorba însemnează multe; 4. a se distinge: s’aînsemnat prin fapte mărețe.

însémn, -éz, a v. tr. (din maĭ vechĭu semnez, d. lat. signare, a însemna; it. segnare, pv. senhar; fr. enseigner, a instrui, sp. enseñar, pg. ensinar.Înseamnă; să însemne). Fac un semn, marchez: însemn copaciĭ în pădure ca să găsesc drumu la înturnare. Observ semnele distinctive, aleg din mulțime, notez: gardistu șĭ-a însemnat cîțĭ-va pungașĭ. Scriŭ, notez: profesoru a însemnat un elev în catalog. Am înțelesu de: cuvîntu latin aqua însemnează „apă”. Am însemnătate, importanță: acest om însemnează mult în știință.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!însemná2 (a reprezenta) vb., ind. prez. 3 înseámnă

!însemná1 (a ~) (a nota) vb., ind. prez. 3 însemneáză

însemná vb., ind. prez. 1 sg. însémn/însemnéz, 3 sg. și pl. înseámnă/însemneáză

însemna (ind. prez. 3 sg. și pl. înseamnă)

arată toate definițiile

Intrare: însemnat
însemnat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însemnat
  • ‑nsemnat
  • însemnatul
  • însemnatu‑
  • ‑nsemnatul
  • ‑nsemnatu‑
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnata
  • ‑nsemnata
plural
  • însemnați
  • ‑nsemnați
  • însemnații
  • ‑nsemnații
  • însemnate
  • ‑nsemnate
  • însemnatele
  • ‑nsemnatele
genitiv-dativ singular
  • însemnat
  • ‑nsemnat
  • însemnatului
  • ‑nsemnatului
  • însemnate
  • ‑nsemnate
  • însemnatei
  • ‑nsemnatei
plural
  • însemnați
  • ‑nsemnați
  • însemnaților
  • ‑nsemnaților
  • însemnate
  • ‑nsemnate
  • însemnatelor
  • ‑nsemnatelor
vocativ singular
plural
Intrare: însemna (nota)
însemna2 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnare
  • ‑nsemnare
  • însemnat
  • ‑nsemnat
  • însemnatu‑
  • ‑nsemnatu‑
  • însemnând
  • ‑nsemnând
  • însemnându‑
  • ‑nsemnându‑
singular plural
  • însemnea
  • ‑nsemnea
  • însemnați
  • ‑nsemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însemnez
  • ‑nsemnez
(să)
  • însemnez
  • ‑nsemnez
  • însemnam
  • ‑nsemnam
  • însemnai
  • ‑nsemnai
  • însemnasem
  • ‑nsemnasem
a II-a (tu)
  • însemnezi
  • ‑nsemnezi
(să)
  • însemnezi
  • ‑nsemnezi
  • însemnai
  • ‑nsemnai
  • însemnași
  • ‑nsemnași
  • însemnaseși
  • ‑nsemnaseși
a III-a (el, ea)
  • însemnea
  • ‑nsemnea
(să)
  • însemneze
  • ‑nsemneze
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnă
  • ‑nsemnă
  • însemnase
  • ‑nsemnase
plural I (noi)
  • însemnăm
  • ‑nsemnăm
(să)
  • însemnăm
  • ‑nsemnăm
  • însemnam
  • ‑nsemnam
  • însemnarăm
  • ‑nsemnarăm
  • însemnaserăm
  • ‑nsemnaserăm
  • însemnasem
  • ‑nsemnasem
a II-a (voi)
  • însemnați
  • ‑nsemnați
(să)
  • însemnați
  • ‑nsemnați
  • însemnați
  • ‑nsemnați
  • însemnarăți
  • ‑nsemnarăți
  • însemnaserăți
  • ‑nsemnaserăți
  • însemnaseți
  • ‑nsemnaseți
a III-a (ei, ele)
  • însemnea
  • ‑nsemnea
(să)
  • însemneze
  • ‑nsemneze
  • însemnau
  • ‑nsemnau
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnaseră
  • ‑nsemnaseră
însemna1 (1 -n) verb grupa I conjugarea I
verb (VT25)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnare
  • ‑nsemnare
  • însemnat
  • ‑nsemnat
  • însemnatu‑
  • ‑nsemnatu‑
  • însemnând
  • ‑nsemnând
  • însemnându‑
  • ‑nsemnându‑
singular plural
  • înseamnă
  • ‑nseamnă
  • însemnați
  • ‑nsemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însemn
  • ‑nsemn
(să)
  • însemn
  • ‑nsemn
  • însemnam
  • ‑nsemnam
  • însemnai
  • ‑nsemnai
  • însemnasem
  • ‑nsemnasem
a II-a (tu)
  • însemni
  • ‑nsemni
(să)
  • însemni
  • ‑nsemni
  • însemnai
  • ‑nsemnai
  • însemnași
  • ‑nsemnași
  • însemnaseși
  • ‑nsemnaseși
a III-a (el, ea)
  • înseamnă
  • ‑nseamnă
(să)
  • însemne
  • ‑nsemne
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnă
  • ‑nsemnă
  • însemnase
  • ‑nsemnase
plural I (noi)
  • însemnăm
  • ‑nsemnăm
