11 definiții pentru marcat (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARCÁT2, -Ă, marcați, -te, adj. 1. Care poartă o marcă1 (1). ♦ (Despre obiecte de metal prețios) Care are imprimat semnul oficial de garanție a calității și a autenticității. ♦ (Despre greutăți) Prevăzut cu semnul oficial care garantează exactitatea măsurii indicate. ♦ (Despre căi de comunicație) Care este prevăzut cu marcaj. 2. Fig. (Despre abstracte) Care iese în evidență; accentuat, pronunțat, distinct, reliefat, nuanțat. – V. marca.

MARCÁT2, -Ă, marcați, -te, adj. 1. Care poartă o marcă1 (1). ♦ (Despre obiecte de metal prețios) Care are imprimat semnul oficial de garanție a calității și a autenticității. ♦ (Despre greutăți) Prevăzut cu semnul oficial care garantează exactitatea măsurii indicate. ♦ (Despre căi de comunicație) Care este prevăzut cu marcaj. 2. Fig. (Despre abstracte) Care iese în evidență; accentuat, pronunțat, distinct, reliefat, nuanțat. – V. marca.

marcat2, ~ă a [At: (a. 1770) IORGA, S. N. 110 / Pl: ~ați, ~e / E: marca] 1 (D. obiecte din metale prețioase) Căruia i s-a imprimat semnul oficial de garanție a calității și autenticității. 2 (D. greutăți) Prevăzut cu semnul oficial care garantează. 3 Căruia i s-a aplicat un semn distinctiv Si: însemnat. 4 Care poartă o marcă2 Si: însemnat. 5 (Fig) Care iese în evidență Si: accentuat, distinct, nuanțat, pronunțat, reliefat. 6 (Fig) Influențat decisiv în dezvoltarea sau educația sa.

MARCÁT, -Ă, marcați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care poartă o marcă (1), căruia i s-a aplicat un semn distinctiv. Legară osînditul în manta-i cea marcată. BOLLIAC, O. 104. ♦ (Despre un drum turistic) Prevăzut cu marcaj. 2. (Despre abstracte) Care iese în evidență, accentuat.

marcat a. 1. ce poartă o marcă sau un semn de recunoaștere: rufe marcate; 2. fixat dinainte, predestinat. ║ n. acțiunea de a marca: marcatul rufelor.

*marcát, -ă adj. (fr. marqué, it. marcato). Accentuat, pronunțat, bine indicat: a avea trăsăturĭ marcate. Fixat, asignat, însemnat: moment marcat. Adv. În mod marcat, distinct: a cînta marcat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MARCÁT adj. 1. v. însemnat. (Vite ~.) 2. v. timbrat. 3. v. accentuat. 4. v. evident.

MARCÁT adj. v. clar, evident, flagrant, incontestabil, indiscutabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil.

MARCAT adj. 1. însemnat. (Vite ~.) 2. francat, timbrat. (Scrisoare ~.) 3. accentuat, evidențiat, întărit, reliefat, subliniat, (livr.) potențat. (Semnificații ~.) 4. accentuat, evident, pronunțat, reliefat, vizibil. (Vorbea cu un ~ accent străin.)

marcat adj. v. CLAR. EVIDENT. FLAGRANT. INCONTESTABIL. IZBITOR. ÎNVEDERAT. LIMPEDE. NEÎNDOIELNIC. NEÎNDOIOS. NETĂGĂDUIT. PREGNANT. VĂDIT. VIZIBIL.

Intrare: marcat (adj.)
marcat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marcat
  • marcatul
  • marcatu‑
  • marca
  • marcata
plural
  • marcați
  • marcații
  • marcate
  • marcatele
genitiv-dativ singular
  • marcat
  • marcatului
  • marcate
  • marcatei
plural
  • marcați
  • marcaților
  • marcate
  • marcatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

marcat (adj.)

  • 1. Care poartă o marcă.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Legară osînditul în manta-i cea marcată. BOLLIAC, O. 104.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre obiecte de metal prețios) Care are imprimat semnul oficial de garanție a calității și a autenticității.
      surse: DEX '09
    • 1.2. (Despre greutăți) Prevăzut cu semnul oficial care garantează exactitatea măsurii indicate.
      surse: DEX '09
    • 1.3. (Despre căi de comunicație) Care este prevăzut cu marcaj.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. figurat (Despre abstracte) Care iese în evidență.

etimologie:

  • vezi marca
    surse: DEX '09 DEX '98