2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFLĂCĂRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înflăcăra; ardoare, pasiune. – V. înflăcăra.

ÎNFLĂCĂRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înflăcăra; ardoare, pasiune. – V. înflăcăra.

înflăcărare sf [At: MACEDONSKI, O. I 161 / Pl: ~rări / E: înflăcăra] 1 (Fig) Ardoare. 2 Îmbujorare. 3 (Rar) Ardere cu flăcări.

ÎNFLĂCĂRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înflăcăra; ardoare, înfocare, entuziasm, pasiune, avînt. Oamenii muncii din țara noastră iubesc cu înflăcărare libertățile cucerite. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12, 13.

ÎNFLĂCĂRÁ, înflăcărez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) aprinde, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona, a (se) entuziasma. 2. A face să capete sau a căpăta culoarea flăcării; a (se) înroși, a se îmbujora. – În + flacără.

ÎNFLĂCĂRÁ, înflăcărez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) aprinde, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona, a (se) entuziasma. 2. A face să capete sau a căpăta culoarea flăcării; a (se) înroși, a se îmbujora. – În + flacără.

înflăcăra [At: NEGRUZZI, S. I, 17 / Pzi: ~rez / E: în- + flacără] 1-2 vtr (Fig) A (se) aprinde Si: a (se) emoționa, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona. 3-4 vtr (Fig) (A face să capete sau) a căpăta culoarea flăcării Si: a (se) înroși, a (se) îmbujora. 5 vi (Rar) A arde în flăcări.

ÎNFLĂCĂRÁ, înflăcărez, vb. I. Tranz. 1. A insufla avînt, a stîrni entuziasm; a entuziasma, a pasiona. Nu mai avea pe căpetenia care să-i înflăcăreze. ISPIRESCU, M. V. 59. ◊ Absol. Ca scriitor revoluționar [Bălcescu] a scris discursuri, compuneri capabile să miște și să înflăcăreze. L. ROM. 1953, nr. 1, 35. Iscusita fată... Cu a ei cătătură ce înflăcăra. NEGRUZZI, S. II 31. ♦ Refl. A se aprinde, a se anima; a se pasiona, a se entuziasma. Rău, Ignate! Foarte rău! se înflăcără iarăși primarul. REBREANU, R. I 238. 2. A face să capete culoarea flăcării, a înroși, a împurpura. Vestea neașteptată i-a înflăcărat obrajii.Pojarul zorilor de mai Înflăcărează valea toată. DEȘLIU, M. 19. ◊ Refl. Deodată scînteiară sulițele de lumină ale soarelui, răsăritul se înflăcăra într-o fierbere argintie. SADOVEANU, O. VI 20. Deasupra casei ei în infinit, ardea o stea roșie, se înflăcăra și se stingea. IBRĂILEANU, A. 141.

A SE ÎNFLĂCĂRÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni roșu-aprins (ca flacăra); a se învăpăia. 2) fig. A căpăta tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se însufleți; a se anima; a se ambala; a se antrena; a se entuziasma; a se electriza. /în + flacără

A ÎNFLĂCĂRÁ ~éz tranz. A face să se înflăcăreze; a învăpaia. [Sil. în-flă-] /în + flacără

înflăcărà v. 1. a face să dea flacără, a aprinde; 2. a face flacără, a se aprinde; 3. fig. a excita, a irita.

înflăcăréz v. tr. (d. flacără. V. flăcărez). Fig. Aprind, învăpăĭez, entusiazmez, umplu de curaj: aceste vorbe înflăcărară armata.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înflăcăráre s. f., g.-d. art. înflăcărắrii

înflăcăráre s. f., g.-d. art. înflăcărării

înflăcărá (a ~) vb., ind. prez. 3 înflăcăreáză

înflăcărá vb., ind. prez. 1 sg. înflăcăréz, 3 sg. și pl. înflăcăreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFLĂCĂRÁRE s. v. entuziasm.

ÎNFLĂCĂRARE s. ardoare, avînt, elan, entuziasm, înfocare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire, (livr.) fervență, fervoare, patos, (rar) ardență, (Mold.) ahotă, (înv.) porneală, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ specifică tinereții.)

ÎNFLĂCĂRÁ vb. 1. a (se) înfoca, a (se) înroși, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoție.) 2. v. entuziasma.

ÎNFLĂCĂRA vb. 1. a (se) înfoca, a (se) înroși, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoție.) 2. a (se) entuziasma, a (se) însufleți, a (se) pasiona, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încălzi, (rar fig.) a (se) învăpăia. (Proiectul l-a ~.)

arată toate definițiile

Intrare: înflăcărare
înflăcărare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înflăcărare
  • ‑nflăcărare
  • înflăcărarea
  • ‑nflăcărarea
plural
  • înflăcărări
  • ‑nflăcărări
  • înflăcărările
  • ‑nflăcărările
genitiv-dativ singular
  • înflăcărări
  • ‑nflăcărări
  • înflăcărării
  • ‑nflăcărării
plural
  • înflăcărări
  • ‑nflăcărări
  • înflăcărărilor
  • ‑nflăcărărilor
vocativ singular
plural
Intrare: înflăcăra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înflăcăra
  • ‑nflăcăra
  • înflăcărare
  • ‑nflăcărare
  • înflăcărat
  • ‑nflăcărat
  • înflăcăratu‑
  • ‑nflăcăratu‑
  • înflăcărând
  • ‑nflăcărând
  • înflăcărându‑
  • ‑nflăcărându‑
singular plural
  • înflăcărea
  • ‑nflăcărea
  • înflăcărați
  • ‑nflăcărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înflăcărez
  • ‑nflăcărez
(să)
  • înflăcărez
  • ‑nflăcărez
  • înflăcăram
  • ‑nflăcăram
  • înflăcărai
  • ‑nflăcărai
  • înflăcărasem
  • ‑nflăcărasem
a II-a (tu)
  • înflăcărezi
  • ‑nflăcărezi
(să)
  • înflăcărezi
  • ‑nflăcărezi
  • înflăcărai
  • ‑nflăcărai
  • înflăcărași
  • ‑nflăcărași
  • înflăcăraseși
  • ‑nflăcăraseși
a III-a (el, ea)
  • înflăcărea
  • ‑nflăcărea
(să)
  • înflăcăreze
  • ‑nflăcăreze
  • înflăcăra
  • ‑nflăcăra
  • înflăcără
  • ‑nflăcără
  • înflăcărase
  • ‑nflăcărase
plural I (noi)
  • înflăcărăm
  • ‑nflăcărăm
(să)
  • înflăcărăm
  • ‑nflăcărăm
  • înflăcăram
  • ‑nflăcăram
  • înflăcărarăm
  • ‑nflăcărarăm
  • înflăcăraserăm
  • ‑nflăcăraserăm
  • înflăcărasem
  • ‑nflăcărasem
a II-a (voi)
  • înflăcărați
  • ‑nflăcărați
(să)
  • înflăcărați
  • ‑nflăcărați
  • înflăcărați
  • ‑nflăcărați
  • înflăcărarăți
  • ‑nflăcărarăți
  • înflăcăraserăți
  • ‑nflăcăraserăți
  • înflăcăraseți
  • ‑nflăcăraseți
a III-a (ei, ele)
  • înflăcărea
  • ‑nflăcărea
(să)
  • înflăcăreze
  • ‑nflăcăreze
  • înflăcărau
  • ‑nflăcărau
  • înflăcăra
  • ‑nflăcăra
  • înflăcăraseră
  • ‑nflăcăraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înflăcărare

etimologie:

  • vezi înflăcăra
    surse: DEX '09 DEX '98

înflăcăra înflăcărare înflăcărat

  • 1. A (se) aprinde, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona, a (se) entuziasma.
    exemple
    • Nu mai avea pe căpetenia care să-i înflăcăreze. ISPIRESCU, M. V. 59.
      surse: DLRLC
    • absolut Ca scriitor revoluționar [Bălcescu] a scris discursuri, compuneri capabile să miște și să înflăcăreze. L. ROM. 1953, nr. 1, 35.
      surse: DLRLC
    • absolut Iscusita fată... Cu a ei cătătură ce înflăcăra. NEGRUZZI, S. II 31.
      surse: DLRLC
    • Rău, Ignate! Foarte rău! se înflăcără iarăși primarul. REBREANU, R. I 238.
      surse: DLRLC
  • 2. A face să capete sau a căpăta culoarea flăcării; a (se) înroși, a se îmbujora.
    exemple
    • Vestea neașteptată i-a înflăcărat obrajii.
      surse: DLRLC
    • Pojarul zorilor de mai Înflăcărează valea toată. DEȘLIU, M. 19.
      surse: DLRLC
    • Deodată scînteiară sulițele de lumină ale soarelui, răsăritul se înflăcăra într-o fierbere argintie. SADOVEANU, O. VI 20.
      surse: DLRLC
    • Deasupra casei ei în infinit, ardea o stea roșie, se înflăcăra și se stingea. IBRĂILEANU, A. 141.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + flacără
    surse: DEX '09 DEX '98