(să)
  • însemnăm
  • ‑nsemnăm
  • însemnam
  • ‑nsemnam
  • însemnarăm
  • ‑nsemnarăm
  • însemnaserăm
  • ‑nsemnaserăm
  • însemnasem
  • ‑nsemnasem
a II-a (voi)
  • însemnați
  • ‑nsemnați
(să)
  • însemnați
  • ‑nsemnați
  • însemnați
  • ‑nsemnați
  • însemnarăți
  • ‑nsemnarăți
  • însemnaserăți
  • ‑nsemnaserăți
  • însemnaseți
  • ‑nsemnaseți
a III-a (ei, ele)
  • înseamnă
  • ‑nseamnă
(să)
  • însemne
  • ‑nsemne
  • însemnau
  • ‑nsemnau
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnaseră
  • ‑nsemnaseră
Intrare: însemna (reprezenta)
însemna1 (1 -n) verb grupa I conjugarea I
verb (VT25)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnare
  • ‑nsemnare
  • însemnat
  • ‑nsemnat
  • însemnatu‑
  • ‑nsemnatu‑
  • însemnând
  • ‑nsemnând
  • însemnându‑
  • ‑nsemnându‑
singular plural
  • înseamnă
  • ‑nseamnă
  • însemnați
  • ‑nsemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însemn
  • ‑nsemn
(să)
  • însemn
  • ‑nsemn
  • însemnam
  • ‑nsemnam
  • însemnai
  • ‑nsemnai
  • însemnasem
  • ‑nsemnasem
a II-a (tu)
  • însemni
  • ‑nsemni
(să)
  • însemni
  • ‑nsemni
  • însemnai
  • ‑nsemnai
  • însemnași
  • ‑nsemnași
  • însemnaseși
  • ‑nsemnaseși
a III-a (el, ea)
  • înseamnă
  • ‑nseamnă
(să)
  • însemne
  • ‑nsemne
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnă
  • ‑nsemnă
  • însemnase
  • ‑nsemnase
plural I (noi)
  • însemnăm
  • ‑nsemnăm
(să)
  • însemnăm
  • ‑nsemnăm
  • însemnam
  • ‑nsemnam
  • însemnarăm
  • ‑nsemnarăm
  • însemnaserăm
  • ‑nsemnaserăm
  • însemnasem
  • ‑nsemnasem
a II-a (voi)
  • însemnați
  • ‑nsemnați
(să)
  • însemnați
  • ‑nsemnați
  • însemnați
  • ‑nsemnați
  • însemnarăți
  • ‑nsemnarăți
  • însemnaserăți
  • ‑nsemnaserăți
  • însemnaseți
  • ‑nsemnaseți
a III-a (ei, ele)
  • înseamnă
  • ‑nseamnă
(să)
  • însemne
  • ‑nsemne
  • însemnau
  • ‑nsemnau
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnaseră
  • ‑nsemnaseră
însemna2 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnare
  • ‑nsemnare
  • însemnat
  • ‑nsemnat
  • însemnatu‑
  • ‑nsemnatu‑
  • însemnând
  • ‑nsemnând
  • însemnându‑
  • ‑nsemnându‑
singular plural
  • însemnea
  • ‑nsemnea
  • însemnați
  • ‑nsemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însemnez
  • ‑nsemnez
(să)
  • însemnez
  • ‑nsemnez
  • însemnam
  • ‑nsemnam
  • însemnai
  • ‑nsemnai
  • însemnasem
  • ‑nsemnasem
a II-a (tu)
  • însemnezi
  • ‑nsemnezi
(să)
  • însemnezi
  • ‑nsemnezi
  • însemnai
  • ‑nsemnai
  • însemnași
  • ‑nsemnași
  • însemnaseși
  • ‑nsemnaseși
a III-a (el, ea)
  • însemnea
  • ‑nsemnea
(să)
  • însemneze
  • ‑nsemneze
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnă
  • ‑nsemnă
  • însemnase
  • ‑nsemnase
plural I (noi)
  • însemnăm
  • ‑nsemnăm
(să)
  • însemnăm
  • ‑nsemnăm
  • însemnam
  • ‑nsemnam
  • însemnarăm
  • ‑nsemnarăm
  • însemnaserăm
  • ‑nsemnaserăm
  • însemnasem
  • ‑nsemnasem
a II-a (voi)
  • însemnați
  • ‑nsemnați
(să)
  • însemnați
  • ‑nsemnați
  • însemnați
  • ‑nsemnați
  • însemnarăți
  • ‑nsemnarăți
  • însemnaserăți
  • ‑nsemnaserăți
  • însemnaseți
  • ‑nsemnaseți
a III-a (ei, ele)
  • însemnea
  • ‑nsemnea
(să)
  • însemneze
  • ‑nsemneze
  • însemnau
  • ‑nsemnau
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnaseră
  • ‑nsemnaseră
Intrare: sus-însemnat
sus-însemnat adjectiv
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sus-însemnat
  • sus-însemnatul
  • sus-însemna
  • sus-însemnata
plural
  • sus-însemnați
  • sus-însemnații
  • sus-însemnate
  • sus-însemnatele
genitiv-dativ singular
  • sus-însemnat
  • sus-însemnatului
  • sus-însemnate
  • sus-însemnatei
plural
  • sus-însemnați
  • sus-însemnaților
  • sus-însemnate
  • sus-însemnatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însemnat

etimologie:

  • vezi însemna
    surse: DEX '09 DEX '98

însemna (nota)

  • 1. tranzitiv A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaștere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: marca attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ciobanul înseamnă oile.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Cu omor și pustiire drumul lor se însemna. NEGRUZZI, S. I 118.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: nota scrie înregistra attach_file 4 exemple
    exemple
    • Înregistrează vești ce vin din tot universul, înseamnă vești triste și vești bune. ANGHEL, PR. 103.
      surse: DLRLC
    • Cîte greșeli va face, să i le însemne cu cărbune pe ceva. CREANGĂ, A. 3.
      surse: DLRLC
    • Însemnă, pe grozavele acele porți de aramă, o mare cruce. NEGRUZZI, S. I 89.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Am dus-o cam anevoie numai cu răbușul. Ce folos că citesc orice carte bisericească; dacă nu știi a însemna măcar cîtuși de cît, e greu. CREANGĂ, A. 18.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Cu cofa de brad, Măriuca trecea prin iarbă spre casă și intra pe ușa care însemna în lumină o pată neagră. SADOVEANU, O. V 179.
      surse: DLRLC
    • Rari copaci, aliniați perpendicular, însemnau șoseaua județeană ce leagă Costeștii cu Roșiorii. REBREANU, R. I 70.
      surse: DLRLC
    • Piața se întinde ovală... însemnată cu stîlpușori de lemn. NEGRUZZI, S. I 36.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • S-apropie de scrinul ce i-l însemnase bolnavul. EMINESCU, N. 79.
      surse: DLRLC
    • Cred în sincerul și lealul ajutor ce mi se dă astăzi de imperiul rusesc și-mi însemnez de îndată mie și lumii întregi la ce anume scop are să-mi serve acest ajutor. ODOBESCU, S. III 452.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Acest onorabil sărdar e director la Agie și am însemnat că el ne urmărește ca umbra peste tot locul. ALECSANDRI, T. 429.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină insignare
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • în + semn
    surse: DEX '09 DEX '98

însemna (reprezenta) însemnare însemnat

  • 1. intranzitiv unipersonal A avea un anumit înțeles, o anumită semnificație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: arăta marca reprezenta semnifica attach_file 2 exemple
    exemple
    • L-am întrebat ce însemna acele stane de piatră. ISPIRESCU, L. 302.
      surse: DLRLC
    • Arald, ce însemnează pe tine negrul port? EMINESCU, O. I 97.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A nu însemna nimic = a nu avea nicio însemnătate, nicio importanță, nicio valoare.
      exemple
      • O lacrimă în ochii ei Nimic nu-nseamnă. COȘBUC, P. I 79.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie Ce înseamnă asta? se spune pentru a arăta dezaprobarea față de purtarea cuiva.
      exemple
      • Ce înseamnă asta? Sperii copiii, unde te trezești? SAHIA, N. 53.
        surse: DLRLC
    • 1.3. (Despre cuvinte) A avea accepția de..., a exprima un anumit înțeles.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • 1.4. A avea o anumită importanță, o anumită valoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 attach_file 2 exemple
      exemple
      • A vorbi corect înseamnă a o face așa cum cere uzul lingvistic. VIANU, S. 6.
        surse: DLRLC
      • Un han lîngă un șleah însemnează lucru mare. SADOVEANU, O. VII 28.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină insignare
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • în + semn
    surse: DEX '09 DEX '98

sus-însemnat

  • 1. învechit Menționat mai înainte, mai sus (într-un text scris).
    exemple
    • Astfel vorbea Zoe către Sanda, dadaca și singura sa prietenă, cîteva zile după ce primise scrisoarea sus-însemnată. NEGRUZZI, S. I 27.
      surse: DLRLC

etimologie: